1,293 matches
-
Înnebunit după tine. ― De unde știi? ― Mi-a spus chiar el. ― S-a terminat Între noi, am spus eu Încercând să Închei subiectul. ― Eu doar Îți transmiteam un mesaj, zise ea. Mie nu mi-a plăcut niciodată de tine, oricum. Am pufnit. Cum putea fi atât de directă? Din fericire, aveam aceleași sentimente pentru ea. ― Știu ce simți, am bombănit. ― Dar dacă voi doi vă Împăcați, voi Încerca să fiu drăguță. Aș face orice ca să nu-l mai văd pe Victor suferind
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am ridicat din umeri. ― Nu știu dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur că nu, zise el pe un ton care se voia jignit. Mă pufni râsul. ― Glumesc, zise el În șoaptă. Chiar era un tip amuzant, mi-am spus În timp ce ne opream amândoi din râs. ― Am o soră, am continuat. E puțin nebună uneori, dar e grozavă. Și am și un frate, dar tu deja
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că freza ondulată, favoriții retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau mai degrabă un aer de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu costumul maro și servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
zac printre perne, cu capacul închis. Nici în oglindă, când te privești fix în ochi, nu ai naționalitate! Nici când ești îndrăgostit și simți că e cineva care te iubește tare de tot. Nici când dansezi. Solar, zicem, și ne pufnește râsul. Așa se numea locul ăla izolat unde făceau plajă nudiștii într-o parte, nudistele într-alta. La nudiste veneau polonezele cu marfa lor (farduri, săpunuri, deodorante FA sau Rexona, curelușe aurii, chestii). Nu găseai picior de milițian (cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se luptau: dreptul la feminitate. Carcasa mea neagră mă proteja. De mine însămi și de tot ceea ce vedeam cu milă la fetele astea îmbrăcate în roz, pline de speranță. Sunt multe lucruri pe care, dacă le-aș invoca, m-ar pufni râsul. Dar sunt și multe lucruri în preajma căruia râsul n-ar avea ce să caute (nici măcar ăla amar). Am auzit că, din cauza sarcinilor întrerupte, ar fi murit peste 10 000 de femei. Una din prietenele mele rămăsese însărcinată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se ridicase în picioare și stătea cu ochii ațintiți spre viitoru’ luminos, dădea din gură pe mutește, dar căsca botu’ cât o șură, ca broscuța din banc, iar din mâini dădea ca Ceaușilă. Am început să nechezăm, pe Mădă a pufnit-o râsul în hohote și dirigu’ s-a întors cu tot corpul, ca un urs. Bobby a apucat să se trântească în bancă, dar îi rămăsese pe față un rânjet larg, înălțător. Când l-a întrebat ăla de ce zâmbește, tâmpitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
-i spună lui taică-meu. Acesta mă cheamă la el și mă întreabă pe unde am umblat de la cinci până la șapte seara. Mă amenință că, dacă-l mint, bagă militărie în mine, mă duce și mă aduce de la școală. Mă pufnește râsul și râd ținându-mă cu mâinile de burtă. „N-ai nici o grijă, tată, nu umblu cu străini, nu sunt ca Anca. Am fost la prietena mea, e de familie bună, taică-său e prof la medicină. Uite, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
L-am întrebat: ― De ce, Charlot? Crezi că e mai bine să citesc în ajunul examenului, pe apucate? M-a privit încă o dată, apoi, cu un gest larg de actor, a rostit ca o sentință: ― Te-am pierdut! S-a depărtat pufnind, parcă-i făcusem un rău cu asta. M-am luat după el. ― Charlot, ia vino încoace. ― Nu se aprobă! ― Vino, măi, nu face pe nebunul. Ce zici dacă am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipiră fosforescent: ― Cînd? ― Astă-seară! În clipa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ți-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucureștiul... ― Cu noi cu tot?... ― Nu, noi rămâneam pe uscat... ― Așadar, tu ai văzut marea, prea-fericitule! ― Nu, n-am văzut-o nici eu... Sânt nefericit ca și tine... Amândoi am pufnit în râs. Nu știu cât timp ne-a trebuit până să ne potolim. În clipa aceea, ca un făcut, treceam pe lângă un tren care tocmai trăgea în stație, Mihaela întrebă: ― Unde merge trenul ăsta? ― Asta e chiar rapidul de Constanța. S-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ști soră-mea unde sîntem acum! ― Ei și? Nu ești stăpână pe voința ta? Avu un gest de revoltă: ― Nu-mi pasă de ea și de nimeni, înțelegi tu? răspunse pe un ton răstit. ― Bine, bine, dar de ce strigi așa? Pufni în râs. Și râse copios, cu toată ființa. ― Pentru că ești tartorul tuturor răutăților... ― Eroare profundă. N-am nici o vină! jur! ― Dar cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o coc eu domnișoară nășică. ― E mai bine așa, Froso, i-am răspuns, le facem o surpriză. Și, închipuiește-ți, tocmai la botez! Trăsnăile noastre se legau spontan una de alta, alimentîndu-ne surprinzător conversația... Uneori Mihaela își mușca buzele să nu pufnească în râs. ― Ce fericiți trebuie să fie! Și mai ales Paul care se topea să aibă un băiat. ― Iar Marioara, o fată. Pronia cerească le-a împlinit dorințele și le-a dat doi gemeni, un băiat și o fată. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela mă tot trăgea de mânecă și tușea cu înțeles. Dar nu rîdea: se stăpânea încă. Domnul cu barbă mă întrebă: ― Dumneata ești tot profesor? ― A, nu. Eu sânt prim-secretar la legația noastră din... Tokio. De rândul ăste, Mihaela pufni în râs, dar ca să nu mă dea de gol, începu, în aceeași clipă, să tușească. Așa că naivul tovarăș de drum nu pricepu nimic. ― Frumoasă carieră, diplomația. Mi-ar fi plăcut și mie, drept să-ți spun. Și stați la Tokio
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
același ton: ce mare lucru e să fii profesor universitar! Nu știu ce mă împinse s-o contrazic (poate aluzia unită cu regretul ei că nu eram și eu profesor). ― Te înșeli, dragă. Nu prea e chiar așa de mare lucru! Ea pufni, ușor contrariată. M-am prefăcut că nu bag de seamă. I-am spus oarecum sfidător: ― Crezi că eu n-aș putea să fiu profesor universitar? Zâmbi ironic, disprețuitor, poate și una și alta. Dar nu-mi răspunse. Zâmbetul ei mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
derapat... scoși răniți... Nenișor cu soția... spital Filantropia". ― Nenișor? De unde cunosc numele ăsta?... Parcă am auzit de el? În nici un caz nu mi-i străin... De asta sânt sigur... M-am adresat comisarului: ― Altceva nimic? ― Nimic, până la ora asta. Am pufnit de nemulțumire ca și când îmi părea rău că nu se întîmplase nimic. (Nenișor, mare comedie!) Am plecat repede. (Nenișor, hm! Nenișor!) Graba mea fu remarcată de comisar printr-o ridicare semnificativă din umeri. (Nenișor! Ne-ni-șor!) Și tocmai pe când coboram scările interminabile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele se desfăcură emanând mirosuri inconștiente, visuri sparte și déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau lichidul personalității și elixirul voinței. Calmul se restabili imediat, iar buteliile norilor vărsau acum fuioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
hidos. La stânga și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar merita să insist. La stânga - un individ ceva mai tânăr decât domnul cu față de porc, pipernicit, slăbuț și mereu nemulțumit. Atât de nemulțumit și de ofticat, încât pufnea și trosnea continuu, într-o mișcare ciudată care îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun, deși el ar fi vrut din toată inima să șadă. Era îmbrăcat nici mai mult, nici mai puțin decât în pijama. Ochelarii îi săltau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de felul în care se desfășurau lucrurile. Vecinul meu se retrase în poziția în care stătea înainte să vin lângă el, numai că acum avea o figură atât de comică și se strâmba atât de caraghios la Euripide, încât am pufnit în râs. Râdeam amândoi de nebuni și îmi era din ce în ce mai clar că acest Maro este un tip pe cinste. - Așaa... m-hm, făcu Euripide dregându-și glasul și scotocind printr-un morman de hârtii aflate în fața sa. Să trecem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fiindcă are dreptul, să fie clar că are acest drept. Atunci fața tovarășului Bherekméri s-a făcut aproape la fel de purpurie ca mapa lui de piele, și-a trântit foile pe pupitru, se vedea că se stăpânește cu greu, apoi a pufnit pe nas și a spus că desigur, nu e nici o piedică, dar, când i-a făcut un semn cu capul secretarului, am văzut că-i tremură colțul gurii, atunci secretarul s-a dus la ușa mascată, a deschis-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ci de o antologie criminală de emanații grase, de dâra lăsată de miile de bețivani și nespălați care o folosiseră până la mine și o vor folosi după mine. Oare cei din spatele meu aflaseră de existența mea? Martina se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște tipi foarte grași, beți și bolnavi. Mi-am scărpinat nasul. Pfui. De la subsuoara dreaptă se înălță o altă bășină ticăloasă. Martina pufnea și se chircea. Să procedăm cu delicatețe, mi-am spus eu și am încercat să stau nemișcat și transportat. Soarta mi-a mai oferit un bun motiv pentru a rămâne nemișcat. Nevoia mea de a mă pișa - suficient de intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și dacă mă ridic în echipamentul ăsta, voi provoca un adevărat dezastru. M-am tras înapoi, m-am răsucit și-am încercat să slăbesc brâul care îmi sugruma burta. Mirosurile au zvâcnit în aer. Otello urla din pricina batistei pierdute. Martina pufnea și se agita. Poate că își imagina că Otello trece prin clipe grele. Nu știa la ce mă supunea Otello pe mine, habar nu avea de tortură, de supersuferința îndurată de marele cazan de lângă ea. Cortina reveni la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi o mână la buzunar. Două hârtii - șase parai. Gânditor, i-am dat lui Felix hârtia de cinci. Privi bancnota pe care o avea în mână. Mi-a dat-o înapoi și eu am luat-o. — Nu, omule, făcu el pufnind. N-ai înțeles. Toată povestea asta s-a terminat. Sunt un ceva de necrezut care merge înainte, o sută de chile de carne și durere. Sunt expresul ajuns la capătul visului. Tu stai în trenul tău oprit la semnal și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Roteau în cercuri largi. Însoțeau, totdeauna, haitele: în urma lupilor albi rămâneau multe stârvuri: omorau peste trebuință; poate în joacă, nici Vânătorul nu era sigur: uneori i se păreau furioși la culme. Păsările cercetau locul. Câinii stăteau nemișcați, adulmecând spre miazănoapte; pufneau, din când în când. Se arăta, vag, soarele. Era liniște. Vânătorul de lupi albi a ieșit din târg fără să privească înapoi. Îl însoțise, de la distanță, un sergent; străinul nu îl observase ori numai se prefăcuse. Donna Iulia se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
grumazul. Sintagma „Să i se taie capul!” era ca o execuție aproape împlinită. O secure verbală: suna înspăimântător, acesta era scopul prioritar. Chiar și judecătorii, rostind-o, erau trecuți de un fior. Acum, cuvintele-sabie doar că nu te fac să pufnești în râs. Nu se mai cutremură nimeni, aduc a glumă. Erika ia cuvintele mele așa cum sunt, nu le răstălmăcește niciodată. Nu are păreri. Sunt seniorul ei. Un adevărat stăpân, fiindcă doar eu emit. Formulez tot: enunțuri, întrebări, soluții (foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Comandamentul General al Forțelor Militare Confederate de acest individ. N-au folosit nici un cod de prioritate pentru el și totuși mi s-a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea de jurisdicție. În propria mea arie de jurisdicție! Pufni pe nas, înfuriat de propria-i neputință, ceea ce îi făcu pe cei doi subalterni să se încrunte și ei. Însă numaidecât consolarea își făcu apariția în mintea lui: dar dacă ultimele zvonuri pe care le-am auzit nu sunt numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]