1,686 matches
-
frumuseții de afară. Așa că, ceva mai devreme mi-am început o zi obișnuită de lucru. Citesc două ore bune, apoi drept pauză intelectuală ies în curte și cu lopata pregătită din vreme încerc să îndepărtez zăpada de pe alei, zăpada moale, pufoasă ce s-a depus în timpul nopții într-un strat apreciabil. A trebuit ca alte minute bune să admir o altă față a minunii de peste noapte... Dacă aseară luna adăuga un anumit farmec frumosului alb, pe care l-am admirat în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acu’, numele nostru-i ruinat de tot! Când nu mai putea îndura, Ignatius ieșea din cameră în căutarea unui Dr. Nut. Dacă din întâmplare o întâlnea pe mama lui în antreu, aceasta nu se uita spre el, ci privea sferele pufoase de scamă care, stârnite de fiul ei, pluteau pe podea. Nu părea să mai fie nimic de spus. Ce avea de gând să facă domnul Levy? Abelman, din păcate, părea să fie un om meschin, prea mic la suflet ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lumea exterioară, totul se schimbă constant, în fiecare clipă. Nu este un loc confortabil. Și toată lumea vrea să se simtă confortabil, nu? O pereche veche de pantofi, un tricou confortabil, fotoliul favorit ... — Gena confortabilă? — Confi-gena. — Gena confortului. — Gena caldă și pufoasă. Gena caldă? — Gena fericită. — Gena prietenoasă? Gena ușurică? — Gena alinătoare. Gena lină. — Gena calmă. Gena balsam. Continuară la fel o vreme, până când pe tablă rămaseră scrise nouă candidate. Urmă o controversă furioasă, pe măsură ce numele erau șterse, deși, bineînțeles, toate aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cer pentru o perioadă variabilă de timp, în funcție de condițiile meteorologice, la fel ca orice alt nor. Poate să apară numai câteva minute. Altă dată poate să se vadă o oră întreagă. Poate să apară în imagini multiple ... Pe ecran, norii pufoși deveniră sloganul BP, repetat la infinit, nor după nor, întinzându-se spre orizont. — Cred că toată lumea va recunoaște impactul acestui mediu nou. Mediul natural. Se așteptase la aplauze spontane în urma acelor imagini dramatice, dar în întuneric era doar liniște. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
deschis ochii, nici chiar când Rose i-a acoperit fața cu o ploaie de sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți gătescă mâncare americană adevărată În seara asta! a exclamat Rose. A pus sacoșile pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ajuns la o decizie unanimă: rochia turcoaz. Ținuta a fost completată cu niște cercei asortați, o poșetă purpurie cu mărgele, despre care mătușa Varsenig a pretins că ar adăuga o notă de feminitate, și un cardigan albastru Închis și foarte pufos, În eventualitatea că s-ar fi făcut frig. Acesta era alt lucru În privința căruia Armanoush știa că nu trebuia să ridice obiecții. Cumva, lumea din afara casei părea să aibă caracteristici artice În ochii celor din familia Tchakhmakhchian. „Afară“ era sinonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din familia Tchakhmakhchian. „Afară“ era sinonim cu „tărămul răcoros“ și pentru a-l vizita trebuia să-ți iei cardiganul, de preferință Împletit de mână. Acest lucru Îl știa În parte din copilărie, căci Își petrecuse primii ani Învelită În păturile pufoase pe care bunică-sa le Împletise pentru ea și care aveau inițialele ei brodate la capete. A te culca fără să-ți acoperi trupul cu ceva era pur și simplu de neconceput, iar a ieși afară, În stradă, fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a-ți dori să beți, domnule? a Întrebat stewardesa În turcă, aplecându-se pe jumătate spre el. Avea niște ochi de un albastru de safir și purta o vestă de aceeași culoare, pe spatele căreia erau imprimați nori albi și pufoși. O fracțiune de secundă Mustafa a ezitat, nu pentru că nu știa ce voia să bea, ci pentru că nu știa În ce limbă să răspundă. După atâția ani se simțea mult mai În largul lui vorbind În engleză decât În turcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
clipă mai târziu capul mătușii Banu s-a strecurat Înăuntru. — Pot să intru? a Întrebat cu o voce șoptită, șovăitoare. După ce a auzit un posibil răspuns afirmativ, s-a strecurat până În cealaltă parte a camerei cu picioarele Îngropate În covorul pufos și apoi s-a oprit. Vălul ei roșu strălucea de parcă ar fi fost irizat de o lumină misterioasă, iar pungile Întunecate de sub ochi Îi dădeau Înfățișarea unei fantome. — N-ai coborât toată ziua. Voiam doar să văd ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de parcă și-ar fi adunat gândurile. — E ceva care mă sâcâie de ceva timp... În glasul lui, altfel liniștit, se simțea doar o nuanță ușoară de teamă. Lumina lunii pătrundea prin perdele și desena un cerc mic pe covorul turcesc pufos. Și-a concentrat atenția asupra acelui cerc și a dat drumul Întrebării: Unde e tatăl Asyei? Mustafa s-a Întors spre sora lui mai mare la timp ca să-i vadă grimasa, Însă Banu și-a regăsit imediat stăpânirea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o să povestesc măcar cîte ceva pentru că dacă m-am îndrăgostit de ea înseamnă că deja îmi aparține, adică e personajul meu acum... Ne-am întîlnit în miezul iernii, într-un peisaj hibernal, alb complet, de la ramurile copacilor pînă la asfaltul pufos de-acum al carpetelor ce se numesc trotuare. Un peisaj de-a dreptul de poveste, mirific, uluitor de mirific... Nici prea ger, nici prea fleoșcăială, încît zăpada se înființase pe fiecare fir de sîrmă, fiecare creangă, oricît de subțire și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de-a dreptul de poveste, mirific, uluitor de mirific... Nici prea ger, nici prea fleoșcăială, încît zăpada se înființase pe fiecare fir de sîrmă, fiecare creangă, oricît de subțire și pretutideni unde exista ceva, pentru a acoperi totul cu alb pufos, încărcat de liniște estompată. Un peisaj cu adevărat mirific. Parcă am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mirific. Parcă am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt, prima
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o carte care mi s-a părut una din acele cărți care pot aduce ceva în plus percepției noastre asupra lumii înconjurătoare. De aceea poate priveam meditativ-observativdetașat pe fereastră la peisajul nopții cu pomii ca niște umbre îmbrăcate în halate pufoase iluminate de stîlpii electrici ai străzii în nuanțe aurii, totul într-o tăcere adîncă sub pătura pufoasă a zăpezii și ceva din depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior, ca
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
percepției noastre asupra lumii înconjurătoare. De aceea poate priveam meditativ-observativdetașat pe fereastră la peisajul nopții cu pomii ca niște umbre îmbrăcate în halate pufoase iluminate de stîlpii electrici ai străzii în nuanțe aurii, totul într-o tăcere adîncă sub pătura pufoasă a zăpezii și ceva din depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior, ca un fel de durere în surdină ce devenea din ce în ce mai acută. Și m-am gîndit că distanța și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
preferabilă. Credemă pe cuvînt! De ce-ți plac ție rațele? am întrebat-o după ce am constatat că ne plăceau la amîndoi animalele, dar ei rațele în mod anume. Nu știu, așa..., s-a justificat ea parcă oarecum copilărește. Pentru că sînt pufoase și merg legănat... Am o colecție întreagă de rațe de toate felurile pe dulap... Dacă ea e mac mac, m-am gîndit eu, atunci eu ar trebui să fiu un fel de ham ham sau ceva similar... deși, ca să-i
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
În acest lucru am încredere... că dacă eu nu pot spune cu certitudine ceva despre viitor, certitudinea există totuși, oricum. Într-un fel, este. * Ce-ți e și cu sentimentele astea... acum le ai, acum se dispersează ca aripi albe pufoase ce-și găsesc libertatea înspre cerul senin... sau adeseori, asemenea unor sori încinși care se răcesc într-un mediu polar rarefiat, diminuîndu-și căldura... Adeseori, cînd o privesc, o privesc minute în șir, de parcă nu m-aș sătura de prezența ei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
există, e miraculos... și atît de frumos e cerul colorat de soare, mereu astfel... * Ai văzut razele de lumină cum apar pe după norii de diverse forme și nuanțe, parcă în acel moment în care se amestecă toate culorile și vaporii pufoși ce prind contur în înaltul cerului, ceva este relativ, ceva devine incert sau se apropie de certitudinea acelui simț aparte că există mereu mai mult decît aparența, mai mult decît se vede... și lumina parcă are altă intensitate, altă semnificație
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de lucru cu încuietoarele, care erau înțepenite dar nu încuiate. Capacul geamantanului sări în sus, propulsat de ceea ce era înăuntru. Zoia îl deschise de tot. Stătea îndoit ca un fetus în pânetce așteptând să fie născut. În căderea lor, fulgii pufoși se grăbeau să îi ureze bun venit, așezându-se cu delicatețea unui șal peste umărul ieșit în afară. Avea capul spart, observă ea, cu părul aproximativ despărțit pe cele două părți ale unui secret strălucitor. Crucită, capul îi apărea extreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atît de mult timp, Începe să-l ia cu leșin. Aerul de afară este rece. CÎnd el dă să-și ia hainele, ea-l apucă de mînă și o ia la fugă către casă, unde Îl Înfășoară Într-un halat pufos. Ea Însăși se Înfășoară Într-un kimono scurt, apoi dispare În baie. Se așează pe canapeaua cu tapițerie Paisley și ia În mînă cartea care zace pe perne. Se numește Arta Lăutului. Citind-o Își dă seama că mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de câteva ori și prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la norii albi pufoși ce pluteau deasupra piscurilor semețe ale munților. Piscul din mijloc, care se înălța deasupra tuturor celorlalți, se numea Hakutaka - „Șoimul Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu-și puteau lua privirile de la munte, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe mine că nu mai trebuie să dau explicații, să mă descriu sau să mă prefac că sînt altfel decît În realitate. Doamne, Îți mulțumesc pentru Dan. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, pentru Dan. Îmi strecor picioarele Într-o pereche de papuci pufoși uriași, Îmi dau părul pe spate și-l prind În coadă, după care Îmi Înfășor În jurul corpului halatul lui de baie voluminos, În vreme ce lunec pe coridor către bucătărie. Dan și Ellie. Ellie și Dan. Doamna Dan Cooper. Doamna Ellie Cooper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ale unui meci din 1984. Îmi plăcea la nebunie faptul că avea o garderobă plină cu haine frumoase pe care nu le purta niciodată, căci Își petrecea majoritatea timpului În tricouri de rugby sau În pulovere imense și lălîi, dar pufoase și comfortabile, haine care m-au făcut Întotdeauna să mă simt minunat. CÎnd lucrurile au Început să devină evident serioase, l-am dus să i-l prezint tatei. Am mers cu mașina pînă la Potters Bar și am luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nerăbdare să am o aventură de-o noapte. În nici un caz. Dar nu știu unde o să ducă asta și n-o să mă gîndesc la viitor, ci numai la noaptea asta. Somonul e Împachetat și la frigider, așteptîndu-și Învelișul de legume și foetaj pufos, salata stă cuminte și proaspătă În pungă, iar prăjitura cu lămîie, piesa mea de rezistență, e nerăbdătoare să audă oftatul de plăcere care o va Întîmpina. Ca o ironie, deși la vremea respectivă nu mi-am dat seama, realizez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se certau mereu, aruncau cu farfurii, cu sticle, cu scrumiere - odată am ajuns să chem carabinierii, dar acum se sfârșise totul și ea plecase. — Întoarce-te la mașină și cere instrucțiuni, ordonă agentul principal. Cele șase etaje trec prin fața locului pufosului Împreună cu imaginea portarului inamic ce ia În derâdere Roma. Se așază pe scară aprinzându-și o țigară. Jarul strălucește În Întuneric. Așteaptă. Nu știe ce s-a Întâmplat În spatele acelei uși. Dacă prezența lui este utilă, necesară, superfluă sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]