2,739 matches
-
aducea, în Vasiova, și o poezie dedicată lui Vasile Mioc, profesor: "Gloria lui Arhimede/ Viețuiește în etern/ Și tu ești, care-l continui/ Un Arhimede modern." Arhimede nu a făcut greutăți fiilor lui Tata Oancea, nu era prea complicat să pui acolo o notă de trecere! Mai complicat va fi cu administrația financiară a orașului Timișoara, unde o seamă de suflete trebuiau îmblânzite. Și nu erau toate simțitoare la sunetele poeziei." Până la urmă, "Tata Oancea" îl convertește la literatură pe un
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > COLIND CU BRAD Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Semeț copac cu creștetul în nori Și rădăcina sfredelind în piatră, O dată-n an tu puii ți-i cobori Să-i încălzească focul cel din vatră. Si coborând la noi - de-atâtea ori! -, Ne-aduc brăduții Vestea Minunată Că s-a născut Hristos, în dalbe flori, Spre a ne fi trăirea luminată Și în lumina presărată
COLIND CU BRAD de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381265_a_382594]
-
Trist mai pare totul, încă... Citește mai mult Plouă trist, răvășitor,Plouă doar la mine-n gând,Stropii mă lovesc ușor,Nu știu unde-s, cum sau când.Plouă rece. Cine m-ațintuit în vis de foc?Stele când te-or luminaSă-mi pui, în păr, busuioc.Plouă-ncet, cu amintiri, Ochii plânși se pleacă uzi,Curg din pleoapa ta iubiri,Tânguiesc, dar nu le-auzi.Plouă crâncen, sec, mărunt,Sufletele-s în război .Luptă pân' la moarte, crunt,Tăvălindu-se-n noroi.Plouă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
în 1685), evocă „în véci buna pomenire bunului și luminatului neamului său și lui”51. Tot despre „nemoarta pomenire” vorbesc și pisaniile de la Mănăstirea Hurezi (cea de pe peretele de apus al pronaosului bisericii mari: „[...] să se zugrăvească și să se pue aici, cum să vede într-această desfătată, frumoasă și iscusită tindă, spre slava, întâi, cea necuprinsă și neschimbată în véci, a lui Dumnezeu celuia ce au învrednicit pe acestŭ bun și bl(a)gocestiv domnu a face acestea și spre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
besérică se hrănesc, dă se vor mărita, aceea să nu se mai vrednicească de la besérică nice cu o socoteală, ci să se urgisească. Drept acéia carele nu vor fi de ani 60, nu se cade să se aleagă să se pue în rândul văduălor. însă de va fi văduă de ani 60 și iară va trage să ia bărbat, acéia până nu se va părăsi de patima necurăției, până atunce să nu se vrednicească dumnezăeștii priceștenii” 165. Un scriitor ascultat, cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doua căsătorii drept o „noire” de mâna a doua. Cununia nu se va desfășura în fața Sfintei Sintelor („învățăm de a doa nŭntă, să nu stea înaintea sfântului altariu, când vor veni să se blagoslovească în biserică, nice cununile să le pue în capetele lor; iară de va fi unulŭ curatŭ, ce să aibă putére atunce să stea înaintea altariului, nice a daora să au în cununa”209),prin Canonul 2 Nichifor Mărturisitorul spusese că „acela ce se căsătorește a doua oară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oară nu-l priiméște, ce-l țin ca o spurcăciune de la besérică; iară așa iaste mai mare și mai spurcată decât curvia. Drept acéia să nu se supuie întru osândirea săborului, adecă cel ce cu trei nunte să nu se pue cu ceia ce plângu, nice să se batjocurească cu un urgisit în săbor, ce într-alt chip, adică în cinci ani să se pocăiască, însă în doi sau și în trei să se dăstoinicească de să asculte dumnezăieștile scripturi cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să se pocăiască, însă în doi sau și în trei să se dăstoinicească de să asculte dumnezăieștile scripturi cu ceia ce ascultă stând la dverile beséricii și alți doi credincioșii să se împreune cu dânșii la rugi. De-acia să se pue la locul celor ce se pricestuiesc dumnezăieștii sfințiri”217. Despre o „a patra nuntă” nici vorbă... Dreptul de a alege primul sau nevastă pentru doi frați Tradiția spune că Neagoe Basarab ar fi făgăduit mâna fiicei sale, Ruxandra (un soi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era încă tânără și pentru a reface echilibrul („celula familială” dar a avut parte de o cununie discretă, căci pravila „învăța” - vedeam - „să nu stea înaintea sfântului oltariu, când vor veni să se blagoslovească în bisérică, nice cununile să le pue în capetele lor”, și de o petrecere reținută și lipsită de binecuvântarea unui cleric, fiindcă aceeași lege a Bisericii îi cerea preotului „la masă, când se cunună a doua nuntă, să nu meargă...” 253) și a reconstrui economia familială 254
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
morți pe care o simțea apropiată și inevitabilă („[...] de mi s-ar pribegi pe aicea și o moarte, să se știe pe ce tocmeală a rămas casa noastră...”; „De mi s-ar pribegi moarte aiccea la mâna acestor păgâni, să pue acești boeri nevoință, se nu-mi zacă oasele în păgânătate ce să le aducă în țară să le îngroape la sf. mănăstire Dragomirna”) și care s-a petrecut sub ochiul spectatorului care o pporuncise: „Și așea, într-o dzi l-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cursa care nu o știe și într-acea cursă să cază, să-i fie curtea pustie și între lăcașul lui să n-aibă cine lăcui, să se șteargă numele lui den cărțile vieții, să nu să scrie cu direpții, să pue Dumnezeu pre păcătosul asupra lui și diavolul să stea de-a direapta lui, când se va judeca să iasă osândit și rugăciunea lui să fie întru păcat și să-i fie zilele puține. Dregătoria să-i o ia altul, să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lipsă „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești din secolul al XVIII-lea”525) era categoric împotriva dezmoștenirilor: „A treia. Să se rădice de la mijloc obiceaiul cel rău ce au unii și nu vor să lase nimica rudelor puind pricina cum că nu i-ai căutat la vréme de nevoie sau la vréme de boală sau pentru căci au avut între dânșii vrajbă și lasă în pizmă averile lor la alții și pre rude îi lasă făr’ de moștenire
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
evaluarea și notarea valorii bunurilor date ca zestre: „A doua. Verice lucru să vor îndura părinții să dea fétei lor, au scule de argint, au de aur, au arămuri, au haine, au dobitoace, au verice alt asemenea acestora să se pue prețul a fiește căruia ce plătéște și la sfârșitul foii să se pue suma banilor și câte lucruri sânt să se scrie în foiță; au să fie toate deplin, au să nu să scrie, pentru ca să nu să întâmple pre urmă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vor îndura părinții să dea fétei lor, au scule de argint, au de aur, au arămuri, au haine, au dobitoace, au verice alt asemenea acestora să se pue prețul a fiește căruia ce plătéște și la sfârșitul foii să se pue suma banilor și câte lucruri sânt să se scrie în foiță; au să fie toate deplin, au să nu să scrie, pentru ca să nu să întâmple pre urmă gâlcevi și bănuieli” (Antim Ivireanul, Opere, ed. cit., p. 393). 46. îndreptarea legii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
relatează cum alcătuia Coșbuc petiții în limba germană pentru refugiați, în timpul ocupației. După un timp apare și studiul Coșbuc traducător de B. Nemțeanu. Dintre prozatori, cel mai important este Liviu Rebreanu care, în numărul 9/1917, într-un tulburător articol, Puia, își exprimă dragostea pe care i-o purta fiicei sale adoptive. După plecarea, în 1918, a lui Liviu Rebreanu la Iași, figura cea mai importantă de la S. rămâne Gala Galaction, secondat de V. Demetrius. Sarina Cassvan semnează povestiri, dar și
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
jignită când...”, „Sunt dezamăgit deoarece...”) sau ce ne-am dori de la interlocutor („Mi-ar face plăcere să...”, „Altădată aș vrea să...”). În exemplul de mai sus, mama băiatului ar fi putut să-i spună „Mă doare când văd că nu pui preț pe munca mea” sau „Mi-ar plăcea ca, altădată, să fii mai atent cu îmbrăcămintea ta”. Prin acest tip de formulare a mesajelor, centrate pe „eu”, părintele îi atrage copilului atenția că și el are sentimente. El la rândul
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
luau masa, activitățile erau reluate, Într-un mod mai puțin formal, fie În curtea sau În incinta școlii, fie sub forma excursiilor organizate În Împrejurimi, În timpul cărora, sub coordonarea dascălului, copiii cântau și executau diferite jocuri copilărești: oina, drapaiul, baba-oarba, puia gaia, alergări de Întrecere, trânte, lupte cu brațele . Serbările școlare prilejuite de ziua națională constituiau, de foarte multe ori, ocazii de a face excursii la școlile satelor vecine, unde se legau prietenii Între elevi, totodată fiind inițiate, de către sătenii participanți
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
într-o anumită predică a episcopului; acesta din urmă, mâniat, îi replică „creștinește” că a făcut un barbarism și îl trimite să-și revadă propriile studii în propria școală: „Sper că, în vechii autori, pe care cu bună dreptate îi pui pe elevii tăi să îi învețe, vei găsi cu ușurință ceea ce cauți”). Tonul lui Avitus, episcopul cu studii profane, este încă blând. Curând însă, dascăli precum Viventiolos vor auzi amenințările letale ale Bisericii. Aquitania a fost mai puțin norocoasă: ultimii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sex a Simonei de Beauvoir. Se vorbea despre cotidianul vieților personale: tăiatul moțului unui copil, unde se găsește material ieftin pentru cearșafuri, când se găuresc urechile la fetițe pentru a li se pune cercei, dacă e mai bine să le pui ațe dacă nu ai bani de cercei, cum să faci să nu se înmoaie murăturile, cât de rele sunt soacrele, cum beau bărbații etc. Totul dura nu mai mult de jumătate de oră. ședința era bifată în planul de muncă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
operelor lor, ei pur și simplu nu mai puteau exista pentru publicul românesc: dispăreau ca și cum nici n-ar fi fost vreodată oameni cunoscți pe aici! Mai auzeai de ei doar la „Europa Liberă”, „Vocea Americii” ori dacă aveai norocul să pui mâna pe vreo publicație străină ori pe vreo carte tipărită în exil. 5. Cuvinte interzise, cuvinte persecutate Dar cenzura nu folosea doar liste de persoane interzise, ci și liste de expresii și cuvinte comune interzise. Deloc puține, de altfel! La mijlocul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
POPA, N.[icolae] I. (25.II.1897, Puiești, j. Vaslui - 21.VI.1982, Iași), comparatist, critic și istoric literar. Este fiul Aspasiei (n. Pavelescu) și al lui Ioan G. Popa, învățător, și frate cu dramaturgul Victor Ion Popa. Urmează școala primară din Călmățui-Tecuci (1903-1907) și devine bursier al
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
Se lasă noaptea, Galați, 1992, Lumina oarbă, Galați, 1993. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Un prozator jovial, RL, 1974, 15; Sorin Titel, Două romane polițiste, RL, 1975, 48; Valentin F. Mihăescu, Aventură și umor, LCF, 1976, 5; M. Costea, „De-a puia gaia”. „De-a baba oarba”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8509; Eugen Seceleanu, „De-a puia gaia”, FLC, 1976, 40; Artur Silvestri, Proză ironică și barocă, LCF, 1977, 2; Grigore Beuran, Un roman polițist de factură aparte, TR, 1977, 29; Alex. Ștefănescu
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
prozator jovial, RL, 1974, 15; Sorin Titel, Două romane polițiste, RL, 1975, 48; Valentin F. Mihăescu, Aventură și umor, LCF, 1976, 5; M. Costea, „De-a puia gaia”. „De-a baba oarba”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8509; Eugen Seceleanu, „De-a puia gaia”, FLC, 1976, 40; Artur Silvestri, Proză ironică și barocă, LCF, 1977, 2; Grigore Beuran, Un roman polițist de factură aparte, TR, 1977, 29; Alex. Ștefănescu, Giumbușlucuri, boroboațe, ghidușii, LCF, 1977, 42; Artur Silvestri, Un basm modern, LCF, 1978, 45
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
București, 1910; Sărbătorile de vară la români, București, 1910; Agricultura la români, București, 1913; Cromatica poporului român (în colaborare cu Mihai Lupescu), București, 1914; ed. îngr. Antoaneta Olteanu, București, 2001; Însemnări cu privire la moșia, satul și biserica de la Strâmba din comuna Puiești, jud. Tutova (în colaborare cu V. C. Nicolau), Bârlad, 1914; Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului, București, 1914; Sărbătorile la români. Crăciunul, București, 1914; Sibile și filosofi în literatura și iconografia românească, Bârlad, 1916; Cuiul lui Pepelea
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
aflu, dar În care Încă mă regăsesc, cu un fior Însă și cu un amestecat sentiment de tristețe și ciudă. Ele au deschis În mine o rană - dar și o mare speranță, o bucurie. Naivitatea și elanul cu care Îmi pui Întrebări, nu sunt noi, firește - generația mea ca și atâtea alte generații În urma noastră, și le-au pus la fel! - totuși astăzi ele au Într-adevăr o altă rezonanță. Întrebările dumitale - «Cum să debutezi? Unde? În ce fel? Dacă merită
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]