1,588 matches
-
tulpini șerpuitoare", cu crengi ce „scrijeleau albastrul senin". Primordiala vegetație degajă o demență cosmică (Pădurea nebună). Pe un cer „lățit", luna are „un rînjet pompos", „apele bulbucate curg cu un răget puternic la vale", masivele muntoase „ară în cer", oceanele pulsează etc. Avem a face cu un suflet rural ce-și eliberează hiperbolic energiile comprimate, ieșind din secularul tipar folcloric, contactînd instinctualitatea. O agresivitate lăuntrică se întrevede în această ostentativă aglomerare de grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
au privit Albe nopți leningrădene? Iar acum cum te privesc: Cu ochi rece ca șoimarul, Și îți pregătesc Calvarul, Și de moarte îți vorbesc? 1935, Primăvara VII VERDICTUL Și-a căzut, de piatră greu, cuvântul Peste pieptul meu ce mai pulsa. Nu-i nimic. Știam deznodământul. Am s-o scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să mă pască: Tot ce-i amintire să zdrobesc, Sufletul să-l fac să împietrească, Iarăși să învăț cum să trăiesc... Că de
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
poeziei, trebuie să fim înveșmîntați în hainele cele cuviincioase ale modestiei și ale răbdării întru înțelegerea lor, și adevărurilor prin care ni se deschid Ușile cele mari, dar nu oricum și nici la orice vreme". Umil în fața grandorii divine care pulsează inclusiv în plăsmuirea poetului, Cassian Maria Spiridon aderă la opinia că acesta e unul din puținii oameni care mai ia în serios limba, pentru care rostirea depășește schimbul pragmatic, calp, de informații moarte, corespunzător unor inimi secătuite: "La Poet și
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
nu-i timp de mâine// șapte porumbei ciocnesc/ rozeta catedralei// noaptea polenul/ migrează-n trupuri de sfinți/ și-n vechi viori// irizate de luna/ penele ciocârliei", si, ceva mai jos: "fiecare trup/ secretă propriul său timp/ două abisuri// întunecate sine/ pulsează sub tramvaie". Constantin Severin merită mai mult decat eticheta de poet care scrie versuri în maniera japoneză. Eticheta care, de altfel, nici nu i se potrivește. Constantin Severin scrie versuri. Și o face bine și inspirat.
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
Nocturnă. Dar pasul decisiv către o poezie cu majusculă, Claudiu Komartin nu l-a făcut încă. Autocontrol, cenzură, semnificare dirijată, stil: versul mai trebuie lăsat și ,singur", să scadă și să crească în ritmul propriu, scos din plasa lucidității și pulsând ca un organism viu.
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
solicită decât puțin viața noastră este cea liniștită, cu presiune atmosferică ridicată, fără nori, ploaie sau furtună, cu o temperatură între 18 și 20° C. Totuși, iarna are splendorile și momentele ei de biruință, pentru că în ramurile desfrunzite ale copacilor pulsează via-ța care se va trezi curând, sub stratul de zăpadă se zămislește un nou ciclu vital. Și în acest mers ineluctabil al timpului ne va părea rău de iarna care trece și poate ne vom întreba - a câta oară? - o dată cu
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
în conformismul agasant al clișeului, ele conțin o miză subiacentă a "noutății" obținute pe filiera lecturii curente, a observației mixte, estetic-moraliste, de sorginte sainte-beuviană. E ca și cum în loc de-a folosi computerul, exegetul s-ar sluji fără complexe de obișnuitul creion. Pulsează în paginile sale o sensibilitate genuină, acea a "simplului cititor", care își asumă cu o modestie reală ori jucată (n-are importanță, deoarece în discursul critic ca și în cel poetic operează"!) o analiză așa-zicînd spontană. Voindu-se degrevat, așa cum
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
de tavan/ dong-dong face camera ei sfioasă, cu pereți/ de cristal dong-dong repetă îngerul ei păzitor mișcarea/ la capătul funiei spînzurînd din tavan/ dong-dong face și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident, părul ei ud nu există). Senzualitatea poetului aspiră spre brutalitate, parcă spre a sublinia concretețea casantă a lumii. Această simțire aspră, pe alocuri cinică, se asociază cu o poetică ce-și propune a se debarasa de convenții, a miza
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Joe Chappelle a ambiționat o ultramodernă înfățișare a "Patimilor lui Țepeș" o suită de flash-back-uri iscate tot de un interogatoriu la care este supus eroul de către un sinod de preoți ortodocși care, în final, îl vor excomunica și lichida. Viața pulsează pe ecran cînd dilatată, cînd comprimată, conform intensității variabile a experiențelor trăite, potrivit intuițiilor și revelațiilor unei naturi zbuciumate, dar nu contradictorii. Pentru că acest Țepeș nu acceptă acuzele de trădare a etniei și religiei, atîta vreme cît nu-i este
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
editură ploieșteană și, probabil, dorința autorului era să le vadă mai întâi în revistă. Intuiți corect că nu trebuie să încărcați plicul următor cu amănunte despre cum lucrați și despre „celelalte canoane puse în slujba artei” pe care o simțiți „pulsând” cu intensitate maximă. Opriți-vă numai la o selecție din „poeziile mici”. Nici cele de-acum nu sunt cine știe ce „mari”. Permiteți-mi să vă comunic părerea mea despre valoarea lor abia după ce le voi avea la îndemână pe toate, deci
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
fereastră deschisă spre grădină ce-ți dă impresia, din cauza modului în care artistul aplatizează planurile, unei pânze întinse pe șevalet. La prima vedere însă, nimic anume nu-ți atrage atenția. Un tablou de Bonnard este o tapiserie de culori care pulsează, plină de energie, nelăsându-te decât după un timp să "așezi" lucrurile în locul în care aparțin. Alăturări nonconformiste și niciodată întâmplătoare de culori - galben, portocaliu, mov, verde - transformă adesea un spațiu naturalist într-unul aproape abstract. Arta lui Bonnard trebuie
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
dat din cap la rîndul ei. Afară, pe stradă, felinarele aveau aureole portocalii, mireasma frunzelor jilave străjuia trotuarele umede. - Ai băut mult?, m-a întrebat Jane. Vrei să conduc eu? I-am dat cheile iar ea a îndreptat brelocul care pulsa înspre mașina noastră, păstaia noastră de oțel. Incuietoarea centrală a clănțănit, m-am urcat pe locul pasagerului și mi-am lăsat capul să se sprijine de tetieră. Atunci cînd Jane s-a așezat pe locul ei, am fost din nou
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
cîte un clic la fiecare pîlpîit. De fapt, pe cînd Ozzie trîntea și încuia trapa în nasul rabinului, se prea poate ca acel clinchet tăios al zăvorului tras să se fi confundat cu sunetul cenușiului greu care tocmai începuse să pulseze de-a lungul și de-a latul cerului. Ozzie îngenunche și se lăsă cu toată greutatea pe trapa încuiată. Era convins că umărul rabinului Binder putea s-o deschidă în orice moment cu o izbitură, despicînd lemnul în așchii ca
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
se autolimiteze (G. Jellinek). Indulgența față de puterea prin forță se manifestă și azi, mai ales în condiții de criză sau de tranziție excesiv de convulsionată. Sub anumite concepte, în sine benefice ca "stabilitatea", "apărarea ordinei de drept" sau "starea de urgență", pulsează, adesea imperceptibil, justificarea roz a puterii care, bună sau rea, ar fi preferabilă dezordinei sau anarhiei. Riposta lui Jean Jacques Rousseau la aceste "contraforturi ale Bastiliei" este distrugătoare: "Și în celulele temnițelor (les cachots) se trăiește liniștit". Și mai departe
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
rânduri că, preț de mai bine de douăzeci de ani, ai trăit obsedat de două întrebări cruciale: cine este de fapt omul care a scris Un veac de singurătate și care este realitatea istorică, socială, culturală, familială și personală ce pulsează în creația marqueziană. Care sunt amintirile tale ce explică „obârșia” acestei statornice și atotstăpânitoare preocupări? Cu alte cuvinte, cum l-ai descoperit pe García Márquez? D.S.: Pasiunea mea pentru literatură, îndeosebi pentru poezie, la început, s-a trezit din primii
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
oricând putea fi lovit cu o sticlă de plastic plină pe jumătate cu apă. Prea speriat ca să mai scoată mustățile pe-afară, se adăpostise în cel mai îndepărtat colțișor al clopotniței și se ghemuise, tremurând acolo, în întuneric, cu capul pulsând de durere.” În cele din urmă, moartea Mirunei e una care „nu dovedește nimic”: șeful ei nu reușește să-și schimbe viața, așa cum ar fi dorit fosta soție, skywalker zis Pupucă se lasă de revoluții și se însoară cu o
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
complet lipsită de vanitățile determinismului. Concluziile nu se înlănțuie liniar. Dacă ar fi făcut-o, eseul ar fi avut numai de pierdut.) Dimpotrivă, lumea lui Caragiale e sedimentată aici pe mai multe dimensiuni. Admite dezechilibre. Contradicții chiar. Are instinct democratic. Pulsează. E vie, cum ziceam, nu concepută în laborator. Că, de exemplu, Caragiale n-a fost, structural, un cinic și că, în consecință, personajele lui nu erau simple travestiuri ale contemporanilor lui, Ioana Pârvulescu o arată fără să facă risipă de
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
graniță. Deși este un excelent portretist și psiholog, Constantin }oiu face relativ rar descripții în mod direct, live, sub ochii cititorului. El descrie de obicei ceva concret (un lucru, o vestimentație, un interior) cu gândul la altceva, la un arierplan pulsând dincolo de scena scăldată în lumină. În Lucrurile, una dintre cele mai bune bucăți ale volumului, această disparitate fizic/ simbolic e lărgită până la limita fantasticului. El mai are foarte puțin până să o vadă, în carne și oase, pe ea: Trecu
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
Aproape tot ceea ce atinge devine muzică. Așa se face că nu numai clarinetul său clădește turnuri de sunete desăvârșite, ce scrutează orizonturi stilistice clare, senine, dar însuși întreg spațiul înconjurător ia forma unei piramide ce sună și răsună, se muzicalizează, pulsând între nodurile și ventrele unor frecvențe miraculoase. Am văzut de curând un film întocmit de Aurelian, având ca punct de plecare câteva poeme plastice ale lui Corneliu Vasilescu și am avut senzația că întregul eșafodaj imagistic era condamnat să cânte
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
carte, apăreau cronici la ea, uneori mai bune, alteori așa și așa, alteori deloc. Se mai întâmpla și să iau parte la câte o polemică. Sau să primesc, de la câte un cititor, o scrisoare. Ce mai, simțeam că viața literară pulsează în jurul meu! Iar când dădeam câte un interviu la radio pe teme culturale, ba uneori chiar la televiziune, la emisiuni cu rating mic, numele îmi era pronunțat corect. Cum zic, eram notoriu. Însă despre celebritate nu știam, ca scriitor, decât
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
a fredonat fragmente din Sacre de pritemps de Stravinsky, ceea ce s-a dorit a fi, desigur, o fină ironie, iar alte două și-au examinat corpul, au desenat pe el cu un ruj diferite motive decorative sau o inimă care pulsa pe un omoplat, un alt gag subtil, sau, în fine, au făcut înscrisuri cu alte glumițe pe mâini și picioare. Deci, gestul banal și actul fiziologic au fost agrementate cu câte o șfichiuire ironică, însumarea acestor demersuri configurând creația lui
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
adică îmi fac obligațiile profesionale și mi le fac la maximum, dar nu sînt deloc o persoană mondenă, nu merg nicăieri, nu risipesc timpul, mai bine dorm. D.P.: Da, ai o mare putere de regenerare: "viața mea a învățat să pulseze economic/ la temperatura șopîrlei". M.P.: Economisesc energia pe care o am și o folosesc în scopurile pe care mi le-am propus, nu mă las tîrîtă într-o direcție, în alta, altfel, Clujul, în momentul de față, îți oferă multe
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
ar putea crede, ci din insubordonarea lor funciară față de canon." Dar acest postmodernism poate fi și o fundătură: "O înclinație alexandrină, manieristă, obosită și obositoare, cînd sevele, sîngele, care vin și se duc spre o inimă universală, refuză să mai pulseze după un ritm cosmic". * ;Stabilindu-și drept azi ultimul deceniu, G. Dimisianu socotește că în domeniul prozei criza a trecut. Dacă într-o primă perioadă se observa creșterea bruscă a elementului documentar și biografic și descreșterea pînă la zero a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
strigă "la luptă!" și, deopotrivă, cei cărora le plac patrupedele și strigă "în tranșee!" au, desigur, cîte ceva din genele strămoșilor. într-un anume fel n-am părăsit, încă, peșterile, văgăunile și pădurile epocii de piatră; și nici miturile care pulsează în strigătele de fiecare zi.
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
Stefana Totorcea Pentru Monica Rohan, scrierea este indisolubil legată de privire. În Ars, privirea este cea care scrie, lăsîndu-se înfrînta pentru a birui: "O, dureroasă batere - zbatere// a mașinii de scris// am învins - șunt învins// zdrobit mai pulsează/ în vîrful fiecărui deget cîte un ochi/ vînat și fără pleoapa deschis." La fel, în Adierea, cuvîntul de negăsit urmează să-și dezvăluie tezaurul secret tot în virtutea unei agresiuni, violentarea ochiului fiind echivalata cu o excavație a sinelui care să
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]