588,342 matches
-
o singură excepție când, pe punctul de a zbura din facultate, cu un grup de amici care, de altfel, făcusem tot ce ne stătuse în putință să fim băgați afară, învederați reacționari, nostalgici ai imperialismului în ultimă fază și pe punctul de a ni se interzice accesul pe elegantele culoare ale facultății avându-i pe fronton pe marii legiști ai antichității - proaspăt reconsiderați, după ce o vreme fuseseră și ei scoși din nișele lor, spre verificare - am făcut o propunere. (Ah! marile
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
nunții, la clipa primirii de daruri, în loc să captureze publicul unui foarte important simpozion tratând metodele de mântuire a neamului, spre a-l sili să asculte, în genunchi, capitole din ultimul roman, scriitorul se vaită. În loc să dea autografe celor răpiți, pe punctul de a plăti sume în euro, spre a li se îndepărta pistolul de la tâmple, ei se tocmesc cu o autoritate care-și păstrează dulciurile pentru propriii nepoți. Atunci, să-i fie scriitorului român de bine! Altfel, pe variate meridiane, exceptând
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
mai recent „roman” („mozaicat”) al lui Nicolae Stan se dorește a fi o replică la celebra carte a lui James Joyce, Dubliners. Chiar dacă tehnic, stilistic și tematic nu prea există elemente apte să susțină comparația dintre cele două cărți, un punct comun totuși există și el nu este lipsit de importanță. Ambii scriitori reușesc să traseze profilul unei localități, prin prisma destinului individual al unor locuitori mai mult sau mai puțin reprezentativi pentru viața urbei respective. Pornind de la această idee a
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
este cel care, lipsit de avere, se străduiește să trăiască pe picior mare. Horațiu șarjează inconstanța, indiscreția, lăcomia, ambiția, poftele culinare. Platforma satirei se arată a fi oarecum instituționalizată, deci apodictică: „Fără vreo ezitare, remarcă Hans Robert Jauss, satira adoptă punctul de vedere al oficialității, ridiculum-ul ei atacă direct orice se opune acestei instanțe, subliniază diferențele (rire d’exclusion) contestînd părții indignate orice drept de a-și susține cauza”. Francezii observă și ei respectarea convenției sociale care poartă numele de la bienséance
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
unei „globalizări” umaniste... Cel puțin tot atît de interesante ni se înfățișează considerațiile eseistului consacrate ridicolului în calitatea sa categorială, perenă. Sistematizîndu-le, putem ajunge la o schemă în cadrul căreia ridicolul apare abordat sub cîteva unghiuri esențiale, cu caracter complementar. Din punct de vedere social, conceptul e surprins în balansarea sa între integrarea și solitudinea individului. Firește, ridicolul e o funcție eminamente a relației. Ia naștere ca o încălcare a bunei conviețuiri, a unei paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere psihologic, Traian Ștef distinge două ramuri ale ridicolului, una beningnă, alta malignă: „În primul caz omul încearcă să iasă din «ascundere», să fie el însuși într-un moment și într-un context nepotrivite. Iar în celălalt încearcă să
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
locului fără a avea plasticitatea necesară, iar propria substanță e diluată. E o încercare de ascundere de sine, dar care ajunge tocmai la ieșirea din ascundere pentru că îl arată pe om așa cum este - o ființă politropică inversînd uneori măștile”. Din punct de vedere etic, este prezentată teoria lui Nicolai Hartmann privitoare la fenomenele vieții omenești care întrunesc condițiile ridicolului. Cel dintîi grup al unor astfel de fenomene e dat de meschinărie și slăbiciunea morală care aspiră a se impune drept măsură
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
acasă!). Diferențe pragmatice interesante apar în funcție de combinarea interjecției cu forme verbale care au anumite persoane gramaticale, realizîndu-se astfel valoarea de îndemn, de asociere sau de anunț cooperativ al unei acțiuni proprii (hai vino - hai să mergem - hai că vin). În funcție de punctul de reper și de semantica enunțului, hai poate însemna „vino” sau „du-te”; din aceste semnificații poate deriva valoarea de invitație insistentă - dar și includerea în înjurături. Formula hai pa reflectă valoarea de intensificare a interjecției: efectul pe care îl
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
din Valahia pentru lumea politică a Europei; „în timp ce Garibaldi cucerește Palermo, iar Napoleon al treilea anexează Savoia și Victor Emanuel al II-lea anexează Toscana și Emiliana”, valahii descoperă viața parlamentară, iar zgomotul nou, care se face auzit dintr-un punct îndepărtat al Orientului, preocupă din ce în ce mai mult pe politicienii occidentali ale căror opțiuni, supoziții, verdicte sînt consemnate de Ion Ghica pe parcursul călătoriei sale în Franța și Anglia; francezul Thouvenel sau englezul Stanley sînt alte „oglinzi” în al căror focar se luminează
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
volume (care au și impus-o în fond) la scrierea istoriei cu mijloacele de care s-a folosit ilustrul său predecesor atunci cînd consemna sănătosul obicei al unei oarecare marchize. Locul acesteia e luat acum de Ion Ghica. Două sînt punctele de esență ale demersului narativ din ultima carte: urmărirea felului cum s-a jalonat distanța dintre dorința lui Cuza (un regim democratic) și realitatea politică a vremii (ostilă reformelor și democrației), ca și depistarea mutațiilor care au avut loc în
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Gheorghe Buluță; Silvia Colfescu; Mircea Ghițulescu; Dan Grigorescu; Eniko Marko; Lucia Ovezea; Radu Petru; Sorin Preda; Lucian Pricop; Marius Tupan. Că acești „eminenți cărturari” și-au dat cărților, editurilor sau revistelor lor subvenții preferențiale e un lucru bun: „Acesta e punctul meu de vedere - declară ministrul. Știu că poate fi atacat dar are, cred eu, și elementele sale de bun simț”. (s.n.) De cu totul altă părere e săptămînalul economic și financiar CAPITAL nr. 35, care, sub titlul Subvenții scandaloase privește
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
declară ministrul. Știu că poate fi atacat dar are, cred eu, și elementele sale de bun simț”. (s.n.) De cu totul altă părere e săptămînalul economic și financiar CAPITAL nr. 35, care, sub titlul Subvenții scandaloase privește deciziile Comisiei din punctul de vedere al economistului: „Să acorzi subvenții de sute de milioane de lei unor edituri aflate în procedură de executare silită, cu mari datorii la bugetul de stat, nu reprezintă decât un exemplu de cum se risipesc banii contribuabililor. Editurile Scrisul
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
Și la Marcel Iancu acestea sînt cerebralitatea, vocația analitică și visul sintezei, inteligența teoretică și spiritul de constructor. Toate sincronizate cu spiritul vremii, cu dinamismul și cu efervescența momentului, fără vreo concesie făcută conformismului și fără nostalgii paralizante. Din acest punct de vedere, latura cea mai vie a creației lui Marcel Iancu și care oferă cele mai multe surprize este arhitectura. Dacă desenul există ca realitate difuză în întregul operei sale, iar pictura traversează nenumărate ipostaze, beneficiind din plin de experiențele cubismului și
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
fabulațiile și puținele ei invariabile. Dar aceste erupții exemplare nu s-au manifestat numai în spațiul narativ al culturii noastre, ci și în acela al artelor plastice. În special expresiile fără tradiție locală, cum sînt sculptura și, pînă la un punct, pictura de șevalet, care au fost primite de-a gata, fără o istorie limpede și, evident, fără o memorie specifică, au generat fenomene compensatorii care au absorbit într-un singur discurs, adică în simultaneitate, varietatea formelor care n-au fost
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
domn din Chile care a trăit încă vremurile democrației în acea țară, a fost ambasadorul ei, și s-a exilat cîndva, în secolul trecut, o personalitate al cărei nume ar trebui să-l știu pentru a nu mă descalifica din punct de vedere profesional. Dar în memorie îmi reapare doar ca un bătrîn stabilit la Berlin, care vorbește destul de convingător despre dragostea fizică și despre valurile mării. Urmează un libanez scund și elegant, într-un costum de vară, scandînd poemele sale
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
privirii austere a celei dintâi, o altă ipostază a feminității: capul, sprijinit pe mână, este ușor înclinat într-o parte. Sculptura ce vine să se alăture canonului brâncușian prezintă câteva trăsături deosebite ce fac din ea (până la proba contrarie) un punct de reper pe care anevoie îl vor putea ocoli pe viitor criticii și exegeții operei lui Constantin Brâncuși. Reprezintă și ultima lui întâlnire cu imaginea devenită celebră din Orgoliu, piesă aflată la Muzeul de Artă din Craiova. În al doilea
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
special, erau o altă modalitate de a spune totodată adevărul, de a produce sens și, poate chiar de a problematiza chestiuni fundamentale ca și filozofia. Deci literatura a devenit un fel de mod narativ, mai concret, al gîndirii filozofice. Or, punctul care ar permite să înțelegem, nu aș spune reconcilierea, ci apropierea, între narativ și teoretic, este tocmai imaginarul, în sensul în care, așa cum a arătat hermeneutica, gîndirea umană nu poate să conceptualizeze totul, nu poate să modelizeze totul în mod
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
frunze de palmier sau dacă în locul caninilor i-au crescut ditamai colții dentari ai amicului său Dracula. Destul că în urma penibilelor argumente agathonice, pesedeii au primit o replică usturătoare, din care reiese cu eclatanță că nu inteligența și logica sunt punctele forte ale acestui partid al mediocrităților hulpave. Asta n-ar fi nimic pe lângă croșeul de dreapta-stânga ce abia urmează să fie primit în urma surpării dezastruoase a economiei, condusă cu atâta înțelepciune de „numismatul” și „anticarul” A. Năstase. Parcă pentru a
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
adevăratul candidat serios nu e cel indicat de public, ci Popeye-marinarul-cel-atotputernic. În disperarea lor, pesedeii au acceptat chiar ca o sumă de oameni de-ai lor să fie făcuți una cu pământul de impetuosul Primar General al Bucureștiului. Din acest punct de vedere, prefectul Capitalei a fost un desăvârșit sac de box pentru mult mai experimentatul lider P.D. Căzut din lună, demagog și oportunist, militarul-prefect a constituit o ideală mostră de „inteligență” pesedistă. Arogant și neinformat, el a fost pur și
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
indiferent de motivație, efectul din teritoriu e același: derutarea și, pe termen mediu, demobilizarea unui electorat ce pare să se fi trezit din somn doar pentru a cădea în leșin. Singura șansă a opoziției de-a marca, în acest moment, puncte substanțiale, constă în renunțarea la luptele fratricide și mersul pe o singură carte. Dacă alianța PNL-PD începe să fie deja privită ca o salvare a țării, la prezidențiale trebuie susținut omul cel mai bine plasat. Până una-alta, acesta e
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
de inspirație religioasă. (...) Purtam pantaloni scurți și o cămașă albă, cu gulerul răsfrînt...” Este clar că ambele texte se referă la același episod și că adolescentul care a intrat în casa criticului este semnatarul articolului din „Flacăra”, Aurel Baranga. Din punctul de vedere al istoriei literare poate că deconspirarea identității copilului din memoriile lui Lovinescu nu reprezintă cine știe ce revelație, dar demonstrația face toți banii. Prin același procedeu al textelor comparate Ștefan Cazimir îl indică și pe micul derbedeu care se distra
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
vrăjitoare, deoarece comentează în trei rînduri astfel de producții). Cu acribie științifică, dar și cu umor scrie autorul și despre noua limbă de lemn. Cu dicționarul într-o mînă și joarda ironiei în alta, simpaticul profesor pune întotdeauna lucrurile la punct, chiar dacă uneori mai sare peste cal, precum în cazul articolului Ceaușescu disident. Pornind de la definirea cuvîntului „disident” așa cum apare ea în Dicționarul de neologisme („persoană ale cărei păreri, opinii, sînt deosebite de cele ale majorității”), autorul face următorul raționament: „...devine
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
cele ale majorității”), autorul face următorul raționament: „...devine limpede că folosirea termenilor disident și disidență pentru persoanele sau grupurile care s-au opus regimului totalitar reprezintă o improprietate. Pentru că respectivele grupuri nu se aflau în conflict cu majoritatea, ci exprimau punctul ei de vedere! În conflict cu majoritatea se afla dictatorul însuși, plus aceia care îl sprijineau sub o formă sau alta. Disidentul nr. 1 al României a fost Nicolae Ceaușescu.” Vorba unui coleg de „clasă politică” al domnului Cazimir, există
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
nr. 1 al României a fost Nicolae Ceaușescu.” Vorba unui coleg de „clasă politică” al domnului Cazimir, există lucruri cu care nu se glumește. Și apoi, ca membru al comisiei juridice, politicianul Ștefan Cazimir ar trebui să știe că, din punct de vedere formal, Nicolae Ceaușescu era la vremea respectivă reprezentantul majorității. Fusese ales cu 99,9%, mass-media îl ridica în slăvi, scriitorii îi dedicau omagii, iar „oamenii muncii” îi scriau telegrame de adeziune. Cine contesta în anii ’70-’80 această
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
care a trecut îndărătnicia neliniștilor și demersurilor temerare ale poetului. Rezervor de informație, documentele apar așa cum sunt chemate la masa de date în ediția realizată de Alexandru Ruja, ca ansamblu de netă evidență, miraj, animată emulație în câștigarea faptelor, complementare puncte de orientare în fatalitatea, și de ce nu, fantezia cronologiei. Rețin din studiul introductiv, în primul rând, pragurile vieții. Începutul și sfârșitul. Matricola botezaților a comunei bisericești ortodoxe române din comuna Hașag (tom, pagină, număr de înmatriculare) și certificatul de deces
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]