8,125 matches
-
se-ntoarce... Hai, dragă, aprobă prietenul ei cel înalt și blond și, salutându-l pe portar, care îl privea surâzător, se urni de-acolo împreună cu prietena lui și cu tot grupul. În holul care devenise brusc prea larg și prea pustiu, nu mai rămăseseră decât Victor și, la doi pași în fața lui, studenta de la filologie, cea cu gentuța plină de cărți, care-l înfruntase pe vigilent. Ne cunoaștem de undeva?... se interesă fata, când privirile li se încrucișară, și făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
piept ceva care aducea cu un scurt suspin sau poate că era doar o confirmare că ea îl auzise și-l înțelesese și se opri pe marginea trotuarului. Ajunseseră pe neobservate în dreptul intrării principale în parcul Cișmigiu, cu aleile aproape pustii la acea oră. Iar eu vă spun tot așa, pe bune, îi dădu de veste fata, amuzându-se să folosească și ea același stil verbal, dar cu o intonație mai ironică, că aici trebuie să ne despărțim. A, da?! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se putea întâmpla decât undeva departe, pe coclaurii și printre ciulinii Bărăganului, dar nu aici, în lunca Sabarului, nu chiar la ei în sat, unde toți creștinii aveau pământ și nimeni nu poftea să intre în colectivă, ducă-se pe pustii!... Cei cu doxă își puneau chiar problema în termeni cât se poate de rezonabili: dacă Stalin se dusese naibii în cazanul lui Scaraoschi, de ce ar mai fi fost nevoie în România de-o agricultură după modelul născocit de mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
între ei doi. Ajungând la Șosea și apropiindu-se de parcul Herăstrău, pe unde primăvara umpluse orașul de flori și de verdeață proaspătă, Victor renunță brusc la conversația de complezență de până atunci, se opri în mijlocul trotuarului larg și aproape pustiu și o cuprinse pe fată în brațe, cerându-i să-l ierte. Pentru ce să te iert?! se arătă ea mirată și, desprinzându-se din brațele lui, continuă să meargă mai departe alături de el, ținându-l de mână. Pentru că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aici, fraților! observă Nelu Ianolide, care nu mai fusese pe acolo, pufăind din țigară și studiind camera în care se aflau, cu niște acuarele fine agățate de pereți și cu fereastra dând undeva în spatele blocului, spre un părculeț liniștit și pustiu. Erau acolo șapte studenți de la diverse facultăți, din universitate și din afara ei, și locul părea cât se poate de potrivit pentru o întrunire cu caracter conspirativ, ca aceea a lor. Cei doi tipi de la arhitectură, care se recomandară drept Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pagini pe care dânsa a învățat să scrie, să citească, să deseneze și pe care și-a descărcat o parte din ofurile unei adolescențe chinuite cum nu ar trebui niciodată să existe. Continui deci. Trei săptămâni de așteptări în gări pustii și întunecoase, așteptări angoasante a sinistrelor sunete metalice : se atașau noi vagoane, alte și alte vagoane roșii. Nu cred că îți poți imagina promiscuitatea, lipsa totală de igienă în care am petrecut cele trei săptămâni, cu toate că cei din familia Cozmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții sau la fereastră nu știe ce anume și nici pe cine, că au plecat cu toții. S-au pustiit și școlile!.. Dar și casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că doar oameni sîntem și trebe să trăim în liniște și bună înțelegere că avem același drum în viață. Fiecare să mai lase de la el câte ceva pentru împăcare! Ce a fost a trecut, iar ura ducă-se cu noaptea pe pustii! Și nu de puține ori oamenii își dădeau mâna, chiar dacă ceva mai înainte așteptau prilejul răzbunării. Într-una din zile, la casa Fodurenilor s-a iscat zarvă mare: Văleu! Omu neu! Văleu-văleleu!! Omu neu!! Cine-mi va purta de grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pericol real pe care nu i l-a mărturisit mamei. Mama bănuiește acest pericol, dar nu îndrăznește să discute deschis cu draga ei copilă. Faleza pe care fata se aștepta să vadă pe cineva viu, ca s-o ajute, e pustie. Ea vede, în cealaltă parte, doar chipul tatălui ei, dar un mort n-o poate ajuta. Visul nu zice că fata a pierit în valuri, așa că ea mai poate fi ajutată. Colacul de salvare este la mamă. Aceasta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă fură departe un gând Departe de tine, de lângă tine. Acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poți simți decât simpatie, dar nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi fi în situația de a nu mai putea trăi fără cineva. Să nu te fi întâlnit înțeleg că ar fi însemnat ca sufletu-mi să rămână sterp, pustiu și toată simțirea mea s-ar fi irosit, sau, mai bine zis, sentimentele n-ar fi existat. Iar acum cât le am le păstrez în suflet ca pe ceva sfânt. Aș vrea să pot exprima atâta fericire, însă te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întinsă. Cerul este înalt. Marea este adâncă. Însă într-o zi cele două s-au întrepătruns și s-a creat lumea de azi, un văl de fum al unei țigări pe terminate. Și se găsi echilibrul. Trandafiri întunecați și roze pustii lucesc în noapte. The story of a young lady " Clarissa Harlow" by Samuel Richardson, "Muncile lui Persiles și ale Sigismundei" de Miguel de Cervantes în română, I.S. Turgheniev, A.P.Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru un ceai și privi pata de pe vopseaua cauciucată galbenă, ce acoperea trei sferturi din peretele bleu de deasupra aragazului. O șterse. Apa fierbinte nu avea nici un gust. De la balcon se putea vedea afară, într-o parte cartierul mărginaș și pustiu, de alta strada pe care treceau mașini însingurate. Aia e ploaia pe care o auzi, ce cade din nou și din nou. Deschise televizorul, un jaf, dar nu era nimic. Se puse pe fotoliu și se acoperi cu pătura. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în ambalaj aspru, cartonat, muștar) după ce fumă o țigară. Se simțea obosită și un ușor sentiment de alienare plutea alături de zgomotele nenorocite de pe stradă, pe care le auzea surd. Nu avea de ce să simtă acele lucruri, viața ei nu era pustie. Într-adevăr, ăla era singurul ei weekend în care nici unul din prietenii săi nu se afla în localitate. Cum să facă față plictiselii, dacă nu ca de obicei. Puse mâna pe o carte și citi din ea. Avuse un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în buzunar și poșeta spânzurată de pe umăr în jos. Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de apartament. Au lăsat lumina aprinsă, au fumat, toate ca să nu li se pară pustiu, să nu se simtă singuri, încolțiți, rupți și neputincioși. Studenții și ei, cu inițiativă și inteligenți, nu puteau opri haosul ce venea. Sau poate că da? Acum un deget i se plimba pe suprafața piesei de mobilier, în cercuri concentrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se contaminaseră de la mirosul de țigară în care era îmbâcsită încăperea. Va deschide geamul înainte de a pleca. Puse scrisoarea pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
căsnicia lor le era polița de asigurare că nu-și vor petrece singuri bătrânețile ce deja îi ajungeau. Ambele perechi erau, separat, demne de milă. Poate de aceea se ascundeau în fastul petrecerilor, după frivolități ce îi lăsau tot mai pustii.... Și noaptea, pe la unu, când toți dormeau, eu îmbrăcai deshabilléul meu roșu, mă pieptănai, mă parfumai, și mersei spre ușa camerei lui Angi. Stătui locului o clipă, pentru a fi sigură că vreau lucrul acesta. Amélie apăru pe coridor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spuse el. Iar eu Eda, spuse ea. Eu, murmură, eu sunt, eu sunt..., și căzu la loc. Unde se trezi era frig tare. Mergea prin ger, zăpadă imensă. Deși aproape îl acoperea, se simțea ca pe un imens continent înalt, pustiu. Îi părea că a orbit într-un fel alb. Tone întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fiind virgină în momentul visului, alesesem calea cea bună). Și văzui, cu sentimentul acut al prezentului, o bătaie cu săbii. O luptă. Până să dau colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră lângă capul tăiat. Sentimentul că nu era nimeni în jur (și N. Y. era mare și plin) îmi dădea încredere. Pusei mâna pe sabie, și pe aceasta mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și văzui, însă sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră, lângă capul tăiat. Însă eu vroiam să o iau. Cui atât mai mult cu cât aveam sentimentul, fiind singuri în mijlocul unui oraș cu în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine. Intră înapoi târziu în noapte. De după perdea văzu o bătaie. Două mașini tamponate, un strigăt de femeie și un sunet de lamă. Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi în apartament și-și petrecu noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un pic așa că nu mai ieși . Ascultă plictisitoarele mesaje, majoritatea invitații pe care nu vroia să le onoreze. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
conduc pe cineva. Stau să servesc o băutură și tipul mă privește tot timpul. Pa, pa! Spun. Tre' să plec. Stai că vin și eu, spune tipul. Ce pot să fac? Ieșim împreună, mergem o bucată prin alei întunecate și pustii dintre edificiile neiluminate. Eu o iau la stânga. Eu merg la dreapta. Și mă grăbesc să plec în direcția opusă. După ce merg până la capătul străzii, iată că dau nas în nas cu el. Mă sperii de dânsul și mă retrag. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îi faci tu lui, și pe urmă te prinde și-ți fură un sărut, însă așa cum îți place ție. · Furtuna s-a oprit. Acum a ieșit soarele. Furtuna s-a oprit târziu în noapte. Și noaptea a rămas goală și pustie și îmi era mai frig ca oricând. Și dimineața a adus ceva nou și proaspăt, dulce ca roua. Și toate au trecut. Acum a ieșit Soarele. Dincolo de perdelele din mătase brodate cu steluțe sclipitoare, într-un vast colț de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu vine de Crăciun? Nu vine anul acesta pentru că are și mult de învățat, pe de altă parte vrea să vadă și ea cum sărbătoresc nemții Crăciunul. Mi-e dor de ea. Aș vrea să vină. Fără ea casa e pustie. Ca și inima mea. Fii sincer și spune-mi, o iubești cu adevărat? Numai eu știu cât, curioaso, o prinde de năsuc Matei. Atunci de ce te-ai purtat urât cu ea? Nu mă întreba, că nu vreau să-mi aduc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]