1,121 matches
-
stat, eșuată, din fericire? Vânzătoare ambulante propun acestei mici lumi fericite tot soiul de sandwichiuri înecate într-un sos picant, greu, roșu. Berea își face și ea apariția, ba chiar și un cântăreț gen rasta, agățat de o trompetă obosită. Puzderie de afișe pe zidurile din zonă. Unul dintre ele, imită perfect arhi-cunoscuta marcă a călărețului din westul sălbatic. Inevitabila inscripție "fumatul dăunează grav sănătătii" este deturnată și înlocuită inteligent cu "instaurarea de dictaturi dăunează grava Africii". Departe de francofonia de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apare înregistrată cu populație de etnie țigănească de 222 de suflete ca apoi după 36 de ani, la cel din 1992, aceeași etnie să apară în Cârțișoara cu numai 30 de țigani, deși ulițele satului sunt tot mai aglomerate de puzderia frumoșilor lor puradei. Dorim însă să spunem că acești oameni veniți de pe alte meleaguri au profesat încă de la instalarea lor pe aici meșteșugul în diverse foarme al prelucrării lemnului fiind, contrar părerii multora despre ei, niște oameni cu care se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la dans, ea se ridică încet, grațioasă, ușor îmbujorată, prefăcânduse că nui vede privirea cu care el o cerceta din cap pânăn picioare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spună dacă are rude în străinătate?“ Atunci mi s-a părut că toată estrada, cu comisie cu tot, s-a răsturnat cu capul în jos și, izbindu-se în unghi drept de peretele de alături, s-a prefăcut într-o puzderie de cioburi. Când am răspuns: „Da, [pe] fiica mea“, mi s-a frânt vocea ca într-un hohot (atunci, draga mea, cei care se aflau în sală mi-au zis că toată lumea a simțit un fel de fior de omenie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
calitate a lui Brad Bird este că, spre deosebire de mai toți ceilalți realizatori de filme de animație de mare buget, se ambiționează să creeze lumi noi, capabile să se susțină și să se legitimeze prin ele însele, și nu printr-o puzderie de referințe și citate). Ratatouille e, printre altele, un film despre barierele de clasă dintre umanitate și șobolanitate, deci e important că șobolanii arată a șobolani și că, în unele momente (atunci cînd roiesc cu zecile printr-un pod sau
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mugurii primăvăratici ce se deschideau sub privirea lui. Ei deschideau la lumină frumusețea de un verde crud, ce aștepta cu nerăbdare timpul potrivit să inspire aerul proaspăt de primăvară. Pădurea se primenea cu miresmele ce-o înconjurau de peste tot, de la puzderia de lăcrămioare până la toporași, brebenei și alte flori de primăvară. Harnice albine zburau din floare în floare, adunând nectarul despre care se spune că a fost băutura zeilor și despre care se credea în vechime că-i face nemuritori. Zeci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
soseau noi și noi concentrați, toți îngrijorați de viitor și neliniștiți de lipsurile lăsate, în urma lor. Fiecare cu problemele din propria gospodărie. Și zilnic aceleași eforturi de alergătură, de instruire, până la epuizarea fizică. Într-o dimineață, la poarta batalionului nostru puzderie de concentrați. Eram de serviciu pe batalion și i-am primit în incintă, după care erau repartizați așa după cum figurau în ordinea de bătaie întocmită de „Biroul mobilizării” Printre cei sosiți rămân cu privirea ațintită asupra unei batiste mari, apretate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din jurul nostru. În zborul lor aproape razant ne-ar fi făcut praf și pulbere! Doream să intrăm chiar și într-o gaură de șarpe dacă ar fi fost una pe acolo! N-au tras, așa cum ne așteptam, dar au lansat puzderie de fluturași cu scris românesc: „Români, mergeți acasă că venim după voi. Separați-vă de coloanele germane”. Scurt și cuprinzător. La ora aceea știam că se vor ține de cuvânt! Ajung la batalion cu doi oameni lipsă, rămași epuizați la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
turiștii pe undele sale. Mâncăm pe la diferite restaurante, în timp ce lângă noi clipocește apa stârnită de valurile în continuă mișcare. Tot furnicarul imens de turiști ai Veneției nu se poate deplasa fără să nu treacă prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce am admirat grandoarea construcțiilor ce mărginesc piața, m-am apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în cale, să le dau de toate, izbucnește el în hohote sarcastice de râs. Așa oaspeți de samă trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie dor de ele..." Ștefan privește în noapte luminile Sucevei... Ștefane, șoptește Vlaicu, cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește-te... Era o noapte cu lună și stele, măcar că erau puzderie, degeaba scânteiau acolo în cer. Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie, purtau și racla, să apere Sfântul Mucenic Suceava, să le apere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește-te... Era o noapte cu lună și stele, măcar că erau puzderie, degeaba scânteiau acolo în cer. Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie, purtau și racla, să apere Sfântul Mucenic Suceava, să le apere căsuțele de urgie. O să mă odihnesc, unchiule... Când m-oi duce la culcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor de ploaie (și totuși nu a plouat), care le-a scuturat din copacul pe care altfel nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit „totul”. Profund tulburat, m-am aplecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ci și pentru că* niciodată nu m-am temut de ceea ce trebuia să mă tem, de ceea ce se temeau ceilalți, mai degrabă dintr-un fel de inconștiență decât din cine știe ce curaj; și, mai probabil, pentru că spaimele obștești găseau locul ocupat de puzderia unor spaime mărunte și personale, care mă invadau în permanență și care mă acaparau în întregime; mi-era frică să mă dau pe gheață în prezența altora, de fapt de prezența altora mai ales, de simplul contact cu o persoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce reușeam să îi apropii de carte. Noroc că erau inteligenți și prindeau totul din zbor. L-am cunoscut pe doctorul Filip Țopa, fiul cârciumarului Panaite Țopa și frate cu actrița Sorana Țopa. Cum era atunci, răspundea de sănătatea unei puzderii de comune: Răchitoasa, Stănișești, Colonești, Burdusaci, Spria și multe altele fiindcă puzderia înseamnă ceva nemăsurabil. Ce putea face? Se interesa la primării de bolnavii cu boli sociale, sifilisul și tuberculoza fiind la moda sărăciei, de pelagrăĂVenea pe la școli în inspecție
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prindeau totul din zbor. L-am cunoscut pe doctorul Filip Țopa, fiul cârciumarului Panaite Țopa și frate cu actrița Sorana Țopa. Cum era atunci, răspundea de sănătatea unei puzderii de comune: Răchitoasa, Stănișești, Colonești, Burdusaci, Spria și multe altele fiindcă puzderia înseamnă ceva nemăsurabil. Ce putea face? Se interesa la primării de bolnavii cu boli sociale, sifilisul și tuberculoza fiind la moda sărăciei, de pelagrăĂVenea pe la școli în inspecție uneori excesiv de interesat. La mine i-a plăcut cum am aranjat clasa-dormitor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la înaltă filozofie, a progresat nu puțin” cum raportează într-o scrisoare către Eforia școalelor Eufrosin Poteca. TÂRGUL LUI FOLTEA Din iarmaroacele pe care boierimea țării se străduia să le întemeieze pe propriile moșii, apar, către sfârșitul veacului optsprezece, o puzderie de târguri mai mult ori mai puțin efemere, colonizate cu o ovreime galițiană chemată să înființeze afaceri prospere. În treacăt fie spus, această ovreime va constitui elementul începător al păturii de mijloc moldovenești, cu consecințe importante în istoria țării. Lângă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
îți spun eu acum, eu nu prea visez. Nu cred în Făt-Frumos, nu cred că exista acel băiat/bărbat care se va arunca la (wordpress.com) Uite că îmi permit ca în tumult de lună calendaristică imaculată, cu ger și puzderie de sentimente semipreparate să fiu dezordonată, ba chiar nesimțitoare (pilulele.blogspot.com) A: Cum îl cheamă? B: Cum îl cheamă? Tot Horia. Uite ce coincidență! (IVLRA: 241) Uite cine (mai) vorbește acum! Nici nu apucase ambasadorul american să sune la
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
care exprimă o semnificație cantitativă (nedefinită, globalizantă sau partitivă) și care pot fi, la rândul lor, însoțite de determinări cantitative. Tiparul sintactic este încă actual. Majoritatea cuantificatorilor substantivali sunt termeni vechi în limbă, cu valoare nedefinită: grămadă, mulțime, număr, pic, puzderie, seamă, sumă, sumedenie etc. - o seamă de însușiri (CORV: 94 și în CLRA), o sumă de legi naturale (A. Pleșu, Despre îngeri: 97 și în CLRA), sumedenia de pericole nedefinite (idem: 96) - sau cu valoare partitivă: parte, dar și bucată
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
apelează la biografii scrise sau la interviu - este vorba despre interviuri de dimensiuni considerabile, construite multidimensional, pentru care sînt necesare adesea mai multe ședințe de intervievare. Este o metodă atît de „la modă” în această perioadă, încît au apărut o puzderie de manuale și ghiduri dedicate doar metodei biografice 14. Uneori, simplul calcul al corelațiilor statistice nu este suficient pentru explicarea unei structuri de personalitate sau a configurației unui fenomen educativ. Pentru aceste situații, logicianul Petre Botezatu, împreună cu marele metodolog Ion
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
Sunt foarte curioasă să o citesc. Cu cel mai cald respect și rugămintea de iertare pentru o prea lungă tăcere, Gabriela Omăt 728 11 București, 26 martie 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, E tare ispititoare la voroavă epistola dvs., cu puzderia de informații, piste de investigare și amploarea șantierului descris. Cum sunt acum ca somnambulul care umblă halucinat pe acoperiș, În pericol să cadă la cea mai mică „perturbare”, nici nu Îndrăznesc să adâncesc gândul În direcțiile pe care le deschideți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sper să nu mi se „suie la cap”. Deocamdată, sunt cu bătălia pentru ultimul volum În toi. Nu mă pot lăuda cu calmul dvs. Înțelept; sunt În mare tensiune și panică, timpul mi se pare teribil de scurt, problemele sunt puzderie, de toate felurile, de la grafie la obținerea informațiilor, de la starea publicațiilor la dificultatea de a comenta anumite fapte obscure sau delicate biografic și nu În ultimul rând 732 chiar politicește. Sunt zile când mi se pare că nu avansez nici un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
le scoteau și mai bine în evidență împreună cu uriașele fotografii ale bazelor de materie primă pășuni cu vaci de rasă, ferme de porcine, câmpii zâmbitoare de floarea-soarelui și grâu , precum și ale noilor fabrici din care urmau să iasă pe piață puzderia de noi bunătăți. Din păcate, cu cât ziua marii vizite se amâna și intram tot mai mult în zilele lui Cuptor, în pavilionul de sticlă nesuferita de arșiță se făcea tot mereu mai simțită. Aranjatul zilnic al exponatelor, scoaterea din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]