2,010 matches
-
viață și de moarte. În cele din urmă, exact cu cinci minute înainte de întoarcerea soră-mii, mâța fu extrasă din regatul țevilor și trimisă cu două șuturi în cur în sufragerie, printre surate. - A fost greu? rânji Cristina. - Aaa, nicidecum, rânjii eu înapoi. Am mâncat ochiuri cu cartofi prăjiți pe muțește, sub muzica bubuitoare a celor de la Smash&Pumpkins. Ne-am culcat unul într-un dormitor, celălalt în altul. Sufrageria rămase zăvorâtă. Mâțele, în schimb, puteau defila prin dormitoare Odată cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi sunat mai corect. Se întorsese în Botoșani, unde își găsise o catedră de engleză. Eu am continuat până în iunie la „Traian Vuia”. Mă pomeneam adesea cu vizite inopinate ale Adelinei. Mi-o aducea în clasă elevul de serviciu, rânjind. Bineînțeles, frizura, machiajul și îmbrăcămintea ei excludeau orice posibilitate de a continua ora. Elevii se strângeau fascinați în jurul studentei la Pedagogie, o priveau ca pe o apariție de la circ. Fiind insensibilă la miștourile lor - pentru că nu-i păsa ei de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mea călduță din centrul târgului moldovenesc. Ce-a fost verde s-a uscat! Mă irita faptul că Adelina se amestecase în perspectivele mele de viitor casnic. Pe de altă parte, aveam un motiv să rămân în orașul-carnivor, acolo unde își rânjeau din umbră colții marile feline. Din expediția ei nordică, Adelina s-a înapoiat cu un pisoiaș birmanez cenușiu, cu ochi de metal albastru. Era atât de înnebunit după carnea crudă, de miel mai ales, că o mușca de degete dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să se încrucișeze între ei și se duce pe apa Sâmbetei vigoarea rasei provinciale. Țigăncușa scoase dintre fuste o brichetă și se apropie să aprindă lumânarea înfiptă în tufa de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte înflorată, peste care trăsese în grabă un pardesiu gri de-al răposatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
astea au fost spălate vreodată? Măcar în bășcălie? vrea să afle Nae. Bineînțeles că da! Chiar acuși...! îi răspunde Vierme afectat, în timp ce se apucă să clătească recipientele, sub jet de apă simplă, rece, într-o chiuvetă de fontă coclită, ce rânjea parșivă din smalțul sărit, chiuvetă încastrată temerar în peretele de vis-à-vis de pat, dedesubtul unei oglinjoare dreptunghiulare pentru bărbierit, cu argintul ei înfiorător și iremediabil împăienjenit, de bătrânețe. Terminând în trei secunde operațiunea salutară de igienizare, Bossul revine la oalele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lasă cracii jos! Dă-mi o țigară, măi, Năică, dragule, girează-mă, că ești mai mobilat! cerșește Coco. Vrei să spui..., mai potent? Mai viril? Mai dotat? Mai smardoiat? Da' io ce capăt, la schimb? Pentru deranj? Ia, zii, păsărică? rânjește Nae cinic și libidinos, dând repede de dușcă, al patrulea pahar de cockteil Molotov. E-e-e..., păsuiește-mă, tu, că sunt ruptă de obosită. Plimbă ursul! Mai du-te și pe la alte parașute, băiatule. Orașu-i mare, e full și concurența e
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o cutie de argint, ce conține relicva cea mai scumpă a umanității. Pe contele de Langres și pe ălălalt..., pe aghiotantul lui Iancu, adică pe domnii cavaleri, pe Iepure și pe Bursuc, nu-i simt prin preajmă, reia Poetul și rânjește nevăzut, în întuneric. Bun...! Dacă sunteți așa de deciși, amigos, haideți înăuntru! Mergem aveugle! Presupun că, la un moment dat, vom primi îndrumări de la regie, cât de cât, despre cum avem s-o scoatem la vopsea. Urcară treptele de la intrare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai aparte, probabil al lui Coco sau adus de dânsa, de pe undeva, în orice caz. Dee...! Iaca! Avem și o răpire de minori, pe lângă toate alea ale voastre! Ce să zic, v-ați dat foc la fitil! V-ați procopsit! rânjește Mânecuță. Dar acela nu era copil de om! Ascultați-ne! Era Antichristul! Era Monstrul! Coropișnița! sare și Poetul, aducându-și personal contribuția, pe partitură. Așa precum ne-a spus nouă Arhanghelul Uriel, când ni s-a înfățișat întâiași dată, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de câini, întreabă: Dar Brontozaurul, Bronto moro, unde este Brontozaurul meu (un Schnauzer negru uriaș), fa, mamicule? Că nu s-a mai pomenit niciodată, să nu sară tocmai el, jucalu', javra-javrelor de pripas, primul din curte, ca să-și întâmpine stăpânu'! Rânjind aiurea, cu scame și cu bale covăsite pe la colțurile danturii ei impecabil refăcute, pe implanturi și în întregime aurită (aur electrolitic, aliat, de douăș' două de karate), paralitica îi răspunde lui fiu-su: Ales bules, Bronto! S-o-necat, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
țâșni ca o săgeată în salon și închise ușa cu cheia. Întărâtat, Toader, fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă și o împinse înlăuntru. ― Ajutor!... Ajutor! țipă Nadina cu ochii ieșiți din orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise tânărul Chiriță Dumitrescu, grav și jignit. După crima de ieri, asta ți-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de nu te astîmperi! Dacă i-ar mai fi plesnit o palmă peste obraz și încă nu I-ar fi durut pe secretar cât tutuirea în fața atâtor oameni. Nu mai spuse nimic, mulțumindu-se a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să văd la mai mult de trei metri, în toate direcțiile, mormăi Lambert. ― Nu mai bombăni, zise Kane. ― Îmi place să bombănesc. ― Nu vă mai ciondăniți ca niște copii. Nu e locul cel mai potrivit. ― Este totuși o planetă magnifică, rânji Lambert, care nu voia să se arate intimidată. Deloc stricată de om sau de natură. Frumos loc să-ți duci traiul... dacă ești un mineral! ― Am spus, ajunge! Ea tăcu, dar continuă să protesteze printre dinți. Dallas putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trecut. Este chiar așa de mare cum pare de aici? ― Eonrm, îi zise Dallas. Construcție masivă. Nici un detaliu perceptibil pentru moment. Dacă e făcut la aceeași scară cu navele noastre, membrii echipajului trebuie să fie mai mari decât noi. Lambert rânji. ― Om vedea, dacă mai sunt câțiva care ne așteaptă pentru a ne ura bun venit. ― Suntem foarte aproape și în linie, zise. Dallas pentru Ash. Ar trebui să ai o emisie mai clară de la noi. Ce mai e cu apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o expresie de spaimă copleșitoare, o frică animalică, la care nu puteai suporta să asiști. Părea că tocmai frica asta îndupleca întotdeauna soarta și-l ajuta să scape. Tensiunea sa emoțională ajungea la culme când apăsa brusc, strângând ochii și rânjind, pe trăgaci. Se auzea micul declic, după care trupul său cu oasele grele se prăbușea moale pe podea, leșinat dar neatins. Câteva zile zăcea în pat, cu totul golit de vlagă, dar apoi se întrema repede și își relua viața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șanțurilor. Crezusem că va sta cel puțin o săptămână închis în casă, iar faptul că mai îndrăznea să dea ochii cu noi ni se părea de un tupeu nemaipomenit. Am lăsat baltă jocul și, de acolo, de jos, îl priveam rânjind. El vru să ne spună ceva, dar Paul luă un bulgăre de pământ și, aruncând înspre el, îl lovi destul de tare în picior. Jean făcu la fel, și Mendebilul o luă la fugă spre Scara Unu, sub o ploaie de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzusem în vis și așa cum bănuiesc că arăta ,era o fetiță băiețoasă puțin mai mare decât mine ,cu dinții îngrozitor de sparți ,îmbrăcată șleampăt, de cele mai multe ori doar cu niște chiloți galbeni și un maieu înflorat, murdar de zeamă de caise. Rânjea tot timpul ca o demonizată, dar probabil că era simpatică în zvăpăierea ei continuă, cu părul tuns ca la pușcărie și cu cercelușii de aur cu pietricică roșie, prea vulgar sclipicioasă ca să fie rubin. Cu Marcela îmi petreceam ziua. De
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici o amintire. Căci Traian avea și o față diurnă, cel puțin la fel de stranie pentru noi, cei de-atunci. Pe Traian îl interesau fetele, era numai cu gândul la ele, el ne-a explicat prima oară ce înseamnă să iubești. Noi rânjeam auzind lucrurile astea și ne gândeam în continuare la prostiile noastre. Dar el insista, se apăra, spunîndu-ne că dragostea nu înseamnă numai prostiile, ci înseamnă să ai o iubită și să te gândești numai și numai la ea, să te
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prostiile, ci înseamnă să ai o iubită și să te gândești numai și numai la ea, să te ții după ea, să-i faci lanțuri de margarete, să te pierzi cu ea de mână prin pădure. "Și acolo..." completam noi, rânjind și mai tare, căci nopți întregi nu vorbeam între noi decât despre cum sânt făcute fetele și ce se poate face cu ele. Nu, nu, răspundea Traian, să iubești o fata poate să fie foarte frumos, îi poți scrie versuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unul lângă altul, ea jucîndu-se cu trandafirul, eu asudat și simțindu-mă pierdut. Nici nu-mi mai dădea de fapt atenție, știa că prezența ei, parfumul ei sânt prea suficiente ca să mă tulbure. Toți colegii se întorceau spre noi și rânjeau cu subînțeles. Când nu am mai putut suporta, pur și simplu m-am ridicat și am fugit din sală pe prima ieșire. Am mai auzit vocea ei ironică strigîndu-mă încet și apoi, până acasă, am alergat clănțănind și strîngîndu-mi umerii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere gotice, canelate adânc, rânjind pe ziduri. Nimic nu era de proporții umane în acest edificiu. Pe o nesfârșită scară în spirală am urcat în cupolă. Nu există în lume, și nici măcar în vise, cuvinte în stare să definească sentimentul omului aflat sub arcul unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din servietă. Eu nu i-am răspuns nimic, dar nici n-am fost în stare, toată ora, să urmăresc ce se întîmpla la tablă. O priveam cu coada ochiului. Stătea dreaptă, afectată, cu toată feminitatea ei scoasă în evidență, și rânjea permanent, ca un copil răsfățat când știe că a făcut o boacănă. Mă scotea din sărite că se purta "normal", ca și când am fi fost doar doi colegi și atât, ca și când n-ar fi fost niciodată nimic între noi. În pauze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind totuși instrumentele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
purpurii. Marcel avea să se nască doar peste patru ani, dar lângă mine stătea altă verișoară, de trei ani, Nineta, care mai târziu a făcut poliomielită și-a rămas cu un picior mai subțire. Pe atunci însă mi-o amintesc rânjind veselă și întinzînd mâinile către cadourile care ni se puseseră înainte, pe masă: câteva bomboane și o căprioară de cauciuc, legate în țiplă. Și, cred, o ciocolată dreptunghiulară. Femeile gătite cu tot soiul de mărgele imitând perlele și bărbații în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am gândit să nu tragem la sorți de pe-acum locurile de joacă, în fiecare dimineață regina din ziua respectivă avea să-și tragă bilețelul și apoi urma să ne ducem în locul de joacă trecut pe bilet. Deocamdată doar Balena, rânjind, cu bucile obrajilor ca un poponeț, își vîrî mâna cu pete roz în pălărie și scoase ogorul. Toate am mormăit plictisite: din prima zi trebuia să ne mutăm pe arătură. Nu prea ne convenea, căci pe acolo veneau uneori și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]