2,406 matches
-
vocii: - Să vedem fluviul! Era o propunere și o rugăminte în același timp. Mă ridicai și o însoții. După câțiva pași ne aflarăm în fața gardului de sârmă împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos râpa imensă în terminarea căreia se croise albia fluviului izvorât din apusul continentului, curgând liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițând emoția de care era cuprinsă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ele. Sufletul parcă-mi era plin de negură. Într-un târziu, mă oprii și întrebai: Ce mai face, Voineo, boierul Enacache? Voinea mă privi drept, mirat: —Cum? nu știi? boierul Enacache a pierit! L-au găsit oamenii de la câșlărie sub râpa de la Fundeni... Cine știe cum trecea pe acolo, și tocmai când trecea, a fătat malul... L-au găsit sub mal, cu cânele alături... știi, cânele cel roș... — Cum? a murit boierul? Eu nu știam nimica. — Da, a murit... Răspunsul era liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost mai mare dorul decât puterea. Hai să mergem. Suiră pe Deleleu. Bătrânul însă slăbise. Asta o vedea acuma bine Dăvidel Boghean. Gâfâia și-i crescuseră în cap ochii, sub streșinile lor cărunte. Când ajunseră la coliba știută, dosită în râpa Lupăriei, bătrânul se puse gemând la pământ, pe patul de frunze. Măi băiete, grăi el zâmbind trudit, frumos îi codru, ca o tinereță - da’ de acu îmi pare că mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcut acel hoț mișel toate acestea, era de mirare. S-a dus în sus frământându-se, a căzut în omăt ca un tăbultoc negru; a luat cu brânca dreaptă și a strâns la piept carnea, și s-a învăluit cătră râpă săltând de două ori în sus cu dosul, ca și cum i-ar fi făcut un semn lui Culi și i-ar fi răspuns la salutare. Culi încremenise, cu pălăria în mână. Bată-l Dumnezeu de lotru! Închipuiește-ți tu ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să vadă numai c-un ochi și pe paznic. A privit pieziș; nu părea, însă, tulburat. Parcă venise acolo să-și ia un bun al lui. La dreptul vorbind, carnea aceea pentru dânsul fusese pregătită. —Hurun-burun! s-a auzit din râpă, dincolo de desișuri. —Vra să zică, după ce-mi furi carnea, mă și înjuri? a întrebat cătră partea aceea paznicul. Uitându-se mai aproape, își văzu în mâna dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât prin lumina poienii, ocoli observatorul și căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai vechi, călcate de bocanci. Coborî în râpă, sub smeuriș; se luă după urmele proaspete tivite albastru ale labelor. Dracul se dusese cu grăbire în trei picioare în lungul coastei. Într-un loc se oprise: îi trebuia ceva ca să-și puie furtișagul. Cum n-avea straița la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puie furtișagul. Cum n-avea straița la șold - s-a nevoit tot în trei. Mergea bine și în trei, dar înainta strâmb și haitiș, cu stânga înainte. Capul și-l ținea tot spre deal și picioarele de dinapoi tot cătră râpă. S-a dus pe ici, a ocolit pe dincolo. S-a lăsat în pârău, s-a oprit lângă izvor și a lepăit apă de sub șipot. A cotit pe după o stâncă lucie. S-a suit în pisc de-a dreptul. Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ptiu, drace! Martin era acolo, subt o muche de cremene. Iar a întors numai un ochi, o clipă, și s-a dus, fără să lese bucata de cal. —Hurun-burun! Părea că se rostogolește un tunet prelung, domolit și stâns, în râpa oablă unde își dăduse drumul. Culi se oprise. Mai departe, de-a dreptul, nu putea trece. Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
departe, de-a dreptul, nu putea trece. Ar fi trebuit să ocolească pe la capătul pârăului, tocmai pe devale; și de devale să se suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în trei brânci. - Cu cefolos? Se vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmărire fără noimă. Se trezește, asupra serii, la depărtare de cel puțin trei ceasuri de casă. Și din această mlaștină a mistreților se ridică în juru-i o pâclă umedă. Înserarea cade repede, ca și cum ar ninge asupra zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri cătră creste. Îl ajung neguri din râpa din dreapta, îl ajung neguri din pârăul din stânga. Dar n-ar fi Nicula Ursake un om cu mintea întreagă, s-ar putea îndupleca spre amăgirile care-l cearcă, de care sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cel puțin trei ceasuri de casă. Și din această mlaștină a mistreților se ridică în juru-i o pâclă umedă. Înserarea cade repede, ca și cum ar ninge asupra zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri cătră creste. Îl ajung neguri din râpa din dreapta, îl ajung neguri din pârăul din stânga. Dar n-ar fi Nicula Ursake un om cu mintea întreagă, s-ar putea îndupleca spre amăgirile care-l cearcă, de care sunt atât de pline capetele proștilor. N-a fost ursul - deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nichel, și-l cetește. Trage și al doilea chibrit. Abia ceasul șapte. Închide ochii; îi deschide: e orb. Se mișcă doi pași înainte: cel puțin nu e închis într-o stâncă. S-a poticnit spre dreapta: acolo poate să fie râpă. Pipăie în juru-i până ce dă de scoarța unui brad și se cinchește. Ar putea strânge, poate, câteva crengi uscate, să aprindă o zare de foc. Deodată devine atent. Inima i s-a zbătut și-l împunge: e nodul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Când s-a trezit, mi-a spus cum i s-a arătat Maica Domnului și i-a făcut semn cu mâna să se ducă la vale. —La ceasul patru? Da. — La ceasul patru, am avut și eu semn, într-o râpă. — Care semn și care râpă? Nu vorbi tu de ale tale, când este o grijă mai mare aici. Mi se pare mie? ori tu nici nu vrei s-asculți? —Ba ascult, dar nu înțeleg unde trebuie să vă duceți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a spus cum i s-a arătat Maica Domnului și i-a făcut semn cu mâna să se ducă la vale. —La ceasul patru? Da. — La ceasul patru, am avut și eu semn, într-o râpă. — Care semn și care râpă? Nu vorbi tu de ale tale, când este o grijă mai mare aici. Mi se pare mie? ori tu nici nu vrei s-asculți? —Ba ascult, dar nu înțeleg unde trebuie să vă duceți. Nu v-ați gândit cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i place să duduie subt el pământul. Nana Floarea se tânguie că ar fi mâncând prea mult. Lasă-l să mânce, râde Culi, ca să prindă putere. La vară, are să se ia la trântă cu ursul cel de un an din râpa Varului. Mâncă bine, se duce, vine, trântește, își scoate căciula și rămâne cu părul zburlit. Lui Culi îi place să-l strige: Bezarbarză! Numai după asemenea nume se cunoaște că are să fie om strașnic. Culi nu știa că asemenea nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părete, între ferestre, arată ceasul al doilea după miezul nopții. Limba lui bate grăbit: toc-tic. Privește toate câte sunt împrejurul lui ca pe niște vedenii și închide ochii. Jarul i-a scânteiat în coada pleoapei. Așa a clipit ursul din râpă, cătră el, numai c-un ochi. L-a clătinat de umăr nana Floarea. L-a clătinat de două ori; era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat a treia oară, Culi a suspinat. A tresărit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu prânzul. Să-mi spui, Onule, dacă îți mai aduci tu aminte de oamenii din Laz. Îmi aduc aminte de unii, răspunse cu mirare sluga. Dar eu n-am trăit chiar în Laz, ci mai la o parte, pe o râpă. Acuma nu mi-ar mai plăcea acolo; m-am învățat la munte. Da din ce pricină, Culi-baci, mă întrebi dumneata de Laz? Era vorba să mă trimeată într-o zi nana Floarea la una lelea Nastasia, pentru pruncul cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am strigat în gol: — Unde ești? Unde ești? Unde ești? Capitolul 2tc " Capitolul 2" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Treaba mare! Dragă Anna, Sper că o duci bine. Ascultă, aici s-a dus totul de râpă, cu bătrâna și câinele. De când ne-am întors de la Algarve n-o mai văzuserăm, nici n-o mai auziserăm și să ne fie cu iertare dacă am crezut că am „scăpat“ de ea. Dar, după câte se pare, pregătea „un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
drepturile persoanelor de culoare, am dus lupta cea dreaptă în emanciparea femeilor. Și uitați-vă la mine acum; să trebuiască să mă ascund în prag ca ultimul nespălat doar ca să pot fuma o țigară. Unde s-a dus totul de râpă? A râs a pagubă. He, he, he. Pe săptămâna viitoare, oameni buni! Mitch a venit lângă noi. —OK, mi-a zis Nicholas. Spune-i totul. Am înghițit cu greu. —Soțul meu a murit și am venit azi aici sperând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
salvau doar două luni de salariu de perspectiva de a ajunge pe drumuri. Cât timp câștigam ceva bani, puteam să țin lucrurile sub control, dar chiar și câteva săptămâni fără un salariu puteau să facă totul să se ducă de râpă. Va trebui probabil să renunț la apartament, s-ar putea chiar să trebuiască să mă întorc în Irlanda. Și nu puteam face asta, trebuia să rămân în New York ca să pot fi aproape de Aidan. Trebuia să fac această prezentare. Apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis. Nu port pălării. —Ba da, pălării. Trebuie să o faci așa cum trebuie. Acei redactori de beauty trebuie să creadă că ești încă una din fetele de la Candy Grrrl. Își dau seama că sunt manipulați? S-a dus totul de râpă. — Dacă vreți pălării, mă plătiți cu zece mii mai mult. Încă zece mii. Să fie douăzeci. Ne-am privit în ochi: o confruntare. Nici una din noi nu s-a clintit, apoi ea a zis: —O să mă gândesc la asta. Am făcut stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prefăcut entuziasmată, fără să știu dacă o făcea din bucurie subită sau în bătaie de joc. Firul acela de apă pe care un om viguros l-ar fi putut trece din doi pași mi se părea mai adânc decât o râpă, mai lat decât un braț de mare. Mariam era atât de îndepărtată, de impenetrabilă; glasul ei îmi ajungea la urechi ca într-un coșmar. Deodată, o leproasă bătrână pe care n-o văzusem apropiindu-se își puse mâna fără degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acum se lăsase din nou peste peisajul scăldat în lumină. Un alt strigăt. Din nou liniște. Valerius își încleștă fălcile, cuprins de teamă. Făcu câțiva pași, uitându-se în jur. După alți câțiva pași, privi tulburat peisajul din fața sa. O râpă mărginită de copaci, pe ai cărei pereți se zăreau petice de zăpadă, iar în fundul ei - un torent cu malurile înzăpezite, pe care se zăreau niște urme. Erau urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sa. O râpă mărginită de copaci, pe ai cărei pereți se zăreau petice de zăpadă, iar în fundul ei - un torent cu malurile înzăpezite, pe care se zăreau niște urme. Erau urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să fie un coif roman. Lângă par, printre urmele care se suprapuneau, o pată roșie, lungă se întindea pe zăpada imaculată, dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]