14,215 matches
-
se cocoțase pe un țurțure gros și flutura în fața ei un buchețel de flori roșii. - Ce ciudat! Un morocănos, romantic? Cu ce ocazie? - Mă gândeam că ai fi bună de soție de spiriduș! - Fugi de-aici, strigă Ștefania izbucnind în râs. Petrică nu stătu prea mult pe gânduri. Îi fură o sărutare, după care dispăru în spatele brazilor pudrați cu zăpadă proaspătă. În urma lui se mai auziră câteva cuvinte: - Poți să te mai gândești până la Crăciunul următor! - Ho, ho, ho, râse Moș
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Imperiu Otoman. Fără niciun fel de exagerare, putem spune că dacă este să păstrăm proporțiile cu ceea ce eram acum 500-600 ani, România de azi ar trebui să înfrângă în lupta armată Statelor Unite, Rusiei sau Chinei... Nu-i așa că vă pufnește râsul? Trecând peste neîncrederea și dezamăgirea provocate de situația României din prezent pe toate planurile, inclusiv militar, trebuie să ne amintim măcar că eram într-atât de neclintiți pe vremuri, încât administrăm înfrângeri umilitoare puternicilor lumii. Iar celor care nu sunt încă
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
parcă de judecata de apoi, ne fac să râdem sau să fim triști, lasă să adie boarea efemerului peste fondul unei bănuieli mai adânci. Descumpănit, privitorul oscilează ades între lacrimi și veselie iar în final depune armele, abandonându-se firesc râsului irezistibil. Nu-ți ajunge o săptămână pentru a le vizita pe toate, ca să le înțelegi îndeajuns tâlcul ascuns! Gândul că rodul muncii de un an al artiștilor de-a dreptul geniali va fi sacrificat fără drept de apel și va
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
și nu mil imaginam în ipostaza de scriitor umorist. Știam, desigur, că are simțul umorului, îmi aduceam aminte câteva dintre replicile spumoase pe care ni lea dat colegelor mele sau mie în timpul când ne hrăneam la sânul Almei Mater, provocândune râsul în hohote, totuși am rămas uimită constatând că a înjghebat un volum de divertisment. Am stat mult de vorbă în acea zi (eram doar eu la birou, colegul meu se afla în concediu). Iam amintit cu acel prilej de dialogurile
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
am aflat că o să o avem pe Olivia am zis că s-a împlinit visul nostru. E viața mea, e tot! Pentru ea trăiesc, pentru ea aș face orice. Totul este dedicat ei, de dimineață până seara, noaptea inclusiv, cu râs, cu plâns. Medicii ne-au asigurat că totul o să fie bine, în două-trei luni totul o să se remedieze și noi am trăit cu speranța asta până am ajuns să facem o ecografie și totul s-a năruit. Doctorii ne-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93158_a_94450]
-
Mihai Voicu: „Eminescu și Veronica Micle, simboluri ale sufletelor pereche...”. Eugen Doga: „Cei doi poeți, un EL și o EA uniți de acordurile aceluiași spirit universal, nu sunt peste tot la fel de bine văzuți împreună...”. Tudor Nedelcea: „Dumbrăveniul efectiv face de râs multe dintre marile orașe ale țării prin modul impecabil în care organizează acest eveniment”. Nicolae Dabija ne-a captivat ca întotdeauna prin energie și naturalețe: „Metaforic vorbind, Mihai Eminescu este cel care ne-a ales ca popor pentru a se
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
acest conținut: "Pe foarte mulți oameni ceea ce-i apără cel mai bine de toate nenorocirile vieții e prostia". Cusur pe care vocea din Simplex nu îl va mai întâmpina, ca în precedentul Oameni și umbre..., cu un imens hohot de râs, ci doar cu un salut de despărțire de personajele sale. Propus ca "un roman în căutarea propriei definiri", Simplex se înfățișează dintru început ca autobiografic - la fine chiar cu trimitere la destinul literar al scriitorului. Ficțiunii i se lasă atâta
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
captează aci rezonanța, unei neadaptări epocale, a unei neîmpliniri etnice: "Mereu e-n drum poetul peregrin, / întoarcerea acasă i-e singurul alin, / dar cînd ajunge-acasă, el, fiu rătăcitor, / din pragul ei se-ntoarce - /, el, Prințul-cerșetor... (...) poetu-i plîns în sărbătoare, / poetu-i rîs la-nmormîntare - // nimic al lui din tot ce are..." (Poetul). Melancolia posturii lirice răspunde într-o melancolie a unui destin colectiv. În sfîrșit o altă accepție a patriei se înregistrează în creația lui Ioan Radu Văcărescu. Dacă la poeții mai sus
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
aventurile... La plecare a râs de mine și de Nego, făcân-du-ne "niște culturali". Noi, în vestiar, am ținut-o numai în maxime, - în timp ce ne îmbrăcam -, pe care le debitam unul după altul, la repezeală, absurd, pe când ea se prăpădea de râs. în timp ce deschideam ușa ca să ieșim, Nego a mai spus una din maximele lui... Iubirea este un lucru mare, ea a aprobat serioasă, pentru ea amorul e ceva sacru, și am ieșit. în timp ce coboram, mi-am dat seama că îmi uitasem
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
reacționa: fight, flee sau freeze. Renée freeze. Nu pentru multă vreme. Încearcă să deschidă ușa care se încăpățâna să rămână blocată. Din fericire, intervine domnul Ozu care îi explică ce are de făcut. Totul sfârșește într-un imens hohot de râs, pentru că, nu-i așa, "Requiem... la baie... este o alegere... surprinzătoare". Sau scena dintr-un magazin foarte șic, unde au fost anunțate solduri, în care două doamne bine (una dintre ele fiind mama Palomei) se luptă pentru două obiecte de
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
ca să nu spun nemernicia) care domină societatea românească. După ce-a pierdut procesul intentat, și în primă instanță, și în recurs, "europeana" dată afară de la "România Mare" a strămutat cauza la Bruxelles. Nu-i ajunge că s-a făcut de râs acasă, nu-i ajung dezvăluirile în serie ale lui Vadim și-ale celorlalți foști colegi de partid - acum d-na Buruiană își caută dreptatea deșuchiată în Europa! Turnători dovediți, în loc să-și toarne cenușă în cap, să fugă departe de privirile
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
să respire pe uscat. Buze mișcîndu-se în gol într-un mediu în care etalarea jargonului speculativ nu numai că a devenit monedă calpă, dar chiar aduce a prilej de luare peste picior. Esență, spirit, principiu - cum să nu pufnești în rîs numai auzindu-le sonoritatea? A te încăpățîna să joci cartea speculației filologice (căci filozofie asta înseamnă: să folosești realita-tea drept pretext pentru a vorbi despre cuvinte) echivalează cu a vrea să faci echilibristică pe o frînghie dedesubtul căreia nu mai
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
așezate. Din aceste... Chitanțe pentru nemurire, nu face parte Berlinul (de est), et pour cause... și este clar de ce. De altfel, acest articol îl voi reproduce fidel, fiindcă se va râde mult, citin-du-l, astăzi, când nu mai e nimic de râs. Să începem cu acest Berlin de Est... De fapt, cum era să ieșim noi din est, ca să ajungem tot în est; și cum, neajungând în est, nu mai puteam să ne întoarcem în est, totuși, fără să fi ajuns vreo-dată
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
o primă instanță, pentru departamentul de marketing) sunt încăpățânarea, solipsismul, autismul. Dar, treptat, sistemul este obligat să observe particularitățile subiectului, pentru a-l putea integra și utiliza. Sistemul e flexibil și adaptabil, nu creatorul. Te apucă un acces violent de râs dacă te gândești că Proust ar fi putut scrie baremi un rând pentru a satisface un tipar de succes comercial. Așa scriu, pe hectare întregi de coli editoriale, Cezar Petrescu, Sandra Brown, George Șovu, Pavel Coruț... În spiritul și cu
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
urmeze Revoluția se consumă în restaurante (românești, e adevărat!), într-o atmosferă de frățietate generală, în care până și insulta devine un semn de prețuire. Cititorul este conectat la un spectacol care, pe de o parte, amuză, ba chiar provoacă râsul (personajele sunt simpatice, ca și eroii lui Caragiale!), iar pe de altă parte, îl absoarbe și îl face parte integrantă a spectacolului. Textele devin o oglindă ce reflectă atât ce se află deasupra, cât și ce se află dedesubt. Privirea
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
decade într-un cras automatism realist-socialist: "încerc să recunosc / drumurile voastre viitoare, / aidoma zidarului întretăind cu mistria în aer / drumurile viitoare / ale familiilor prin odăi." O notă, scrisă probabil de un ideolog nedumerit, a apărut într-un ziar, luând în râs pe zidarul care întretaie cu mistria în aer deplasările, prin încăperile acum în construcție, ale locatarilor ulteriori. Ce mai era și asta? Tânărului poet i se cerea mai multă seriozitate! Sar vreo cinci poeme, mai degrabă citețe, oprindu-mă la
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
și mai rău, naționaliști. Satul nu mai e o temă pentru literatură, dar nici pentru filosofie. A vorbi despre sat, a scrie despre sat, a extrage idei și principii perene din acest topos a devenit ceva discutabil, la mijloc de râs și surâs, superfluu. Nu știu ca literatura română să fi dat în ultima vreme, excepție face doar Ioan Groșan și, în cazul de față, Alexandru Vlad, o nuvelă, ceva povestiri, un roman tonic despre viața la țară. Ion, Moromeții, sunt
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
neologisme, folosirea greșită a prepozițiilor, neconcordanța timpurilor. E ceva "năucitor" - scrie recenzentul. Pentru "culoarea locală" îmi permit să adaug alte câteva alăturări de cuvinte, mai "deranjante" decât banalele cacofonii: "îi fu teamă" (de 4 ori)... "Pavel fu tentat". îmi închipui râsul în cascadă a lui Șerban Cioculescu citind exemplele mele. Concluzia articolului lui Șerban cel Rău e însă net favorabilă. Nu sunt fraze convenționale, ci ele reprezintă sincera convingere a marelui critic, cu care sunt de acord: "întoarcerea din rai e
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai adîncă, sfiala serafimilor și versatilitatea demonului. Rîsul neliniștitor al fetei se preschimbă în teroare și lacrimile spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională, cu o serie restrînsă de evenimente petrecute într-un spațiu limitativ, claustral
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Dispar aluziile literare, chiar și la Homer (481). Aici, lui Sorescu i se reprimă intertextualitatea. Omul "nou" nu trebuia să citească din Sorescu despre felul cum se desfășura autocritica în faza primă a comunismului românesc (483). Ori să ia în râs deriziunea criticii în epocă (484). Nici terapia prin înjurătură - expresia "populară" emisă de Tudor Frățilă: "să mă pupe-n cur" - nu poate trece din viață în carte (469). Comunismul naționalist depășise comunismul internaționalist, dar esența (in)justiției rămâne bine camuflată
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
și valori pe care spiritul comun le vede exclusiv în opoziție. Lethe și Styxul, Apolo și Dionysos, Icar și Anteu, piramidele deșertului și clipele pulsatile ale vieții, statornicul și efemerul, esența și aparența lucrurilor, fiarele și templele, zeii și monștrii, râsul omenesc și surâsul inuman al olimpienilor sau al Sfinxului, preștiința destinului și experiențele pe care le stoarcem de toată seva lor: aceste bipolarități, și altele încă, sunt puse în conjuncții inițial adversative, treptat făcute posibile. Cultura însăși, opusă naturii, este
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
feluritele ei exigențe, acest clasic pas comme les autres, se impune în istoria poeziei române cu alte reușite - și ele necesare în marele ansamblu. În "Pașa Hassan", narațiunea sa lirică pare a balansa între gravitatea de fond și luarea în râs a unui demnitar militar otoman. Puțin merituosul pașă se descurajează de la prima ivire a lui Mihai Viteazu: "Pe vodă-l zărește călare trecând / Prin șiruri, cu fulgeru-n mână. / În lături s-azvârle mulțimea păgână, / Căci vodă o-mparte, cărare făcând
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
o carte care costa 25 de lei. Timp de-un an am stat cu cartea aia la cap și am citit numai Eminescu. Îl știam aproape pe de rost. Era la mine, în gazdă, un văr, care mă lua în rîs pentru că ajunsesem să vorbesc aproape în versuri. Nu cred că percepția mea asupra lui Eminescu s-a schimbat. S-a făcut, la un moment dat, multă vîlvă cu un număr din Dilema, în care Eminescu era Ťdetabuizatť sau, mă rog
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
societății. Există apoi un umor al denumirilor de localități și de instituții care parodiază în chip evident localități și instituții din România comunistă. Imaginarul exploziv și aluziile ironice la unele locuri comune culturale sunt, de asemenea, în măsură să stârnească râsul. Ioan Groșan stăpânește toate ambiguitățile limbajului, fapt ce îi permite, spre satisfacția admiratorilor lui, să se joace cu cenzorii și activiștii de partid de-a șoarecele cu pisica. Apariția fiecărui nou episod poate fi marcată ca o victorie împotriva acestora
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
Că d-alde aceste-n lume/ De cîte s-au săvîrșit./ Fabule, istorii, glume,/ N-au niciodată sfîrșit." Capodoperele scriptice ale poetului au luat naștere prin insinuarea lentă a umorului în versul moralizator, prin subtilizarea treptată a mesajului moral cu ajutorul rîsului complice. în primele sale cărți, existase, ce-i drept, un oarecare sens ludic, precum în caricaturile făcute bețivilor cu un spirit aproape medieval (zeci de personaje din îndreptarul bețivilor, 1832), însă rîsul deschis lipsea cu desăvîrșire. Umorul va atinge în
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]