1,494 matches
-
lasă paharul jos. Dar știi ceva ? Nu trebuie neapărat să rămânem aici. Dacă preferi să mergem în altă parte, într-un loc mai elegant... Mă uit în jur la pub-ul înțesat de lume. În fundal, dincolo de zarvă și de râsete, cântă muzica. Un grup de clienți de-ai casei se salută unii pe alții la bar insultându-se amical. Un cuplu de turiști americani în vârstă, în tricouri cu Stratford discută cu un barman roșcat, cu ochi ageri. În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau una în bot, m-am mulțumit doar să-l întreb ce fel de contract comercial. După căldura cu iz de bere din pub, noaptea de vară e proaspătă și răcoroasă. În clipa în care pornim agale aud în fața mea râsetele celor care au plecat înaintea noastră și, undeva în depărtare, o mașină care demarează. Nu există felinare stradale ; singurele surse de lumină sunt luna plină și ferestrele caselor, cu draperiile trase. — Te-ai simțit bine ? Nathaniel pare ușor neliniștit. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cincisprezece minute din viața mea. În cele din urmă, deschid cu grijă ușa, ies și mă uit după colț. De unde stau văd coridorul și ușile spre sala cea mare pentru petreceri. S-a strâns deja destul de multă lume și aud râsete și oameni care vorbesc tare. Chelnerii și chelnerițele circulă peste tot și lumea continuă să vină pe hol, în flux continuu. Le recunosc pe fetele de la PR... îi recunosc pe niște stagiari... pe Oliver Swan, partener senior... se îndreaptă cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să recunosc că sînt destul de Încîntată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sînt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă muzică și rîsete. Mi se pare chiar că aud pe cineva care cîntă. — De obicei nu e chiar atît de multă gălăgie ! spun rîzÎnd și pornesc spre ușă. Îl văd deja, foarte aproape de ușă. — Bună ! zic, deschizînd ușa. Antonio ! — Emma ! spune Antonio, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și-a lipit pur și simplu capul pe corpul altei fete ! Nu mă pot abține să nu izbucnesc În rîs. — Fata asta e absolut incredibilă. Mă prăbușesc În scaun, brusc slăbită și, o clipă, e tăcere. În depărtare se aud rîsete de la petrecere și cineva trece pe lîngă ușa noastră, vorbind despre problema reală a sistemului judiciar actual... Deci nici măcar n-a vrut să te asculte ? spune Lissy Într-un final. — Nu. A plecat, pur și simplu. — Mi se pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că Într-o noapte, pe când gheața prinsese iarăși a se crăpa de parcă dorea să ne dea pierzaniei odată pentru totdeauna, am auzit primele voci care veneau dinspre Marea cea mare. Erau glasuri nenumărate care se ridicau peste apă, amestecate cu râsete și cu chiote date de o mulțime de oameni, de ziceai că lucrau ceva laolaltă. Fiind miez de noapte, am aprins iute cât mai multe focuri. În larg se făcu atunci liniște, drept pentru care ne-am apucat să strigăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
BASTON: Păi, să curețe. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Au curățat, săracii. Poți să tragi de-acuma. (În timp ce BĂRBATUL CU BASTON trage din greu de funie, de sus coboară, agățat de o funie, un bidon cu apă. De jos se aud râsete înfundate. BĂRBATUL CU BASTON scoate din fântână un tomberon identic cu cel pe care l-a trimis în sus. Între timp bidonul cu apă se leagănă în aer și cineva, de sus, fluieră nerăbdător.) BĂRBATUL CU BASTON (Chinuindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
AL DOILEA BĂRBAT (Către cei din groapă.): Heeei! Putem lua păsările cu noi? VOCEA LUI BRUNO: N-aveți decât... VOCEA LUI GRUBI: Duceți-vă învârtindu-vă... PRIMUL BĂRBAT (Către cei din groapă.): Aveți nevoie de ceva? (Din groapă se aud râsete, chicoteli.) VOCEA LUI BRUNO: Nu. AL DOILEA BĂRBAT: Putem coborî și noi? (Apare capul lui GRUBI.) GRUBI: N-aveți ce căuta aici. Nu v-ați dat seama că n-aveți ce căuta? AL DOILEA BĂRBAT: Ziceam și eu, așa... BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
când eram mic, am pățit-o. (Îi șoptește ceva imperceptibil la ureche ȘEFULUI GĂRII) Da, e cât se poate de adevărat. (Alte șoapte imperceptibile.) (Izbucnesc cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor schimonosite de râs apar la geamuri și în spatele ușilor întredeschise; încep să-și închidă apoi geamurile și ușile, să trântească obloanele și să lucreze meticulos la încuietorile acestora, totul pe gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ei de odinioară, la care se întorcea acum cu obstinație, ci și pentru că se situase de partea lui taică-meu în problema carierei mele. Îi repugnase cariera de fotomodel a fiicei, cu călătorii și shootinguri peste tot și nicăieri, cu râsetele generoase și inocente ale grațiilor, prin care falia dintre realitate și ce era în capul lor se simboliza și se exorciza, cu toate afectările profesionale („mi-a zis că-s grasă”, „mi-a zis că-s osoasă”, „dă-mi înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-mi dădeam seama dacă asta era o scăpare sau o dovadă a grijii pentru oaspeții cu înclinații amoroase, dar, după lumina puternică de dinăuntru, îmi luă ceva timp până când ochii mi se obișnuiră cu întunericul. Sub terasă, în beznă, auzeam râsetele, murmurele și, din când în când, țipetele unui cuplu care era în plin proces de aprofundare a cunoașterii reciproce; Hugo traversa deja gazonul, cu costumul lui de culoare deschisă pe post de far, uitându-se peste umăr, să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza, foarte blândă, aducea un parfum verde-închis, de selvă virgină, dar nici un singur zgomot, nici o voce omenească, nici un huruit de mașină, nici cântece, nici râsete... Nimic. Lumea era învăluită în liniște și în tăcere. Într-o tăcere deplină. Și asta era ceea ce-și dorise dintotdeauna... O lume calmă și împăcată cu sine însăși, o lume în care nici un sunet, nici o culoare nu se schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar care păreau aceleași în toate limbile și la toate rasele. În colibele lor fără pereți, în lumina palidă a focurilor ce se stingeau încet, yubani-i se iubeau, așa cum s-au iubit bărbații și femeile de când lumea și pământul. Erau râsete, și oftaturi, și gâfâituri, și tânguiri... Erau perechi normale și altele care adoptau poziții ciudate și chiar unele care intrau clar în ceea ce s-ar putea considera drept perversiune. Și descoperi, ușor uimit că, în pofida a tot ceea ce crezuse mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a împiedicat să audă zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prea aproape de casă. Sau nu-și fac curat după animale. Sunt multe de-astea. — Și ce faceți? Avem permisiunea să, nu, avem dreptul să le intrăm În case. — Chiar dacă se opun? — Mai ales dacă se opun, zise Wolf cu un râset degajat. Ăsta-i, În general, semn sigur că locul va fi un dezastru. — Apoi ce faceți? — Inspectăm casa să vedem dacă există vreun pericol la adresa sănătății. — Se-ntâmplă des asta? Wolf dădu să răspundă, apoi se Înfrântă, iar Brunetti Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
câteva informații. — Circulă vorba că are legături foarte puternice, dar persoana cu care am vorbit nu e sigură cu cine. Vrei să mai Întreb În jur? — Pare posibil să fie vorba de Mafia? Întrebă Brunetti. — Așa pare. Fosco scoase un râset resemnat. — Dar când nu se Întâmplă asta? Pare Însă că are de asemenea legături cu oameni din guvern. Brunetti se opuse, la rândul lui, tentației de-a Întreba când nu se Întâmpla asta și, În schimb, Întrebă: — Ce știi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
guvernamentale, este făcut cu dragă inimă. — Cât de frumos spus, signor Brunetti. Voi avea grijă să le transmit exact cuvintele dumneavoastră. — Da, vă rog, maggiore. Vă mai pot ajuta cu ceva? — Să-mi urați noroc, presupun, zise Ambrogiani cu un râset artificial. — Cu dragă inimă, maggiore, dar de ce? — Mi s-a dat o nouă sarcină. — Unde? — În Sicilia. Vocea lui Ambrogiani fu absolut egală și lipsită de emoție când pronunță numele. — A, foarte frumos, maggiore. Am auzit că are o climă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sigură a nebuniei ei: oricine putea ucide un om; doar o femeie nebună ar distruge un Gauguin. Două seri mai târziu, după cină, Paola răspunse la telefonul care suna. El Își dădu seama după căldura vocii ei și după desele râsete cu care Întâmpină ce auzi că erau părinții ei. După mult timp, aproape o jumătate de oră, Paola ieși pe terasă și spuse: — Guido, tata ar vrea să discute cu tine o clipă. El se Întoarse În camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar indubitabil. Și-a retras mâna, speriată. —Ai simțit? i-a șoptit el. Inima lui Alice bătea din ce în ce mai repede. S-a uitat cu o privire acuzatoare către pahar. N-are nici o legătură cu asta, a asigurat-o Jake cu un râset gâlgâitor. Uită-te la mine! Alice s-a uitat. Mesajul pe care ochii lui i-l transmiteau nu putea fi interpretat greșit. Era cel mai vechi mesaj din lume. De-a lungul a secole de evoluție fusese construit astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără să-și arate fața. Iorgu a plecat ca o furtună... și nici n-a știut cum a ajuns pe holurile școlii, și așteptă recreația. Deodată, ușile de la clase începură să se deschidă și mulțimea de elevi umplu holurile cu râsetele lor... cu zvonul acela tineresc. Iți umplea inima de bucurie văzându-i... In îmbulzeala aceea veselă, Iorgu abia reuși să întrebe un elev unde-lpoate găsi pe Emil. ”- Clasa a șaptea e la parter, domnule!” îi răspunse el cuviincios. Iorgu se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dat se auzi o bătaie În ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios, care părea că zâmbește și se Încruntă În același timp. — mi s-a părut mie că aud râsete pe sus, spuse negriciosul. — A, Nico, vrei și tu bilet la spectacol ? Dar să știi, costă, arde la buzunar mai rău ca ultimul tău show, Îl preveni Catinca pe noul-venit râzând. Șaman 87 — lasă că dacă Îmi place spectacolul, ți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dat se auzi o bătaie în ușă. Până să apuce Catinca să zică ceva, pe ușă se iți un cap slab și negricios, care părea că zâmbește și se încruntă în același timp. — Mi s-a părut mie că aud râsete pe sus, spuse negriciosul. — A, Nico, vrei și tu bilet la spectacol ? Dar să știi, costă, arde la buzunar mai rău ca ultimul tău show, îl preveni Catinca pe noul-venit râzând. — Lasă că dacă îmi place spectacolul, ți-l promovez
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Oare el există? Cine îl cunoaște? Cei ce râd zgomotos pe terasele de pe plajă, dansând pe jumătate beți, extrem de „veseli” în țipetele trompetei, au mai multă dreptate decât cel ce doarme, beat mort, cu capul pe masă, indiferent la gălăgie, râsete și trompeta? Dacă și-ar spune fiecare povestea, am află o infinitate de povești. Nu este o singură piața, cu o singură tarabă. Tot ce pot spune că eu sunt într-o anumită piața, în spatele propriei mele tejghele. Și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Cu fotografia mamei sale înainte, el încercă să reconstruiască un sentiment pierdut, interpretând vechi amintiri: din păcate, era prea târziu. Fotografia rămânea a unei ființe îndepărtate, pe care abia o cunoscuse. La internat colegii nu vorbeau despre femei decât cu râsete indecente și cu mister, iar slugile, singurele ființe de gen feminin pe care le întîlnea pe aproape, aveau vorba mușcătoare și luătoare în râs. Pentru întîia oară Felix era prins de braț cu atâta familiaritate de o fată și pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
astfel de ratat sunt și eu, însă vreau ca aspirațiile mele de natură artistică să se realizeze în domnișoara Otilia. Dar unde este domnișoara Otilia? Într-adevăr, Otilia dispăruse în odaia vecină. Pascalopol se duse după ea. Se auziră deodată râsetele zgomotoase ale celor doi și Otilia apăru, urmată de moșier, cu un șal turcesc pe umeri. - Te rog să mă crezi, îi spunea Pascalopol deloc supărat de aceste ștrengarii, că-ți sta admirabil. Pot să îndrăznesc să ți-l ofer
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]