1,080 matches
-
-i da cele mai bune indicații. ("interpretează datele/ reconstituie traseul") Citește apometrul. ("înregistrează informațiile oferite de un aparat/ indicator") Îi citește speranța din privire. ("descoperă/ sesizează/ observă") Citește mult. ("se instruiește") I-a citit că va reuși să câștige premiul râvnit. ("a prezis") NOTĂ. În dicționar, cuvântului polisemantic i se prezintă sensurile în cadrul aceluiași articol. De exemplu, articol, articole, s. n. 1. Expunere scrisă (de proporții mai reduse) cu caracter publicistic [...] Articol de fond [...] Articol-program [...] 2. Diviziune într-un document oficial, marcată
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
susțin le-gendele cronicarilor. Cum Căliman a murit la vîrsta de 12 ani, este exclus ca el să fi cucerit aceste ținuturi iar tatăl lui Ioan Asan a fost un rege plin de energie care stăpînea un vast teritoriu recunoscut și rîvnit de către vecini. Atunci trebuie să ne uităm în sus la frații care au creat regatul valaho-bulgar, Asan, Petru și Ioniță care au înființat un stat la sud și nord de Dunăre, apoi au stăpînit toată Muntenia și Moldova, de unde veneau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a dobândit B. în epocă prin romanul Periferie (1935), dedicat luptei dintre „două clase” sociale, adică dintre „săraci” și „bogați”, categorii care generează și un maniheism, inevitabil, al personajelor. Autorul confundă în mod curent principiile creștinismului primitiv cu acelea ale râvnitei societăți „viitoare”, în care, se presupune, va domni umanitarismul, cam lânced însă, așa cum îl bănuiește naratorul. „Uriaș abator”, marginea Bucureștiului este văzută de B. ca un simbol al agoniei lumii în general, precum la Eugen Barbu în Groapa. Din duritățile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
fusese una dintre coordonatele reformei. În ipostaza de creator de idei și valori culturale, intelectualul interbelic român devenise exponent al unei categorii sociale asupra căreia plutea aura prestigiului. Termenul de "intelectualism" denotă în acest context tocmai propensiunea tineretului către mult râvnitul statut de intelectual. Conexiunea între intelectualism, tineret și politica educației este reliefată, în stilul caracteristic, de către unul dintre tinerii intelectuali ai României interbelice, scriitorul Camil Petrescu: Cine te silește să fii intelectual: statul conferă aura de glorie creației intelectuale, încurajând
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru D. un deceniu de intensă și sistematică activitate de traducere și tipărire a cărților de cult în limba română. Necesitatea consacrării limbii poporului în serviciul liturgic este înțeleasă de el, ca și, mai înainte, de Varlaam, din perspectiva acelui râvnit progres cultural, menit a risipi ignoranța („să-nțeleagă creștinii svintele taine” - deziderat promovat în acord cu imperativele veacului, cu argumente reținute din tradiția Scripturii) și a face accesibilă cartea, adresată întregii seminții „rumânești” („tutinderea ce să află într-această limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare (bărbați și femei) din toate timpurile și locurile (deci și pe cel actual al lui Ovidiu și al Fabiei). "Gloriei râvnite îi place să urce pe căi abrupte. Cine l-ar cunoaște pe Hector, dacă Troia ar fi fost fericită? Calea spre virtute se deschide în mijlocul relelelor publice (Publica virtuti per mala facta via est, v. 76)". Câte aluzii la situația
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vrea să să rupă.” Bine chibzuitul Nicolae se gîndește mai bine la moarte decît să trăiască În insecuritatea sentimentului („cînd de nădejde dă leac nu se simte”). Să se rupă, deci, ața, poate astfel sufletul va găsi, În moarte, odihna rîvnită. Avem toate clementele pentru a spune că plăcerile sufletului Încep, la Nicolae Văcărescu, de la un anumit grad de ordine și că ele nu trebuie să zdruncine temeliile firii. De aceea toate fantasmele iubirii se mișcă Într-un climat de izolare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
părea a avea preferință pentru trandafir: „Un trandafir ți-am ales Din florile ce am cules...” Însă lîngă trandafir există crinul, viorica, toporașul și „floricica numă-uita”. Floarea, În genere, este cultivată pentru valoarea ei de seducție. Pus la piept, Între rîvniții sîni, trandafirul devine un simbol ornamental și un simbol, evident, erotic. Mirosul bagă foc În sîmțîri, participă cu alte cuvinte la procesul de erotizare: „Nu știu floare este asta, ori amori În strai schimbat, Căci cu mirosul o dată În simțiri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la viață inimile amorțite, lămurind, chemând la lupta sub faldurile roșii ale lui Octombrie; În fruntea lor, Scânteia, organul Comitetului Central: «Ia-o și citește/Dă-o mai departe Brațul nostru crește/Peste frig și moarte;(Ă). Undeva, pe-aproape-s/zorile râvnite. Fierb În matcă ape crâncen răzvrătite Vin armate roșii țara să ne-o scape. (Ă)». (V. TULBURE. - Balada tovarășului care a căzut Împărțind Scânteia În ilegalitate) «Vor trece secole și milenii Dar gloria ta va străluci tot mai puternic, gloria
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
căutat al vieții rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării zidul,/În minte Îi pătrunse viu Cu torțe mii - Partidul,/În rând cu trudnicii, porni Cătușele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fost dată de profesori ca exemplu, În fața tuturor studenților. „A doua zi. Privirile se-ntreabă. Cu toți ar vrea să-nceapă mai degrabă Examenul. Tovarășii o cheamă. Ea merge spre catedră fără teamă. Cum tresări-ndelunga-i așteptare, Când auzi râvnita Întrebare: - E oare graiul o suprastructură a bazei? Sufletul Îi stă la gură. Privesc cu-ardoare ochi-i de tăciune și dă răspuns domol, cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sînt totuși supuse impozitelor directe, cu excepția cazurilor cînd au obținut ius Italicum, *dreptul italic, care asimilează pămîntul lor cu pămîntul italian și le dispensează de impozite directe: este cazul Lyonului și al cetății Vienne. Unele cetăți ale Galiei primesc și rîvnitul titlu de colonie romană: de exemplu, Autun, colonia Flavia Augustodunum, sau Die, colonia dea Augusta. Structurile cetății. Cetatea este condusă din castelul principal de magistrați și de un consiliu municipal după modelul Romei. Consiliul sau curia formează *ordo decurionum, ordinul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unei alte persoane (victima) și/sau bunăvoința sau atenția admirativă a celorlalți, concomitent cu marginalizarea victimei. Agresivitatea se poate naște din gelozia față de victimă (că are note mai bune, că are bani sau haine frumoase, că are un prieten/ă râvnit/ă și de agresor”) sau dintr-o experiență a agresorului ca victimă, la vârste mai mici, a unor alți colegi care l-au hărțuit. Unii autori împart hărțuirea în două categorii de gesturi violente: directe și indirecte. în hărțuirea cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Han, 1933) e la locul ei, străjuind promontoriul Peleșului. De fiecare dată, revenind, într-acolo îmi îndrept privirea: mai există?, nu mai există? Există. Dar ceva nelămurit persistă, o stare amestecînd mirarea cu încrederea, mirarea că simbolul unei Românii încă rîvnite rezistă, an de an, după 1989, încrederea că nația profundă e mai persistentă decît succesiunile comuniste și postcomuniste de după așa-zisa abdicare din 1947. Da, Carol este tot acolo, într-o țară în care îndrituitul imn regal, alungat, a lăsat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
paharele-n mînă, prin perdeaua de tul cădeau fulgii nerăbdătoarei ierni, s-a ridicat și sărbătoritul, marele poet, și cînd să ciocnim, el, sărbătoritul, a început: Trăiască Regele, în pace și onor... Cu ce forță liberă au răspuns vocile noastre rîvnitului unison! Cînd am tăcut, la alt etaj, același imn sfînt. Ecoul nostru doar? Nu. Se cînta și acolo. Și dincolo. Și dincolo. Anii șaptezeci. 25 noiembrie Discursul liderilor. Chestiune, desigur, politică în primul rînd, dar, de ce nu? și de stil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de întîrziat, dar și atît de nedorit în zilele noastre. Sigur, o mare parte, cea mai mare parte a sculpturii moderne, fie destinată forului public, fie muzeului, concentrîndu-și energiile chiar în direcția asumării condiției de artă, a și obținut statutul rîvnit, nimeni, nici un exeget modern de marcă nu mai poate adera, conceptual, la execuția lui Lessing, iritat probabil de excesele și rateurile sculpturii de for din vremea sa. Ar trebui însă s-o luăm în seamă, atunci cînd ne gîndim la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o anume distincție spirituală (a omului care a frecventat atîta lume bună, a înotat în atîtea mirobolante piscine), cu plăcute nuanțări ale înțelesurilor răspunde "indiscrețiilor" la care îl supune gazda, și ea, o persoană realmente de ținută. Secvență, în mult rîvnitul său periplu bucureștean: faimosul bariton ne este arătat în incinta unei opulente biblioteci publice. Nu miră, cred, pe nimeni scena, pentru că expresia acestui cap distins, alura întregului personaj spun de marca sa intelectuală. Final de interviu. Ce hobby aveți? se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
singularizat, genial, pe scriitor. Conduită care, de altfel, se subsuma ansamblului de precepte ce guverna întreaga elită europeană. Prezentul? Ce se întîmplă cu noi în prezent? O singură opțiune ne este dată, una singură: doar individual mai putem recurge la rîvnita conduită. Iată însă, au apărut în ultima vreme în SUA, în extremitatea megapolisului (Los Angeles, Detroit ș.a.) niște orașe-buncăr, locuite de elite. Școli private, magazine, cabinete medicale, terenuri de golf, toate astea se află într-o securitate absolută, patrule înarmate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de amici și de rudele apropiate. Consumîndu-și bruma de talent între patru pereți obscuri, întreținînd o boemă tristă, fără pretenții de notorietate, vegetînd în bîrfe și răutăți, oricum neprofitabile. De neluat în seamă. Final stenic: țara va reintra, sigur, în rîvnitul circuit european, fracturat cîndva de totalitarism dar predestinat, prin origini, să supraviețuiască nobil. Iar cele trei categorii să fie una: artistul, pur și simplu. 16 septembrie Trece cu regularitate de metronom pe sub fereastră și sînt înclinat să-l așez în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la Satan cel condamnat la nesomn, lumina sacră, corelată cu prezența credinciosului în biserică și în rai, semnifică reintrarea sub autoritatea benefică a tatălui celest, reprimirea fiului risipitor (adamic) și iertarea lui. Biserica, centrală în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Psihiatrie "Socola" din Iași. Așezată în partea de sud-est a orașului Iași, în vremurile îndepărtate fiind o regiune profund împădurită, acoperită de desișul codrilor, ceea ce a creat condiții optime apariției și viețuirii aici a unei vestite crescătorii de șoimi (păsări râvnite de înalta Poartă Otomană, pe care Domnii Moldovei erau obligați să le dea anual ca tribut turcilor), Mănăstirea Socola a luat ființă printr-un nucleu de maici, supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dea anual ca tribut turcilor), Mănăstirea Socola a luat ființă printr-un nucleu de maici, supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost însăși Soltana, una dintre fiicele domnitorului. Aceste păsări rare, vestite și mult râvnite, distinse ca specie din categoria șoimilor, erau cunoscute sub numele de "socoli", conform etimologiei slavone. Numele este preluat și păstrat până astăzi de la așezământul monahal Mănăstirea Socola la așezământul spitalicesc "Spitalul nr. 7 Socola. Capul vulturului, "socol", este prezent atât
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
În căsuțele lor de bârne sau de pământ, adunați pe lângă vatră, Își povesteau isprăvile, luptele și primejdiile prin care au trecut și toate câte au mai auzit și au văzut prin locurile Îndepărtate pe unde au umblat. Știindu-și țara râvnită de dușmani lacomi, nu uitau să-și pregătească și armele de luptă: săbii Încovoiate, scuturi ovale și arcuri cu săgeți. La nevoie mai foloseau și măciuci, coase sau topoare. Dorința lor de a-și apără țara și traiul liber Îi
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
eșuat. Însă, Într-o societate În care puterea Încurajează delațiunea și arbitrariul, conflictul are alte căi de manifestare și - așa cum remarcă cei doi autori - acesta apare atunci cînd o „resursă insuficientă” este atribuită uneia dintre părți În detrimentul celeilalte. Resursele mult rîvnite sînt identificate de autorii cărții ca fiind pământul (În faza În care Încă este În proprietate privată), alimentele și slujbele la stat. Distrugerea vechilor elite și crearea altora a fost cea de-a treia cale de a obține controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
referă În special la procesul de sistematizare care a fost Început În anii ’70 În România la inițiativa lui Ceaușescu. Acesta Își propunea ca, pînă În jurul anului 2000, să Înlocuiască satul tradițional cu complexe agroindustriale, care ar fi purtat mult rîvnita titulatură de „oraș”. Scorniceștiul este prima localitate În care s-a experimentat noul mod de viață. Ultimele două secțiuni analizează efectele pe care politica statului comunist le-a avut asupra satului românesc. „De la țăranul aservit la țăranul cetățean. Bazele culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]