2,283 matches
-
la atîtea cîte-mi ceri. E drept? Sufletul tău e deschis spre mine în aceste scrisori, dar mintea și gîndirea ta e muta, sau nu vrei sa raționezi din frică, să nu fie un dezastru, te rog deschide-te, nu mai rabd. De ieșit după amiază nu pot deloc ci doar dimineață, decît să fug...Îmi scri că ți-am încălzit sufletul. Dar mintea, rațiunea, unde e? Ce se întîmplă cu ea?...Mă simt ca un orb care numai pe simțul tactil
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
am uitat povața, lăsându-ne-nvrăjbiți Și-o mâna pe-alta ceartă, uitând că altădată Cu dragoste s-au strâns, ținându-ne uniți. De ce lăsăm minciuna să șadă între noi Și cu-a lor vorbe hoții, să ne învrăjbească? De ce răbdăm tăcuți zbătându-ne-n nevoi Ca alții-a noastră soartă să ne-o hotărască!? Haide-ți cu toții, astăzi, cât încă mai e vreme Să ne luăm de mână și-n suflete uniți, Să ne alegem soarta, făcând a noastră vrere
TREZIȚI-VĂ ROMÂNI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371513_a_372842]
-
sufletul când plânge de orice ocărâre, cer inimii să-și vâre în ea vise pursânge. Nu-mi plec genunchii-n rugă. Stau drept și în privire n-am strop de șovăire. Refuz să par o slugă ce singură se-njugă răbdând orice-umilire. Prefer o răzvrătire în loc de-o lașă fugă. Iubesc numai dreptatea, mi-e dragă omenia, disprețuiesc robia și-mi place libertatea. Mă doare răutatea din semeni și prostia, sufăr că-n România triumfă nulitatea. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nimic
NIMIC NU MĂ ÎNFRÂNGE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374814_a_376143]
-
17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Rugăciune Cum, Doamne, să suporți atâta nedreptate Când mama cu pământul copiii și-i împarte! Când diavolul-n câștig pare mereu să fie Iar sufletele noastre-ntr-o veșnică robie? Cât, Doamne, să mai rabzi atâta umilință Când cerul se prăvale lovindu-ne-n credință, Când mila-i pe sfârșite și-o găsești doar pe bani Iar moartea nu mai ține de boli cont... și de ani? De ce , Doamne te-ntreb, ne e amară soarta
RUGĂCIUNE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374920_a_376249]
-
uscați. Doamne, ce secături de oameni! Îi venea să plângă:ăștia au fost tatăl și fratele meu! Iar el voia să fie om în rândul lumii, patron respectabil? S-a dus la maică-sa aproape plângând: --Bine. mamă, cum ai răbdat lângă tine doi hoți? Hoți și bețivi. Anica Mărășteanu a izbucnit în hohote de plâns: taică-tău n-a fost totdeauna așa.Târziu, după ce ai plecat tu la Brăila, s-a înhăitat cu niște derbedei, dați afară de la C.A.P.
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
petrecere, da’...d-ăla țapăn. Zamfirescu se opuse: --Domnu’ Trache, plecăm! Gata! Plătește ce-ai comandat și...hai! Trache se uită lung la el: --Păi, se poate, domnu’...( era să zică Vasilescu, dar se opri la timp). Adică...eu am răbdat atâtea ore și acum...hai?! Dumneata știi cum beau eu când pierde naționala? Zamfirescu se-ngrozi. Știa. Trebuia să-și dea seama și să renunțe la serviciile sale de la început. Acum... --Cum bei, domnu’ Trache, fu curios Buhăianu. --Cu temei
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
drepturile sale civile și umane. Tot mai mult în aceste timpuri atât de grele îmi stăruie in minte cuvintele lui Hristos din Evanghelia după Matei (24; 12,13) : ,,Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.” Este îngrozitor faptul că dragostea tot mai multor oameni se răcește lăsând loc răutății și urii, și observ că nu numai dragostea creștină se stinge din viețile oamenilor ci și iubirea umană, mă refer la
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
ce o îndeplinește prin harul răscumpărător al lui Hristos. În mijlocul haosului și răutății acestei lumi în care cei drept mai întâlnești și oameni ce sunt animați de idealuri creștine există o făgăduință a lui Hristos și anume cel ce va răbda până la capăt va fi mântuit. Nu vreau să afirm că creștinii trebuie să devină niște oameni călcați de toată lumea în picioare renunțând la demnitatea lor umană și la drepturile lor civile. Să nu uităm că și Iisus pe când era în
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ÎNVAȚĂ! Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te-alungă vântul printre brazi Și te strivește-n goana mare; Taci, clipă! Învață să rabzi, Căci soarta este provocare! Azi te ridici și mâine cazi Sub pașii vieții trecătoare; Învață, suflete, să rabzi, Căci și durerea-i muritoare! Taci, clipă! Învață s-asculți! Tu, suflete, încearcă să uiți! Referință Bibliografică: ÎNVAȚĂ! / Georgeta Muscă Oană : Confluențe
ÎNVAȚĂ! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373946_a_375275]
-
din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te-alungă vântul printre brazi Și te strivește-n goana mare; Taci, clipă! Învață să rabzi, Căci soarta este provocare! Azi te ridici și mâine cazi Sub pașii vieții trecătoare; Învață, suflete, să rabzi, Căci și durerea-i muritoare! Taci, clipă! Învață s-asculți! Tu, suflete, încearcă să uiți! Referință Bibliografică: ÎNVAȚĂ! / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2083, Anul VI, 13 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Muscă
ÎNVAȚĂ! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373946_a_375275]
-
mai aveau în suflete bătrânii, Atunci când mai erau încă în viață. Trecut-au prin războaie, foc și apă, Răniți de gloanțe și de baionete, Dar niciodată n-au trădat Cuvântul Și lui satan n-au fost marionete. Au preferat să rabde prigonirea Și neagră le-a fost pâinea și uscată, Credința le-a dat aripi în furtună, Căci ruga era-n lacrime udată. Și au plecat pe rând sărmanii noștri, Lăsându-ne credința moștenire, Dar tot pe rând veniră posedații, Revendicând
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
Sunt plin de ani, bătrân, și-am obosit De ce umblăm pe-un drum îngust,plin de durere Când lângă noi,e-o altă cale,plină de plăcere Și iată,cât de mulți,pe-această cale au pășit! Iar sufletul:"Tu rabzi și mergi, căci te așteaptă plată Etern sunt eu , iar tu ești doar...pământ Când vom ajunge la Lumina cea adevărată Acolo, vom găsi pe-al nostru Tată Iar tu, îți vei găsi odihna...în mormânt! Tu să-nțelegi, că
TRUP ȘI SUFLET! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375367_a_376696]
-
anului curent și ar arunca o privire dezinteresată asupra stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
anului curent și ar arunca o privire dezinteresată asupra stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
în mică școală. Din drag de carte a -mpărțit căsuța cu învățătorii, Și ani la rând deschis-a școala nainte să răsară zorii. Și carte n-a știut vreodat căci munca i-a fost rugăciune, Și-a plâns, și a răbdat mereu, și-a strâns în ea amărăciune. A-nveselit-o doar copiii cât i-au crescut pe lângă poală, Și trist-a fost mereu de când, rămas-a ea cu casa goală. Când vin copiii îi aduc flori mândre și bomboane dulci, Dar ea
DOR DE MĂMUȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375478_a_376807]
-
absorbi Sărutul intru veșnicii!” O ușă larg i s-a deschis Spre un consiliu deranjat De artă care a conchis Bustul lui Davila, sculptat. „Nu-mi trebuie nici bani, nu cer Tributul minții, găunos, Plătesc bilet pe drum de fier, Răbdând, mergând numai pe jos. Din dalta mea, însingurat, Cioplesc iubirii un cavou; Să mă iertați, nu sunt argat! Scrieți-mă voi pe lintou.” Și văile se liniștesc Pe drumul său spre sat gorjan, Mâinile maicii sale-l cresc Ca-ntotdeauna
UMBRA UNUI CLOPOT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375595_a_376924]
-
tot plâng și ele, Trist mai susură izvorul, Cerul s-a făcut de sânge, Cât de mare Ți-e Canonul? Numai omul cel zănatec Stă mereu nepăsător, Sufletul meschin nu-l doare, Nici cuvintele-i nu-l dor. Pentru cine rabzi, Iisuse, Pentru mine, un biet cuc, Fără Tine, Domnul Slavei, Încotro o să mă duc? Dar eu simt a Ta lumină Și o văd cum se aprinde, Flacăra-i nemăsurată Tot Pământul îl cuprinde. Doamne, flacăra Ta sfântă Omului trimite-o
ÎNCOTRO O SĂ MĂ DUC? (PRICEASNĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371801_a_373130]
-
Timpul nu iartă... Nici macar datoriile. • Și dușmanul adevărat la nevoie se cunoaște. Să nu arunce mânușa cine are numai o singură pereche. • Secretul succesului este sinceritatea. Așa că prefă-te că ești sincer! • Nu te teme de dentist: strânge dinții și rabdă. Nu există orificiu pentru care să nu se fi specializat cineva. • Unii au mai putine idei. În schimb, ceilalți au mai putine probleme. Și eu, care credeam că hârtiile de valore sunt cărțile... • Pofta vine, mai ales, nemâncând. • Trăim într-
VINOVAŢI & LISTA INCOMPLETĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371933_a_373262]
-
în hol și-mi spune: “Domnule Mihaly, te văd om în toată firea și nu mă lasă conștiința să nu-ți spun ceva! Te-i supăra, nu te-i supăra asta e treaba dumitale, dar eu nu pot să mai rabd!” Da, tanti, de ce să mă supăr!” “Uite ce e, Iulia dumitale intră seara cu un bărbat străin în casă, eu nu știu, maică, dacă e rudă sau amant, dar mi-e milă de dumneata că muncești de dimineața până seara
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > RETROSPECTIVĂ 2013 Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Retrospectivă -2013 În dispute fără noima când cei mulți rabdă tăcut Omenirea se îndreaptă spre-un final necunoscut Se revoltă izolați, înfruntând veacul nebun Numai cei născuți din piatră, scut pământului străbun. Bizar, o minoritate ne impune crezul ei Prin unelte selectate din tâlhari și derbedei Ne impun perversiunea cei
RETROSPECTIVA 2013 de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372002_a_373331]
-
fugim, ai fost bun cu noi. Nu ne-ai înjurat, nu ne-ai bătut. Ești om bun. Dumneata ești dezertor din armată și dacă ne prinde că noi te ascundem în șatra noastă, ai lu’ Antonescu, nu l-ar mai răbda pământul, ne împușcă pe toți, începând cu mine. Vreau să fiu drept cu dumneata, dar să nu plătească șaorîi noștri oalele sparte! Spune-ne cum ai fugit și cum ai ajuns în șatra noastră și dac-om putea, te-om
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
geniu, și orbire, Și lacrimi și durere, și viață, și pieire... Cu mrjele-ți vrăjite, ne prinzi în dulcea-ți plasă; Ca peștii-n ea ne zbatem, niciunul să nu iasă, Dar, ca-ntr-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o lăsăm. În ochii-ți de zeiță văd răsărit și-apus; Un fagur ți-e sărutul - și-un rai e-al tău surâs... Vremelnicia clipei un secol ni se pare; Nopți
IMN IUBIRII de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372514_a_373843]
-
să fie prag al unui rit de trecere, moartea ca suspin și dorință a tăcerii viitorului. S-au ridicat țepi roșii din străfundul întunecat al pământului și și-au netezit colții înfingându-i adânc în carnea firavă a elevatului care a răbdat schingiuirea, privindu-și în față semenul sălbăticit de ură. Nu el trebuia să cadă rod răzbunării, ci alții, care de aceeași teapă cu ei se înfruptaseră adânc din oropsirea lor atunci când se aflau la fel ca și ei acum la
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică. Și tu nu mă suferi. Citește mai mult Într-un cer de purpurăîn râpa înghețată un balans furibundîși strecoară acordul în recunoașteri.Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi,tăinuit se-avântă în
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
lor pre unul Hanul, ca să fie judecata pre dânsul și acestu nume Han s-au chiematu în toți hanii dipre numele acestuia... Tătarii suntu oameni războinici, suferitori la toate nevoile, nu grijescu de avuție, ci de izbândă și de foame rabdă cu săptămâna. Și unde va să facă oaste de grabu și nu-i locu direptu hrană să să zăbnovească și de o săptămână mănâncă, ca să fie sătul, să nu flămânzească...” Despre turci Grigore Ureche zice : Acest feliu de oameni ce
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]