1,313 matches
-
o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din răsputeri. Am luat-o la fugă spre treptele scenei, dar nu mai nimeream ieșirea. A trebuit să urce mama pe scenă și să mă ia la subțioară, și am plecat din sală lăsând baltă și daruri, și tot, eu răcnind tot mai tare pe măsură ce primeam palme îndesate la fund. Nu pot să uit însă racheta de tablă care scotea sântei din coadă, pe care am primit-o anul următor și un fel de platformă pe roți, cu cuburi colorate de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
O prietenă mi-a povestit cum era să fie violată și jefuită pe când se-ntorcea din provincie. Cum stătea singură într-un compartiment, au năvălit deodată peste ea câțiva dintre cei mai multe sute de puștani care năpădiseră trenul, bând, răcnind și agi-tînd steaguri, bruscând călătorii și distrugând compartimentele. Erau elevi de liceu amestecați cu inși ce păreau vagabonzi sau boschetari. Era cu neputință să te înțelegi cu ei. Doamna respectivă a trăit o oră de teroare până a ajuns în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ale căror trăsături erau, unele cel puțin, dubioase rău. Dar era în ei ceva surd amenințător, ceva primitiv pe care trecătorii îl simțeau și care-i făcea să ocolească grupurile de microbiști. Din când în când, câte unul dintre aceștia răcnea înspăimîntător câte un slogan din cele de mai sus și era imediat urmat de un cor de urlete. Printre tineri erau și câteva fete, de asemenea liceene. Dumnezeule, ce era la gura lor! E probabil stupid, dar încă sânt șocat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sat. Și deodată Iahuben auzi în apropiere un sunet puternic de tobe de aramă. Recunoscu tobele numaidecît: era armata lui Puarem. Oamenii negri se opriră și arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se păru mai potrivit preotul decât căpetenia armatei. Ajunse cu aceste gânduri în fața lui Puarem și se opri închinîndu-i-se până la pământ. - Dacă înțeleptul Tefnaht nu ți-ar fi luat apărarea, aș fi pus sclavii să te biciuiască aici, în fața mea! răcni marea căpetenie. Tu uiți că ești rob și că nu-ți este îngăduit să faci nimic după dorința ta. Unde ai hoinărit acum când trebuia să fii gata de plecare? Tefnaht îl privea pătrunzător, de alături. Auta îndură, tăcut, mânia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben simți că i se urcă sângele în obraz, dar întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la fel ca robul de la vâslă dacă s-ar fi aflat în locul lui. Slujbașul răcni la vîslaș: - Să răspunzi, scrumbie uscată, când un oștean viteaz al marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, vrea să știe numele tău blestemat! Lui Iahuben îi părea acum rău de întorsătura neașteptată a lucrurilor și nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
veni până diseară să aduceți altele! Dar un ajutor de sutaș zise: - Nu ne-ai spus că vom pleca. Noi fără arme nu ne întoarcem. Tu ne-ai mințit, acum văd. Și scrisoare Piscului Sfânt nici n-are pecete. Iahuben răcni: - Vrei să fii biciuit, cîine? Uite semnul Piscului Sfînt: asta ține loc de pecete, ciupercă împuțită ce ești! și arătă cu mâna pieptul lui Auta. Ajutorul de sutaș își lăsă capul în jos și rosti, frînt: - Eu de-aicea fără
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soldații se supuseră bucuroși. Numai ajutorul de sutaș întrebă încurcat: - Vrei să ne ții jumătate de lună până se va întoarce sclavul? dar se uită mirat la străinii care intrau în butoiul de argint. - Are să se întoarcă în câteva ceasuri! răcni Iahuben. Auta intră și el în luntre; iar sutașul rămase lângă soldați. Aceștia văzură cu spaimă cum se aprinde ceva deasupra butoiului dintre tufani, și cum tot butoiul cu ciudații oameni din el năvălește în văzduh. În câteva clipe, și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
subțire. Se încordă și încercă încă o dată să scuture de pe el mâinile care-l strângeau. Cum de nu se repezise nimeni asupra străinilor? Sau soldații îi socoteau într-adevăr zei și le era frică... - Dacă mă strângeți așa, mă ucideți! răcni Auta. Marele Preot vă va omorî pe toți. N-ați auzit porunca? Șoapta auzită întîmplător i-a fost de folos. Soldații îl lăsară, depărtîndu-se câțiva pași și nelăsîndu-i loc pe unde să fugă. Nu mai avea cum să scape. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ne rostogolim până la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonând melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e pe urmele mele răcnind Brooosss și ne dăm seama că fugim Într-o direcție greșită, ne Îndepărtăm de mașină. Ne uităm În urmă și Încetinim, ne recăpătăm suflul și ne răsucim, stând pe loc și zâmbind pe când ea se apropie de noi gâfâind. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Pizda băgăreață. Fă-ți o viață a ta În loc să-ți bagi nasul Într-a altora. — Eu conduc ancheta asta Drummond! Să nu uiți niciodată asta! VEZI-ȚI DE SLUJBA TA ÎMPUȚITĂ ȘI NU TE MAI JUCA DE-A PSIHOLOGUL AMATOR! răcnesc eu violent, iar ea se chircește la impactul cuvintelor mele și al respirației mele fierbinți și băloase, oprind brusc mașina, cu chipul stacojiu și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Contează oare? Erați doar niște băieței care se jucau 000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Doar un joc de băieți. Jocuri. Pentru băieței prostuți. 00000000000000000000000Dar tu l-ai auzit țipând Sunt regele castelului, iar tu ești un prăpădit mic și murdar! Stevie a răcnit asta la tine, dându-și aere, cu chipul schimonosit Într-o caricatură de monarh crud și despotic. Băiețelul e mai rapid și a ajuns mai repede decât fratele lui mai mare În vârf. Băiețelul e mai bun la toate. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
este mântuirea, căci nu este sub cer nici unalt nume dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” (Fapte-le Apostolilor 4, 12). În urma biruinței și „slavei” lui Hristos princruce, Sfântul Apostol Petru spune: „Potrivnicul vostru, diavolul,umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia stați îm potrivă tari în credință” (1 Petru 5, 8 9).Mărturisirea credinței, pentru „șederea” în „Lumina” lui Hristos, cu pace, fără nici o violență, este interpretată în SfântaLiturghie în lumina mărturisirii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
tratate altfel decât cu un respect plictisit. Sub zodia unei abordări tradiționalist kitschiste, un local „românesc“ înseamnă în primul rând un decor: blănuri de urs roase de molii, puse peste scaune incomode, dar, pare-se, de sorginte dacică, guriste care răcnesc romanțe sau chiar manele, chelneri în ie și ițari, dar cu adidași în picioare... De-abia în al doilea rând vine meniul, care nu oferă nici o surpriză: ciorbă de burtă, mămăligă, sarmale, ceafă de porc la grătar, toate preparate fără
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
poporului". Spre surprinderea unui bun cetățean, profesorul s-a arătat, de pildă, intrigat de perseverența unui străvechi procedeu ofensiv românesc: Când i-am adus vestea că podul de fier a fost aruncat în aer [...] s-a înfuriat peste măsură, a răcnit la mine... L-am întrebat de ce se supără, ca odată cu prăbușirea podului a fost distrusă și jumătate de tren, un tren cu produse pentru Germania..." Dar oamenii pe unde vor mai circula? m-a întrebat. Am observat aici un fenomen
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o privi fără să mai râdă batjocoritor. - ...Da, flăcăule, lupu îți curmă viața, flăcăule... Ai să mori în a doua lună de iarnă, flăcăule. - Taci!... Taci, cioară!... Lisandru sări, ca mușcat de șarpe, răcnind de-i sperie pe toț din jur... amintindu-și de vorbele Anucăi... „ai să mori mâncat de lup“. Se cutremură în toată făptura lui uriașă. - ..Ioti, linia vieții se frânje, aici...gata!.. O vezi? Țiganca îi arătă o linie imaginară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
său, rânji și Îl Întrebă: — Ai venit să i-o tragi și tu o dată, șefu’? Roșcovanul Își ridică mâna la nivelul bărbatului, Îl privi inexpresiv o clipă și apoi Îi trase un pumn În stomac: — Tacă-ți fleanca aia proastă, răcni el și dădu un genunchi ca să-și facă loc pe ușa adăpostului. Am pășit peste trupul chircit al bărbatului și l-am urmat pe Roșcovan Înăuntru. Am văzut un rastel lung pe care erau sprijinite vreo opt bărci și legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mărite stăpâne, noi avem acte de la Ștefan Vodă, iar pârcălabul Boghiu umblă să ne scoată din pământurile noastre! Unde-i pârcălabul? Măria Ta, spuse lingușitor vistiernicul, a plecat spre Brașov. Nimeni nu l-a îndemnat la așa ispravă. Pentru asta, răcni domnul, scrie diece ca toate pământurile să-i fie luate și dăruite mănăstirii Galata!Iar ție, se întoarse spre postelnic, ție să ți se facă întăritură pe stăpânirea ta strămoșească! Să trăiești, Măria Ta! mulțumi, îngenunchiind, postelnicul, retrăgându-se îmbujorat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de spate. Păi cine, că eu aflu ultimul! Ș-acum, mă mai cheamă și la război! se înciudă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu avusesem prea des ocazia să le ascult. Stăteam pe o banchetă de plastic lângă Savin, care zâmbea superior și tolerant, și lângă Clara, singura pe a cărei față se vedea dezgustul. Lulu făcea pe solistul în grupul din spate. Răcnea de parcă ar fi vrut să compenseze cumva statura lui minusculă și mutra obraznică 27 de ciocănitoare: "Ieri pe drum venea o brișcă/Și sub brișcă văd că mișcă./ O fi osia de la brișcă?" Iar corul răspundea în delir: "Nuu, că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din când în când, în mașină, monotonia cântecelor era întreruptă de câte un țipăt ascuțit: " Termină, bă, dracului! Termină când îți spun!" După care fata, luată-n brațe și gâdilată de vreunul dintre țipi, își ducea mâinile la urechi și răcnea cât putea. Cântecele reizbucneau însă imediat, cu și mai mult elan: "Bei - mori; nu bei - mori./ Dacă bei, să bei destul,/ Dacă mori, să mori sătul..." Când am intrat în munți au trecut, spre ușurarea Clarei, dar și a mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ziua..." Și apoi se duceau iar la dans. Mai rău era când intra Bazil, ca pe o scenă de cabaret, cu o figură de bețiv, cântând What's a nice kid like you/ Doing in a place like this? și răcnind apoi când dădea cu ochii de mine: "Victoraș, scoate mâna de sub pătură, Victoraș! Crezi că nu te-am văzut? Mai du-te și la gagici, Victoraș tată!" Sau Lulu, mereu ca turbat, 34 fără să vadă nici în dreapta, nici în stânga
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe niște puțoi care "nici nu știu cum arată obectu' ăla". Firește, au ajuns iarăși la cântecele pe care le lălăiau cu un mereu reînnoit entuziasm. Coniacul trecea de la unul la altul, toți făceau pe nebunii, se prefăceau că s-au îmbătat, răcneau și hohoteau când se spuneau bancuri. Fetele noastre, dintre care Fii era permanent ținută după gât de Lulu iar Michi stătea lipită de Manix, evitau cu grijă să intre în clinciurile vorbelor în doi peri, dar chicoteau și ele, 46
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]