1,700 matches
-
am colindat întortocheatele poteci ale pădurii din Bazoș. După orele amiezii, plecam împreună cu Iasmina și alți câțiva copii de vârsta noastră spre seculara pădure, întrecându-ne cu bicicletele pe o distanță ceva mai scurtă de 2 km. Vântul care mă răcorea în arșița verii, veselia și glumele noastre copilărești le simțeam ca o terapie pentru suflet și minte. Cu bateriile încărcate, veneam acasă și citeam până târziu în noapte. Culmea, nu simțeam nevoia de televizor și nici internetul nu mă mai
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
dormea, petrecuse ore întunecate deasupra cărților sale, mereu cu câte un examen pentru care trebuia să învețe, cu câte un test sau o întrebare lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
roșii. M-am uitat la el zăpăcit, așteptând o reacție din partea lui Dar el îmi aruncă o privire scârbită, care îmi cerea să dispar, după care se retrase în umbră cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să-mi răcoresc fruntea, ținând-o lipită de piatra rece și lucioasă a pisoarului din Shakespeare. Mi-am ridicat capul și, în timp ce mă tot încruntam, am vărsat pe cuvintele înscrise pe faianța verzuie. MOARTE TUTUROR CIOROILOR, VIOLUL E UN RAHAT, SĂ-L IA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să întinzi mâna, să prinzi și să strângi în pumn, chiar atunci, clipa care, simți asta, doar ție îți este dată într-o nesfârșită dărnicie. Începuse să picure. Am întins mâna și mi-am lăsat-o udată. Apoi mi-am răcorit obrajii. Îi simțeam încinși. Un tramvai opri. Orbul porni spre el. Vatmanul așteptă până bărbatul acela reuși să se urce, apoi tramvaiul se desprinse din stație și începu să suie lent dealul, scrâșnind și fulgerând. Îl urmăream cum urcă greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poarta șantierului, frații lu’ Pișcot, cu sora lor Zanzibaria și nepoata Discoveiria, și-au instalat de mult lăzile de banane „Mocambo“ și portocale „Jennyffer“, cu nelipsita mușama, pe care agită cutiile cu biluțele de-o „albă-neagră“. Abia după ce-și răcorește mioriticul cu o bere sau o rachie, șantieristul mai cască gura, la întoarcere, la minunile făcute cu biluța de cei trei frați Pișcot. Neîncrezător, nu riscă să afle unde se pitește mingiuca, deși știe precis, a văzut doar cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de aproape am scăpat și pot să plec nebătut. Am dat să cobor. A zvâcnit și, până să mă urnesc, portiera din dreapta mea era deschisă. — Spuneați că mergeți la... — Cobor aici. Mai am o stație și vreau să mă mai răcoresc. — Nu-i periculos? Lasă, mă descurc. Luase poziție de drepți. Am trecut pe lângă el și am pornit în lungul Bulevardului. Mergeam prin inima străzii, așa cum îmi plăcea să merg în nopțile pustii ale orașului. Aveam impresia că, măcar pentru clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că șutul metafizic mă va arunca spre marile mistere cosmice ale vomei, mă voi prăbuși în neagra, hulpava gură a haosului și voi voma astral, îndelung, inuman de îndelung, apoi mă voi spăla și mai îndelung pe față, mă voi răcori într-un târziu, zâmbindu-i celui din oglindă, ceva mai zâmbitor și el acum, în timp ce mă șterg cu un prosop zgrunțuros, țărănesc, de in: — Ce zici de toate acestea? îl întreb pe cel din oglindă acum, când scriu. — Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am să-l mai văd niciodată. Ceea ce n-am uitat este ce i-am spus eu. L-am rugat să ia stiloul acela, care fusese al lui dintotdeauna, și să se reapuce de scris. CÎnd m-am deșteptat, Bea Îmi răcorea fruntea cu o batistă umezită cu colonie. Tresărind, am Întrebat-o unde era Carax. M-a privit, Încurcată, și mi-a spus că Julián Carax dispăruse În furtună, cu opt zile În urmă, lăsînd doar o dîră de sînge prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos, amestecându-se cu chiștoacele și scrumul de țigară căzut din belșug pe mozaic. Conversația le Înfierbânta chipurile, iar tăcerea le răcorea... Vântul cel bun, sosit de nicăieri, strecurându-se pe sub haine, le insufla mereu și idei din cele mai neașteptate. Deși uza de această sintagmă, adevărul ultim i se revelase lui Bikinski cu Întârziere, după ce În prealabil Oliver Îl descoperise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori pentru o clipă tîmplele. Șuvița rebelă făcu o mișcare și reveni la locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația de uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
general, ce caut eu aici, Înconjurat de această șleahtă de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lună imensă, palidă ca moartea. Un vânt ușor adia peste traverse, stârnind murmure ciudate. Purtând pe creștet o coroniță de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apa, apoi duse cana la locul ei. Greierașul tăcu pentru câteva momente, după care își începu din nou cântecul. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! Tăticule, dacă i-am dat să bea apă, de ce mai cântă? Cântă ca să-ți mulțumească ție pentru că i-ai răcorit setea. Auzi? Cântecul lui este mai vesel acum. Cri-cri-cri! Cri-cri cri! veni răspunsul greierașului. Fetița se supuse pregătirilor de seară și adormi în patul său, legănată de cântecul greierașului. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! E timpul să mergem la culcare, greierele va cânta
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
stratagemă. Își întoarse calul, prefăcându-se că fuge deznădăjduit. Roland se repezi după el și Agrican fugi până când a juns într-un luminiș unde se afla o fântână. Locul acesta era tare frumos iar tătarul a descălect pentru a se răcori la fântână, dar nu și-a scos 22 coiful sau armura. Roland l-a ajuns numaidecât, strigând : Atât de îndrăzneț și totuși fugar! Cum de ai putut fugi dinaintea unei singure arme și totuși totuși îți închipui că vei scăpa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
afla pe Rogero și a sosit în cele din urmă la malul unei ape frumoase. Această apă străbătea o livadă întinsă. Pomi bătrâni o umbreau, iar trecătorii, atrași de susurul dulce al undelor, se opreau pe marginea ei ca să se răcorească. Bradamanta, aruncând o ochire în juru-i pentru a se bucura de frumusețile locului, a văzut , la umbra unui copac, un cavaler ce părea chinuit de o mare mâhnire. Bradamanta s-a apropiat de el și l-a întrebat care era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bucată de uscat. Când a fost îndeajuns de aproape de pământ, Rogero a sărit jos și a legat armăsarul de un mirt. Omul a lăsat scutul din mână și scoțându-și coiful, trase cu nesaț aer în plămâni apoi și-a răcorit buzele în apele izvorului. Deoarece nu vă veți mira dacă vă voi spune că era tare obosit de călătoria pe care fără voia lui o făcuse. El se pregătea să guste dulceața odihnei când a văzut că Hipograf, pe care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cât am fost eu plecat? Și... Doamne! Cât de mult am stat!...” Când a ajuns la fântâna de la Jdoghină, s-a oprit. A scos o găleată cu apă și a băut multă, deși nu-i era sete. Apoi și-a răcorit fața. Îi venea să-și toarne toată apa din găleată pe cap, ca să-și limpezească mintea... Abia acum simțea cât amar a adunat în toată vremea cât a stat în concentrare. Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făcut foc... și rezultatul acestei întrevederi... diplomatice... ai avut satisfacția deosebită de a-l vedea azi! Așa stau lucrurile, băiatule, și pentru că am terminat și cu a VI-a, hai să-i tragem o raită prin Cișmigiu și să ne răcorim la "Buturugă" cu cîte-un lapte bătut de la gheață, că prea s-au făcut multe arderi chimice în mine, ca să mă exprim "ca la carte". CAPITOLUL VIII HIP, HIP, URRAAA! Nu cunosc așezarea tuturor liceelor din, țara noastră, dar nu cred
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe buze ― bun lapte, ce e drept, gros, cu broboane de unt, și rece de-ți îngheța limba! Ar mai fi băut un pahar, însă de unde să mai scoți doi lei? Dar o idee ingenioasă și salvatoare străbătu creierul Chiorului, răcorit o clipă de... lapte! Repede, mai bău până aproape de fundul paharului, lăsând așa, ca de un deget. Apoi își roti privirile în jurul nostru și spuse: ― Măi, vreți să vedeți cum mai beau eu încă un lapte bătut, fără să-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să atingă lucruri netede și reci, porțelane și cristale. La masă o nemulțumise căldura mâncărilor și fermentația lor. Nu-i fusese foame, ca și cum se temea chiar de combustiunea alimentară. Punea ochii pe aburul rece al paharelor pline ca să și-i răcorească și mâinile, pe cât era îngăduit, atingeau luciul farfuriilor. Din sufragerie preferase să privească panourile lustruite ale pereților, ceea ce era o dovadă puternică a funcției tactile a vederii. "Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vor forma cândva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne. Se întrebase: ce fac? și răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufletești de aci, care usucă locul, și caut să-mi răcoresc prin mâini sufletul, pe netezimea milostivă a obiectelor din jur. Mini credea cu convingere că imensa fermentație a existenței își risipește în jurul ei substanța, o amestecă cu inerția relativă a lucrurilor ambiante. Conacul pacinic, cu dimensiuni și proporții aparent imobile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini își simțea mâinile nerăbdătoare să țină alte mâini în ale ei, ca să ajute astfel elocința gângavă și tandră a povestirei ei: - Să fi văzut tu azi la Hallipi. . . 102 103 VI Toată noaptea, pe sghiabul ferestrei, unde florile se răcoreau în vase, picuratul, torentele alternate ale ploaiei însoțiseră somnul lui Mini, în care sta trează nădejdea că timpul se va îndrepta a doua zi pentru a îngădui proiectele ei bune. Dimineața, zgomotul timpuriu al tramvaielor, uruitul trăsurilor, acoperiseră melodia capricioasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji. 5. Amîndouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini. 6. Pînă se răcorește ziua, și pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămîie. 7. Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai nici un cusur. 8. Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou într-o plimbare prin înălțimile cerului, purtat de norul cu care m-am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]