2,217 matches
-
încet cu un strigăt prelung și tremurător, care găsește răsunet în toți ștrengarii mahalalelor: gaz-gaz! De-acolo pornesc iute calfele spre meșterii din alte părți mai bogate ale târgului; subțiri, palizi, flăcăuașii aceștia deapănă mărunt din picioare, tremurând în diminețile răcoroase și molfăind încă cea din urmă îmbucătură de pâne. Iar spre bariere, „spre porțile cetății“, se îndreaptă babe cu ochi ascuțiți și șireți, cu șaluri grele în spete. Așteaptă pe sătenii din împrejurimi și dezbat crâncen prețurile, din cinci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așteptăm liftul așa că, plini de mai multă energie decât am fi avut de obicei, am coborât în goană mai multe rânduri de trepte și am țâșnit direct în stradă. Era început de octombrie, zilele erau încă frumoase, dar nopțile cam răcoroase. Aidan m-a ajutat să-mi pun haina, un caftan de catifea albastru închis, pe care era pictat un peisaj citadin argintiu. (L-am primit gratuit. Pentru un scurt răstimp, McArthur a reprezentat o casă de modă numită Fabrice&Vivien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din pricina unui zâmbet, unchiul meu din partea mamei luă calea pribegiei. Oricum, așa mi-a explicat el, mulți ani mai târziu, hotărârea pe care o luase, în vreme ce caravana noastră se deplasa prin întinsa Sahară, la sud de Segelmesse, într-o noapte răcoroasă și senină, parcă mai mult legănată decât tulburată de vaietele îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și pentru Astaghfirullah sunase ceasul pribegiei. Nu a luat cu sine nici aur, nici veșminte de preț, doar un Coran și merinde pentru drum. A sosit apoi luna dhul-hijja, cerul s-a acoperit de nori, iar nopțile au devenit mai răcoroase. Tatăl tău încă se îndărătnicea, petrecându-și zilele între dezrobitor și genovez, întorcându-se seara abătut sau iritat, preocupat sau senin, dar fără să scoată o vorbă în legătură cu plecarea. Apoi, dintr-odată, când erau mai puțin de două săptămâni până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
periplului său în Orient, unchiul mă invitase să-l însoțesc; îi vorbisem deja despre acest lucru tatei care, din considerație pentru barba mea mătăsoasă, nu mai avea acum de gând să se opună. Caravana pornise la drum în primele zile răcoroase ale toamnei, cu două sute de animale care duceau în spate oameni, merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să așteptăm câteva luni în regiunea Segelmesse înainte de a ne relua călătoria. ANUL PETRECUT LA TOMBUCTU 911 de la hegira (4 iunie 1505 23 mai 1506) Unchiul părea pe deplin restabilit când ne-am așternut iarăși la drum, la începutul anotimpului răcoros din anul acela, mergând spre Tabelbala, cetatea situată în plin deșert al Numidiei, la trei sute de mile de Atlas și la două sute de mile la sud de Segelmesse, într-un ținut în care apa este rară, ca și carnea, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de fereastră și a început să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul de al meu. Noaptea era răcoroasă, chiar rece, dar fața îmi ardea. — Vrei să fac la fel ca ei? Și, fără să mai aștepte răspuns, începu să dănțuiască în jurul meu, încet la început, apoi tot mai iute, fără să piardă nimic din grație; mâinile, pletele, vălurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și senine, o înecam în promisiuni emoționate și tăcute. Dinspre fereastră îmi ajungeau iarăși la urechi gălăgia, târguielile negustoreselor, foșnetul paielor călcate în picioare, sunetele unor vase de aramă, strigătele animalelor, ca și mirosurile purtate de un vânt ușor, dar răcoros, care ridica timid perdeaua. Iubeam totul, binecuvântam totul, Cerul, deșertul, drumul, Tombuctu, pe seniorul din Uarzazat și până și durerea care, discret, îmi chinuia trupul, privilegiu al primei mele călătorii, arzătoare și stângace, pe drumul cunoașterii unei necunoscute. Deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâinilor ei, cu putere, ca niște gheare, ducându-i palmele, una după alta, la buzele mele. — Ai uitat de noaptea noastră la Tombuctu, ai uitat de toate nopțile noastre și de făgăduielile că nu ne vom despărți niciodată? Un vânt răcoros pătrunsese prin fereastra dechisă, stingând dintr-o suflare sfeșnicul de bronz. Era întuneric, era trist, nu mai vedeam ochii Hibei. Vocea ei ajunsese până la mine venind parcă de departe, întretăiată, ca și cum ar fi îngânat o veche melopee a deșertului: — Adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
slujitorul meu care se ocupa de măgar, negustorul meu de fructe, negustorul meu de parfumuri, argintarul meu, furnizorul meu de hârtie, aveam afaceri prospere, relații la palat și o casă așezată la malul Nilului. Credeam că ajunsesem în oaza izvoarelor răcoroase. ANUL CIRCAZIENEI 920 de la hegira (26 februarie 1514 14 februarie 1515) M-ș fi lăsat pe veci toropit de deliciile și chinurile de la Cairo dacă o femeie n-ar fi ales în anul acela să împartă cu mine taina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moliciune languroasă. Moliciune în mers, în glas, în privire, de asemenea, cuceritoare și totodată resemnată în suferință. Părul ei avea acea culoare de negru profund pe care doar Andaluzia știe s-o dea la iveală, printr-o alchimie de umbră răcoroasă și de pământ ars. Până ce avea să devină soția mea, era deja sora mea, suflarea ei fiindu-mi familiară. Mai înainte chiar de a se așeza, a început să-și spună povestea, toată povestea. La întrebările pe care renunțasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încălțările, pentru că or să stea în zăpadă și în noroi. — Dar ce fac? Soldații își ungeau trupurile cu o pomadă pe care o treceau din mână în mână. — Mirosul ăsta - Valerius adulmeca aerul... Camfor. Se ung cu camfor... Vara e răcoros și alungă insectele, și iarna... Pe frigul ăsta, important e nu câte haine ai pe tine, ci ca sângele să circule repede și să nu îngheți. Pentru asta e bun camforul. La poalele dealului, uneltele și coșurile de nuiele trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
femeie. Unii se lamentau, alții aveau coșmaruri. Un începător din Britannia cânta refrene nostalgice, un altul, îndrăgostit de tovarășul de celulă, îl implora să-i strângă mâna printre gratii. Pentru Valerius, noaptea însemna întâlnirea cu Velunda - glasul ei liniștit, mâinile răcoroase, trupul său alături de el, îmbrățișându-l. Noaptea însemna pasiune. Avea parte de un somn neliniștit, în parfumul de levănțică și verbină ce trăda prezența Velundei în celulă, alături de el. Noaptea avea din nou visul acela. „Nu-l omorî!“ Valerius ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigă din nou Vitellius. Cu o smucitură, Valerius își eliberă încheietura din strânsoarea lui Flamma și aruncă arma în nisip. De pe treptele de sus ale arenei se ridică un murmur consternat. Valerius își scoase coiful. Simți pe față o adiere răcoroasă. În pulvinar, Vitellius continua să strige. — Ți-am spus să ucizi! Roșu la față, țipa din ce în ce mai tare. — Ia sica și ucide-l! Valerius își înălță capul. — Nu mă recunoști? întrebă cu glas puternic. Eu nu ucid. Pot să înving, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simțeam ca o terapie pentru suflet și minte. Cu bateriile încărcate, veneam acasă și citeam până târziu în noapte. Culmea, nu simțeam nevoia de televizor și nici internetul nu mă mai chema cu atâta ardoare. O carte bună, în liniștea răcoroasă a vilei de la țară, unde merg în fiecare vacanță, le suprima. Piscina și balta cu nuferi, salcia pletoasă și ciripitul păsărelelor în pomii plini cu rod îmi umplu sufletul de bucuria de a fi. Îmi dau energia necesară pentru încă
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
am vrut să știe că am văzut-o, că nu mai poate conta pe prietenia mea. Am trecut în viteză pe lângă ei și nu m-am oprit decât acasă, în camera mea, unde m-am trântit pe pat, peste pernele răcoroase și moi. Nu știu cât am stat, dar întors în living, pe canapea mă aștepta iubirea necondiționată a celui mai loial prieten, Droll, Saint Brenardul meu de peste 70 de kg, pe care, printr-un gest nebunesc l-am respins ca o brută
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
mai vină vreodată iarna. În aceasta zi minunată am hotărât să ies la o plimbărică, pentru a mă bucura de aceste ultime zile de căldură și veselie. Ajunsă în parc, m-am așezat pe o bancă, la umbra unui copac răcoros și am început să privesc împrejurul meu toată natura. Am zărit cum două păsărele își hrăneau puii și se pregăteau să plece în Țările Calde și cum veverițele își adunau provizii pentru iarna ce va urma. Era o vreme ciudat
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
iar alții dormeau, luându-i-o de sub picioare. Era totuși recunoscător pentru senzația aspră și nisipoasă pe care i-o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și zigzagul cu creste subțiri pe care îl alcătuiau liniile. Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una și le ducea la buze ca să imite cri-cri-ul monoton al greierilor, le rula pe obraji, între degetele calde și lipicioase, până se încălzeau și se umezeau prea tare. Gustă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a luat-o pe nici un drum, îi spun eu. A ratat drumul cu totul. Stă pe margine și se joacă cu muștele. Domnul Chawla se întoarse către Sampath, care închisese ochii și-și imagina un somn pașnic într-un loc răcoros și întunecat. Hai, îl somă tatăl său. Pregătește-te de muncă. E ora nouă. De ce mai stai acolo ca o legumă? Răbufni nerăbdător. Ce-i cu familia asta? Eu sunt singurul responsabil și singurul care-și dă seama cum merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îl interesa. În drum spre casă, își aminti de o vedere pe care o văzuse, cu o maimuță cu un fund foarte mare și alarmant de roșu. 5 Câteva luni mai târziu, la începutul iernii din Shahkot, când nopțile erau răcoroase și orașul era plin de flori, sosi și ziua nunții fiicei domnului D.P.S. La scurt timp după răsărit, conform instrucțiunilor primite de la șef, întregul personal al oficiului poștal era la datorie, gata să se ocupe de sarcini necesare, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
examină iridiscențe neobișnuite: perle atârnând de tije de argint, o piatră aprinsă de strălucirea unui ochi, delicatețea unei scoici. Își imagină soarele pătrunzând adânc în urechea unei flori. Băgă în gură o piatră albastră, apoi o scoase și o rostogoli, răcoroasă și rotundă, în sus și în jos pe brațe. În nas își prinse un cercel decorat ca un candelabru, cu picături sticloase și sclipitoare. Se întrebă dacă se putea considera frumos. Încăperea era destul de întunecată, din moment ce închisese și ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
El se gândea la oficiul poștal. — Nu, îi venea să strige. Nu, nu vreau nici un fel de guava, ar fi vrut să spună. Dar stomacul îi ghiorțăi și luă fructul în mâini. Era supărat și morocănos. Fructul de guava era răcoros și verde și avea un aer liniștitor. Oficiul poștal. Oficiul poștal. Oficiul poștal. Îi venea să vomite. Decise să nu se mai gândească niciodată la el. Guavele sunt gustoase și răcoritoare și trebuie mâncate cât de des posibil. Privi lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și cu cât erau mai complicate aranjamentele făcute pentru existența sa, cu atât era mai fericit. Oferea o imagine idilică, așezat acolo, în mijlocul verdeții, întins în patul său și puțin aplecat înspre lume, sprijinit de numeroase perne, înfofolit în serile răcoroase într-o cuvertură strălucitoare din satin cu pete de leopard, aleasă de Ammaji din bazar. Pe cap purta o căciulă roșie, din lână, o învelitoare de ceainic dată tot de Ammaji, care i-o împletise și o ridicase până la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ceainic dată tot de Ammaji, care i-o împletise și o ridicase până la nivelul lui pe un par. Ținea foarte mult la această pălărie, căci îl ferea de curent și îi ținea de cald la cap noaptea, când briza era răcoroasă și îi apăra urechile de viețuitoarele de noapte, de cărăbușii nocturni, mici și negri, de furnici și de molii. — Mă simt confortabil, își anunțase el familia cu o fluturare din mână, concediindu-u parcă acum, că totul era pe placul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru dinți fusese a lui de la bun început. Simțindu-se atât de ștearsă că-i venea să plângă, Pinky își urmă cu pași apăsați bunica în stația de autobuz. Spre deosebire de nepoata sa, Ammaji era bine dispusă. Aerul din afara orașului era răcoros și curat și-i amintea de copilărie. Nepotul ei se dovedea a fi un succes de proporții, exact cum își imaginase dintotdeauna că va fi. Iar acum mergea să-și ia proteză. — După ce luăm proteza, îi spuse plină de generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]