1,206 matches
-
să vorbesc cu nimeni, dacă nu era absolut necesar. Cred că în seara asta ar trebui să notez câte ceva, îl auzii pe Ben zicând. Nu te prea concentrezi în momentul ăsta. —Bine, bine, răspunse Philip Cantley automat, cu o voce răgușită. —Ai apucat să te mai gândești la audiții, Philip? Eu zic că sunt câteva posibilități bune. Nu, bineînțeles că nu! sări Philip Cantley. Cum să mă gândesc în nebunia asta? Ce naiba, Ben, tu cum crezi că mă simt? Interogat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o nesfârșită noapte de plâns, însă din ochii ei, acum uscați, se desprindea acea seninătate care însoțește ades producerea unei drame prea multă vreme așteptate. Și-a îngăduit chiar să facă ironii pe seama edictului regal, recitând cu voce de bărbat răgușit frazele pe care le ținuse minte: — Ni s-a adus la cunoștință de către inchizitori și alte persoane, că relațiile dintre evrei și creștini atrag după ele relele cel mai cumplite. Evreii încearcă să le ademenească pe creștinele proaspăt convertite, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lungi, și-a tras-o înapoi, a trecut-o peste chipul meu, apoi peste ceafă, peste care m-a bătut ușurel. M-am ridicat aruncându-mă în brațele lui. — Pregătește-ne de mâncare, i-a zis el Wardei cu voce răgușită. Avem de vorbit. Ea s-a grăbit să plece. În materie de discuție, nici el, nici eu n-am spus mare lucru. În clipa aceea, important era să rămânem astfel împreună, de la bărbat la bărbat pentru întâia oară, așezați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pasager m-a interpelat: — Hei! Tu de colo! Du-te de scoală un marinar! Văd în apă o bucată mare de lemn care ne va fi de folos mâine la bucătărie! N-am gustat nici tonul de ienicer, nici glasul răgușit, nici îndemnul făcut în toiul nopții. Cu toate astea, din considerație pentru vârsta lui, i-am răspuns fără să fiu nepoliticos: — E miezul nopții, ar fi mai bine să nu trezim pe nimeni. Dar cu siguranță că aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar își dădu seama că nu știa pe de rost numărul la care voia să sune. Se logă repede la calculator, căutând un site. Deschise pagina de contacte și formă imediat numărul. —Sunt profesorul Shimon Guttman, spuse cu o voce răgușită. Vreau să vorbesc cu prim-ministrul. Capitolul 31 Ramallah, Malul de Vest, joi, 8.30 a.m. Khalid al-Shafi știa că, în realitate, aceasta nu era decât jumătate de întâlnire. Era prezent șeful gărzii prezidențiale, împreună cu șefii altor trei servicii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
l-a dus Înapoi cu ea În Elveția, câțiva ani mai târziu. Acest cuvânt, care pronunțat de ea ar putea fi redat fonic prin „ghidi-e“ (de fapt gde) Înseamnă „unde?“. Și asta era mare lucru. Rostit de ea ca țipătul răgușit al unei păsări rătăcite, cuvântul acumula o forță interogativă suficientă pentru toate nevoile ei. „Ghidi-e? Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile de copaci cu un roșu de foc. O tamburină Încă vibrând părea să zacă pe mușchiul tot mai Întunecat. Un timp, ultimele note ale răgușitului contralto mă urmăreau În lumina crepusculară. Când se făcu din nou liniște, prima mea poezie era gata. 5 Era Într-adevăr un jalnic ghiveci, cu multe alte Împrumuturi În afară de modulațiile pseudo-pușkiniene. Scuzabile erau doar un ecou al tunetului lui Tiutcev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tată, milostivule, cum de m-ai trimis la București? Ce, n-aveam și la Moscova votcă?“ L-am urcat în taxi. Aproape adormise. I-am spus șoferului unde să-l ducă. Matvei începuse să cânte ceva. Avea o voce groasă, răgușită, venind parcă din plămâni cavernoși. O voce ciudată, învăluitoare, ca un geamăt de om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dornică de pipăieli. Mi se părea feroce acum. Nu atât prin ceea ce spunea, cât prin brusca dezvăluire a virulenței ei. O priveam și parcă atunci o vedeam pentru prima dată. A sfârșit. S-a așezat, oftând, cu vocea ei puțin răgușită: „Na, am spus-o!“. Am prins să chicotesc. — Ce-i de râs? a șoptit ea. Nu știam ce să-i răspund. Era un râs înăbușit. Din frică. Mă gândeam cât de ușor putea fi lovit un om. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Înfățișarea, și În cele din urmă Întinse mîna ca să-i pipăie mușchii și să se convingă că se afla Într-adevăr acolo, În fața lui, și, deși mort, continua să fie din carne și oase. - Ești tînăr și frumos, șopti el răgușit, mai mult pentru sine. Ai putea munci zi și noapte și n-ar trebui să-ți dau nici măcar de mîncare - se opri În fața lui și Îl privi de aproape, dîndu-și seama că nu era deloc impresionat de urîțenia lui. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce ar trebui să-l ardă de viu? Întrebă el răgușit. Fiecare poate să facă slujba cum vrea și să adore pe cine are chef și cum i se pare mai bine. Cine sînt popii ăștia sau Inchiziția ca să hotărască dacă o metodă e mai bună sau nu decît alta? Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zaruri ori de cărți. Porturile le străbătea la fel de singur, speriind oamenii, și nimeni nu-și aducea aminte de el, nici nu se apropia de el, pînă În clipa În care, aflați deja În larg, omul de cart striga cu voce răgușită: - Acolo suflă! Dar, spre nefericirea lui, nu erau prea multe balene În ocean; cel puțin, nu atîtea de cîte ar fi avut nevoie pentru a se simți important și stăpîn pe viața lui și a altora mai des, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și demonstreze - sau să demonstreze lumii - că nu ajunsese să se transforme În proprietatea privată a soțului ei, cu toate că Rodrigo de San Antonio devenise de mult proprietatea ei. Stătu pe gînduri două zile și două nopți, În care o voce răgușită părea să-i dea sfaturi, și hotărî că avea chef să facă amor cu vărul ei Roberto, despre care știuse Întotdeauna că era profund Îndrăgostit de ea, dar pe care nici nu-l băgase vreodată În seamă, se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și opac la orice rază de lumină sau la orice raționament logic. De cîte ori cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă o dată În revistă amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea și nevoie. Ar mai fi putut, de asemenea, să aibă răbdare Încă o noapte, așteptînd să ancoreze pe una dintre insulele mari unde se gîndea să se stabilească definitiv, dar, fără să știe din ce pricină ciudată, vechiul glas răgușit și autoritar părea să-i fi strigat, atunci cînd zărise plaja liniștită, că acolo și nicăieri În altă parte trebuia să facă dragoste cu Ojeda pentru prima oară. Acolo, În locul În care o aștepta fiara. Nu-și dăduse seama În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peșterii, apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o privi de sus În jos și se Îndreptă fără grabă spre pat, oprindu-se chiar lîngă piatra unde se afla al doilea pistol. — Să nu-ți treacă prin minte să-l atingi! Îl amenință Niña Carmen cu o voce răgușită, dar el nu părea s-o asculte; se aplecă, luă arma și se Întoarse spre ea În timp ce Îi trăgea cocoșul. — Diferența dintre noi, spuse el În vreme ce o țintea fără să pregete, este că tu nu ești În stare să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l cunoști... Du-te dracului..! Du-te de unde-ai venit, blestemat fiu al satanei... Șutul veni acum atît de violent, Încît fu cît pe-aci să-i rupă o coastă și o obligă să scoată un geamăt. - Spre răsărit! repetă răgușit. Dacă nici pentru asta nu ești bună, o să te arunc și pe tine În mare. N-am de gînd să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care l-am făcut... Tăcu, dar el o grăbi cu o voce răgușită: - Vorbește, Îi porunci. Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că am murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
albumul cu catarame de argint. ― Prea târziu, șopti. Totul vine prea târziu. Mai bine niciodată decât prea târziu. Șerban Miga tresări. ― Ce-ai spus? Da, e târziu. ― N-am să mai prind autobuzul la întoarcere, scânci Melania Lupu. Florence interveni răgușită. Glasul venea ca după plâns. ― Iei un taxi! Spectacolul ăsta merită toți banii. Melania o măsură curioasă și doamna Miga încercă să-i distragă atenția. Se întoarse spre Dragu: ― Tu ce-ai amuțit așa? Profesorul se fâstâci. Își pipăi buzunarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru o baclava pe care aveam de gând s-o prepar mâine. Căruntul o examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși, nevinovați și surâdea blând. Luă sticla mulțumind răgușit. Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla cu tirbușonul de la briceag și luă o înghițitură lungă. Din pivniță străbătea monoton zgomotul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
el, în genunchi. Fără să-și dea seama, își înfipse degetele în piciorul profesorului. Stofa veche pârâi și unghiile lungi lăsară dâre însîngerate. Melania Lupu duse mâna la inimă, dîndu-și drumul să alunece. Rămase înțepenită jos, în fața ușii. Șoferul urlă răgușit: ― La o parte! Dă-te la o parte!! Apucă bătrâna de umeri încercînd s-o tragă. Scarlat gemu. Silueta tulbure a tânărului își pierdea tot mai mult conturul. În ochiul valid i se aprinse o flacără demențială: "Trebuie să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
albastru. ― Îi tot dai zor cu fluturii ca un prost! Lui îi trebuie niște piese de schimb la o mașină de cusut Singer, și eu să-i trimit fluturi! Ce-o fi în capul tău, nu știu... ― Are dreptate, interveni răgușit Nucu Scarlat. Se întoarse spre Raul Ionescu: Unde trebuie să aibă loc întîlnirea cu individul? ― Nu mi-a precizat. ― Știi ceva, cheamă-l aici! Ambianța e mai convingătoare. Inginerul scoase un carnețel. Citi tare, rar, uitîndu-se pe furiș la bătrâni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]