1,124 matches
-
Nucii Scarlat. Vezi numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat trecură în bucătărie. Dascălu îi asigură că a înțeles, clătinând din cap, și trase piedica revolverului. Rămas singur se plictisi repede. ― Care din voi știe o poezie? Bătrânii se priviră contrariați. Cârnul ridică arma plimbînd-o de la unul la celălalt. ― Mai repede! Cel mai mult îmi plac poeziile cu fluturași. Număr până la trei... ― Poate ne spui dumneata una
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de galbini, ea strașnic s-o bucurat... că ea nu cât să-l fi avut în viața ei, dar nici nu l-a văzut. Împăratul când o pus mâna pe basma, alunele a-nceput a durăi pe masă ș-o rămas inelu-n mijloc. Fata a zis: - Iaca, tată, inelul meu, pe care nu se știe cum l-am prăpădit. Împăratul a-nceput a striga: - Cine-a adus basmaua cu alunele? Logofeții a spus că baba cea de la poartă. De grab - au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pare mai iminentă și mai iremediabilă. Este firesc astfel ca anul acesta corul bocitoarelor să fi atins apogeul. Valul său a luat pe sus pe mai toată lumea, inclusiv persoane așezate, care nu se lamentaseră pînă acum de acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă parte și direct proporțional cu această pierdere, fiecare dintre noi are parte de tot mai multe tîrguri tradiționale, colinde tradiționale, mîncăruri tradiționale și alte cadouri tradiționale. Nimeni nu pare să fie intrigat de această - cel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cât mai departe, Surule... du-te!.. Se auzea Anuca strigând, din casă, printre lacrimi. De parcă ar fi înțeles îndemul fetei, urmă un urlet prelung... atât de prelung, ca de rămas bun... ăuitul lui se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se putea, dar... fiindcă e și un <dar>... Te-ai gândit tu ce-o fi pus la cale bătrânul călugăr pentru mâine seară?” “M-am gândit că vrea să-și ia rămas bun mai altfel doar și nimic altceva”. “Ei! Rămasul bun mai altfel poate fi... Da’ ce îmi bat eu capul cu un nepriceput ca tine? Salut și n-am cuvinte, amice!” “Așijderea, vecine!” Într-un târziu, în ciuda răcorii ce se lăsase, m-am dezbrăcat complet și m-am aruncat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mare general; un vestit inginer în domeniul irigațiilor și în al îmbunătățirilor funciare; un neîntrecut chirurg; un fost legendar profesor universitar; un fost sclipitor jurnalist, un fost expert în cârmuirea mulțimilor; un neântrecut diplomat; o fostă splendoare de comic; un rămas în istorie campion...și tot așa... Deci, flenduri, din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții catedralei intră, câte unul, își sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ta. Eu merg pe jos. Tinerii insistă și, în final, reușesc să-l convingă doar pe Ilie. Mașina dispare, lăsînd în urma sa un fuior de colb, care, încet, încet se liniștește. Cum conduc ăștia îți poți rupe gîtul, mormăie Gheorghe. Rămas singur, lăsat baltă de amicul său, Gheorghe chiar că avea o vagă dorință în chestia cu "ruptul gîtului". Calcă apăsat și un zîmbet răutăcios deconspiră gîndurile singuraticului drumeț. O să ajungă cu o oră mai devreme, ei și? Îl găsesc deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o ține o lună, o ține două și bossul s-a săturat. Îl cheamă pe patronul ziarului și propune pace. Mi-l dați...? sare patronul. Cu o condiție. Dă-l afară pe gunoiul ăsta! S-a făcut. Mîine este șomer. Rămas singur, speriat și necăjit, Mircea deschide ușa bossului, ăla cu pămîntul. Vă rog, un minut. N-am știut că... vă rog să mă iertați... Era cu privirea în pămînt și plîngea. De unde să vă dau 100 de milioane? (atît socotise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe Îi văzu părul, care Începuse să Încărunțească. Henry o rupse la fugă, ca să-i ajungă din urmă pe ceilalți și să fie din nou alături de nevastă-sa. Rămas singur, Arthur Rowe Își numără banii din buzunar și constată că nu mai avea decît foarte puțini. CAPITOLUL VII UN TRANSPORT DE CĂRȚI „Fiind Însă luați prin surprindere, degeaba ne mai Împotriveam.“ Micul duce 1 Chiar și după ce te gîndești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu s-ar fi putut Întîmpla! zise el și, Întorcînd brusc spatele insuliței și rămășițelor murdare ala pasarelei improvizate, se cățără pe mal și porni grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut din iută. Fata revenea senină, instalînd între dînsa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și luciditate, un plus de oboseală și compromis, ce-o fi, ce-o fi, cum putem vinde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
peșteră, se repezi la mine și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se gândește dacă astfel de cadre ar putea fi trase pe peliculă prin procesul numit „noapte americană“. Din locul În care a ajuns poate vedea În contralumină (În puțina lumină a lunii, desigur) turnul din zidul de apărare al mânăstirii (rămas nedărâmat de vitregia vremurilor) și turla bisericii. A doua zi de dimineață (29 ianuarie) am fost trezită de niște plânsete. Plângea o călugăriță. Îi era teamă că Înapoierea mea să nu aducă vreo nenorocire pe capul maicilor. Ciubac i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să ai grijă de Maranda, mamă, că o rămas singură singurică... Am să am grijă, dragul mamei. Tu du te cu Dumnezeu și să te întorci sănătos și întreg”. După ce s-a recules, Toaibă a privit către locotenent și a îndrăznit: Domn’ locotenent, nu știu de ce, dar ceva îmi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
avea. Să nu spui în sat unde sunt. De te întreabă cineva, spune și tu că am plecat în lume și... atât. Așa am să fac. Rămâi sănătos, Toadere. Mergi sănătoasă, Marandă, și ai grijă de casă și de cal... Rămas singur, Toaibă s-a întins pe laița improvizată cu speranța că va ațipi. Dar gândurile l-au năpădit ca un stol de vrăbii certărețe. „Uite ce zile am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întoarcă din țarină. Da, da. Mama Maranda s-o dus s-o ajute la tăiat niște păpușoi, că ea sărmana îi bătrână și neputincioasă. Mătușii Dochița am să-i spun mâine seară. Am să trec pe la ea, să mi iau rămas bun, că de poimâine începe școala și trebuie să plec la liceu. Vacanța asta a trecut așa repede! Ca tot ce-i bun. Se sfârșește repede. Seara, după ce toți s-au aciuat în casă,Toaibă a deschis vorba: Știi tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rândul. Oamenii datorau slujba aceasta de pe urmă, ca o c instire adusă omului care pleca dintre ei în veșnicia lumii. Iar mortul era cu fața descoperită în fața oamenilor și a cerului, ca lumea să privească veșnica lui plecare, ca un rămas bun, lumea privind în față înseși mărirea morții, să cug ete... Sicriul era atunci din scânduri albe, fără v reo c ăptușeală, fără nici o podoabă, fără flori și fără coroane - căci flori și cununi erau faptele bune ale mortului; iar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
chip doar glasul îl măsurăm tot cu acel cântec șoptit la Moartea căprioarei. De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept ca-ntr-un sicriu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
uraniu neîmbogățit care, după cum susțin generalii-n noaptea americană, nu au nici cel mai neînsemnat efect asupra oamenilor și zarzavaturilor, exceptîndu-l poate pe acela al strîngerii prieteniei Între popoare, păcii de pe jos și apărării drepturilor omului albanez, uraniul cu pricina - rămas sărac spre deosebire de uraniile Îmbogățite spectaculos acum 50 de ani În Japonia - fiind altceva decît uraniul radioactiv, Îmbogățirea lui făcîndu-se În scopul aducerii la masă critică pentru a exploda, În consecință proiectilele-s inofensive. SÎnt inofensive acum, deoarece Întrebările enervante ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la nici o concluzie, exclamă unul din ei, înfășurîndu-și un șal de lână fumurie în jurul gâtului. - Nu e nimic! spuse al doilea. - Nu e nimic! repetă ultimul, râzând și privindu-i pe amândoi cu înțeles. Știi la ce fac aluzie, adăugă. Rămas singur, se întrebă dacă mai merită să aștepte chelnerul, când i se păru că cineva se apropia timid de el, șovăitor, privindu-l curios. De-abia când se opri în fața lui, îl recunoscu: era Vaian. - Dumneata ești, cucoane Dominic? exclamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de pogoane. Îl ascultam pe ieșean făcând aceste socoteli, dar priveam peste întinderea dealurilor Copoului, dincolo de care soarele se rostogolea ca o minge de foc după ce și-a lăsat puterea miraculoasă în boabele strugurilor de vie... Mă întorc către ieșeanul rămas tăcut în contemplarea pulberii de aur ce plutește deasupra viilor ruginite... Când își revine din reverie, îmi zâmbește obosit. Păi o făcurăm și pe asta. Am călcat pas cu pas și pe urmele stăpânilor de vii și de pe această latură
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îmi ridicase la plasă anume ca să se poată veseli, fiindcă îl apăsa gândul despărțirii... Am râs... Am râs dezlănțuit, pentru a ne elibera de povara care ne apăsa pe amândoi... Cu mers de melc, am ajuns și în locul fatidic al „rămasului bun”... Ne oprim și... „tac mă cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă o sărit de pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam noi În misiunea noastră, da’ gându’ ni era către
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]