9,450 matches
-
doctor prezent la domiciliu și femeie în casă care să-i facă menajul. Urletele de protest ale tânărului Noia se auziră în tot blocul. Trânti de perete scaunul pe care ședea și-o pofti să-și facă bagajul. Toate astea răniră inima Luanei. Iubindu-i pe amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda la gară și mama îi mângâie părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei: De azi înainte te descurci singură. Nu știu cum, nu mă interesează, dar eu nu vreau să mai aud că ai probleme. Te previn, Luana. Acum nu mai ești domnișoara Leon. Îmi porți numele și nu accept să mi-l pătezi. Rănită de vorbele lui, ea se întrebă cum ar putea face să oprească veninul Nuții. Nu-i stătea în fire să fie slugarnică și prefăcută și era convinsă că orice atitudine ar fi abordat ciuda și caracterul îndoielnic al femeii tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându-l înapoi acasă. Exasperată, Sanda îl sună pe Ștefan. Speriată, alarmată, fără să explice ce catastrofă se întâmplase, strigă după ajutor cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ea s-a ridicat și s-a silit să zâmbească. Păi, am fi putut să fim căsătoriți și să avem o duzină de copii dacă ție nu ți-ar fi plăcut (și a continuat mișcând doar buzele)... băieții... — Vai, mă rănești, mă duc, mă sfârșesc, mă pierd... Adevărul rănește. Sună-mă! A făcut cale-ntoarsă Încetișor prin clădirea alăturată. De astă dată era ceva mai multă lume, funcționari Îmbrăcați strict, cu teancuri de hârtii, traversând holul fără grabă. O priveau cu ochi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să zâmbească. Păi, am fi putut să fim căsătoriți și să avem o duzină de copii dacă ție nu ți-ar fi plăcut (și a continuat mișcând doar buzele)... băieții... — Vai, mă rănești, mă duc, mă sfârșesc, mă pierd... Adevărul rănește. Sună-mă! A făcut cale-ntoarsă Încetișor prin clădirea alăturată. De astă dată era ceva mai multă lume, funcționari Îmbrăcați strict, cu teancuri de hârtii, traversând holul fără grabă. O priveau cu ochi Înroșiți de somn. Unele femei purtau jilbab. Acoperite
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a coastelor, mutându-se spre spate. A Închis ochii. Ceva e cu siguranță rupt acolo, a zis ea și a râs. El i-a simțit fierbințeala respirației, care Îi vălurea pe piele, tulburătoare, ciudată. Ai avut noroc să nu fii rănit prea grav, a continuat ea. știai că au murit nouă persoane În Învălmășeală? Iar ăsta i doar numărul comunicat de poliție, adică al celor care aveau spatele ciuruit de gloanțe, așa că nu se putea spune că nu sunt morți. Cine știe câți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Alergau de-a lungul terenului de sport călcând prin băltoace. S-au Împiedicat, iar Farah a râs, un râs ca scâncetul ascuțit al unui copil mic. Johan a crezut că se rănise, dar când s-a-ntors a văzut că zâmbea. Chiar prin lumina Împuținată a nopții timpurii Își dădea seama că e fericită. La un capăt al terenului de joc era poarta, trei prăjini bătute-n cuie formau un cadru subțiratic ale cărui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu un pact, încheiat pe o perioadă determinată și Fana acceptă, nici nu ar fi avut de ales, obișnuită fiind cu ciudățeniile Carminei, cu atât mai mult cu cât, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
emoționară amândouă. Era clar că mama îi spunea Elenei cam tot ce se petrecea în casă. Când observă că nu se află pe lista celor admiși la examen Carmina avu un sentiment de satisfacție răutăcioasă. Ea nu se simțea prea rănită în schimb era sigură că insuccesul va fi greu de suportat de tatăl ei, însemna o lovitură. Nu-i păsa ce-o să se petreacă cu propria sa persoană odată ajunsă acasă, știa că, oricum, nimic nu poate fi mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
l-ar lăsa în nici un caz să abandoneze, chiar de-ar fi să învețe ea cursurile în locul lui, chiar de-ar fi să repete de o mie de ori episodul trăit de ea în camera de hotel, episod ce-i rănise sufletul și făcuse să nu uite nici gustul încins al aripii de pui mestecat în goană. Tinerețea e tinerețe, trece și iartă și uită, calcă mai departe. Ziceam să vă duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nepregătiți pentru asta. Propunerea ta pare să vină din exterior și nu știu dacă e corect să fie așa. Spune-mi, sincer, tu ai un impuls anume către mine? Sau eu... Se opri. Totuși n-ar fi vrut să-l rănească, să-l piardă pe Ovidiu. Nu, categoric, nu. Prezența lui o încânta, o înviora, i se părea atrăgător. Da, da, spune, nu te opri. Știi că mereu ți-am admirat sinceritatea. Deși e o calitate, negreșit, sinceritatea poate fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Puiul nu ar fi fost atât de impresionantă dacă autorul n-ar fi înzestrat păsările cu însușiri omenești. Prepelița - mamă își dojenește puiul: Vezi ce va să zică să nu asculți?, organizează lecțiile de zbor: Una, două, trei!, iar când puiul este rănit, în inima bietei prepelițe era o luptă sfâșietoare. Sunt apreciate acele compoziții care au reușit să redea tocmai aceste ,,sentimente” transpuse din universul uman în cel al păsărilor. Oferim ca model o compoziție pe baza textului Puiul, de I.Al.
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se așează pe două rânduri pentru a face loc oștii ce urma să iasă. Din cetate nu ieșiră decât șase oameni, trei dintre ei ducând câte un rănit în spate. Regele s-a înfuriat foarte tare și a poruncit mai întâi ca plăieșii să fie spânzurați, dar apoi a renunțat, considerând că ei și-au făcut doar datoria, datorie vrednică de toată lauda. Astfel, oastea poloneză își văzu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
intr-un téstament. S-ar putea studia și În școli, nu? Întrebă amuzată doamna Ster de ideea unui curs universitar de porno-scatologie comparată. În mintea mea, stimată doamnă, nu este lucru mai curvaș dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna Ster. El nu vindecă, doamnă, el impacă numai. Iar io nu vreau se impac! Tocmai io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
călcâiele bocancilor în dalele netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându-se într-un sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lateral, iar ea scoase dintre frunze o veche motocicletă pentru teren accidentat. O întoarse și sări pe ea. Urcă! Am întins piciorul plin de noroi peste scaun, în spatele ei, iar ea scotoci într-un buzunar al pantalonilor după cheie. — Ești rănit? — Cum? Nu. Nu știu. Întâmplările deveniseră un vals nebun în care eu încercam să mă agăț de orice urmă de logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
litere. În principiu, un artificiu legat de un mănunchi de litere de mașină de scris și de tipografie clasică. Poți folosi orice corp solid pe care sunt imprimate litere. Odată, am făcut unul din pandantive ieftine. — Crezi că l-am rănit? Scout scutură din cap. — Nici vorbă. Ai văzut cât era de mare? În orice caz, nu e menit să fie o adevărată armă. Explozia proiectează în toate direcțiile litere metalice - toate asocierile lor, trecutul lor, totul - pentru a bruia fluxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout e numele tău real, de unde vii, câți ani ai, nimic altceva. — Adevărat. Dar nu pui nici una dintre întrebările astea pentru că ești un individ surprinzător de perspicace. Știi că sunt un subiect sensibil pentru mine și nu vrei să-mi rănești sentimentele. Am căutat vreo capcană în vorbele astea, dar n-am găsit nimic. — Mersi, am spus precaut. Scout zâmbi. Dacă exista și ceva poznaș în zâmbetul acela, era ascuns de pâlpâirile focului. — Pentru puțin. Nu, întrebarea pe care vrei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că sunt o persoană normală. Încuviință încet, ferindu-și privirea și uitându-se la vâlvătaie și la umbre. Nu mai aveam de ales. — Bine, atunci. O să întreb eu. Cine-i el, angajatorul lui Nimeni? Mulțumesc că încerci să nu-mi rănești sentimentele. Se uită în altă parte, întreaga ei față transformându-se într-o umbră. — Scout? — E în proporție de nouăzeci și nouă la sută ceva defect și oribil, iar în proporție de unu la sută eu. 20 Aranjamentul — Tu? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ales după întâlnirea cu domnul Nimeni. — Dar am avut încredere în tine. Am avut întotdeauna. — Nu-mi puteam asuma riscul ăla. — Dar riscurile pe care mi le-am asumat eu? Trebuia să fii sinceră cu mine. Știu că te-am rănit, dar gândește-te la ce spui. Am rămas tăcut preț de o clipă. — Nu, eu aș fi făcut-o. Eu ți-aș fi spus totul din prima clipă. — Chiar așa? întrebă ea. Ești sigur de asta? Chiar ți-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea. Aș fi încercat să deslușesc ce-ar fi putut însemna fiecare cuvânt și inflexiune din vocea ei. M-aș fi forțat să le parcurg pe toate, iar și iar și iar și iar și fiecare parte m-ar fi rănit la fel de tare sau mai tare, de fiecare nouă dată. Anestezicul lent al șocului mă făcea să stau liniștit, sub observație. Trebuia să-mi găsesc motanul. Am întins mâna în spate și am scos la întâmplare o carte din peretele-raft. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
erau însă de nerecunoscut pentru că lunga lor absență și mulții ani de învățături îi schimbaseră simțitor. Cei trei intrară în camera cu suluri a lui Isamu și se luptară cu caracterul greșit. Într-un târziu, îl înfrânseră, dar Susumu fu rănit mortal în duel. Mai târziu în ziua aceea, Kenshin și Nibori fură chemați de urgență la Shotai-Mu, dar Susumu nu mai avea mult de trăit și spuse că-și va petrece ultimele ore în casa tatălui. Isamu se trezi seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-și țină promisiunea. 28 Cubul de lumină — Vreau să-ți arăt ceva. Fidorous o porni pe coridor cu mersul lui de director de școală și eu l-am urmat. — Când Primul Eric Sanderson m-a găsit, spuse, eu eram rănit, pe fugă și mă temeam pentru viața mea. Încercam să-mi ascund urmele conceptuale după o perdea de fum alcătuită din coduri și texte, fugind dintr-un oraș în altul. — Pista pe care Eric a folosit-o ca să te găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fiecare direcție și nu era nimic altceva în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă învețe și pe mine să dansez, dar am avut două picioare stîngi pentru dans și două mîini stîngi pentru pian. Iordan a iubit-o, cînd mă gîndesc cu cîtă înduioșare de sine povestea că Liselle i-a salvat viața. Rănit la Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]