1,548 matches
-
revărsă razele asupra pămîntului. Mă purta pe la Copou și mai la deal, pînă la grădina lui Pester, pe la Socola, printre vii, prin valea Bahluiului. Cînd ne întorceam, de obicei tîrziu, după miezul nopții, eu eram frînt de oboseală și cădeam răpus de somn, iar el se așeza la masă și începea să scrie ori să-și revadă și să-și corecteze cele scrise"32. Cine urmărește începuturile sale poetice, folosind ediția Perpessicius, observă nebănuit de frumoase figuri poetice în versurile care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Egist. În schimb, în Oreste, ca și în Electra lui Euripide, leșul Clitemnestrei și cel al lui Egist vor deveni la rândul lor fantome ce se vor răzbunate. La sfârșitul Hoeforelor, îi vedem pe Clitemnestra și pe Egist zăcând răpuși de o moarte violentă, și chiar dacă Oreste își proclamă dinaintea lor victoria și justețea actului prin care a pedepsit o fărădelege, el știe prea bine că această victorie l-a pângărit, că ea va fi mereu însoțită de groaza (phobos
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reală asupra victimei lor, reducând-o la neputință. Așadar, unul dintre atributele zeilor este și acela de a crea fantome sau imagini amăgitoare, adevărate capcane în care cad și sunt distruse vieți omenești. Cei pe care zeii vor să-i răpună se văd, astfel, exilați în spațiile alterității, unde domnește teroarea; așa se întâmplă cu Io din Prometeu înlănțuit a lui Eschil, iubită odinioară de Zeus și silită acum să rătăcească flămândă prin ținuturi sălbatice, populate de tot soiul de spectre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
substanță cu care îl va păcăli pe Pentheu în timpul distrugerii palatului. Pentheu va porni în urmărirea acestei fantome cu aspect strălucitor și o va străpunge cu sabia, crezând că, astfel, îl omoară pe Dionysos. Vicleșugul prin care zeul îi va răpune și pe Agave și pe Pentheu este de o desăvârșită ambiguitate. Agave își va urmări și ucide fiul, crezând că urmărește și ucide o fiară sălbatică (așadar, invers față de înșelătoria care îl va duce la pieire pe Aiax). Or, această
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încredințează rolul lui Pyram, „un bărbat chipeș, bine făcut, așa cum ți-ar plăcea să întâlnești unul într-o zi de vară”. Numai că acest Pyram este un tânăr deznădăjduit, care se sinucide din dragoste crezând că Thisbe, iubita lui, fusese răpusă de un leu; pe de altă parte, încântătoarea pădure luminată de razele lunii nu e deloc pașnică: prin ea roiesc tot felul de spiriduși năzdrăvani, ca Puck, de pildă, acest „duh năstrușnic și sprințar” în stare să-și schimbe mereu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vedea și pe Marcius, și pe Aufidius mânjiți de sânge din cap până-n picioare, ca niște măcelari). Când, în actul al doilea, Marcius se întoarce la Roma rănit, cuvintele mamei sale, Volumnia, îl descriu ca pe un învingător ce-și răpune necruțător vrăjmașii, un erou întâmpinat cu urale, dar care lasă în urma lui doar lacrimi: În brațu-i musculos stă nimicirea, Și de-l ridică, oameni mor în juru-i2. De-a lungul întregii piese, imaginea unui Coriolan nimicitor, călcând neîndurător în picioare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se știe, moartea privită drept în ochi: să o vezi pe Gorgo înseamnă să vezi, ca și în oglinda de la Lycosura, ceva fără chip și fără formă, dar mai înseamnă și să intri în legătură cu o forță supranaturală. Perseu o poate răpune pe Gorgo numai pentru că nu se uită la ea direct, ci prin oglinda unui scut pe care i-l ține în față zeița Atena, protectoarea lui; el îi privește, așadar, doar imaginea reflectată, Gorgo fiind, de fapt, „absentă în prezența
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu Virtutea - cum altfel și-ar putea manifesta mai târziu calitățile care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tonuri gălbui văruielii de pe peretele opus, unde, desenate În cărbune sub fereastra ce dădea spre răsărit, figuri cu un aer Între Bruegel și Goya - frontiera atrocității văzută cu ochi moderni - se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea pe rănit cu lovituri de archebuză, cel care Îi jefuia pe morți, câinele care devora cadavre, execuțiile, roata de tortură, copacul din care atârnau ciorchinii de trupuri ale spânzuraților. Răutatea mai presus de orice control al rațiunii și ca instinct
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
neîndemînare; neîndemnatic; neîntoarcere; nepăsa; neprețuire; nervos; nevoi; a nimici; nu funcționează; nu mai merge; nuca; oala; obiecte; obraznic; obrăznicie; ochii; off; ordinea; păcat; pădurea; păgubi; părere; părere de rău; păstrează; pățești; planul; planuri; poc; porni; prăbuși; predestinație; produse; prostie; putred; răpune; răutăcios; reamenajare; referat; reglare; relații; remușcare; repar; reparație; ridica; a ruina; rupe,sparge; scaun; scîrbă; sfărîma; a sfărîma; sfîrșit; a snopi; spart; start; stînjenit; stricăciune; a strivi; strivit; a strînge; sunetul sticlei; surpriza; tare; telecomandă; televizor; tîmpit; toaca la pui
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ta, / Murind în pământ, / A prins în cer, / Și lutul tău / S-a încurat / De unde-a venit, / În vis liniștit. Bucurați-vă, bucurați, / Și voi ceilalți, / Oamenilor-pomilor, / Femei și bărbați, / Beți și mâncați, / Cântați și jucați / Că (Ion) nu a răpus, / E numai dus, / E numa întors / În lumea ce-o fos`..."187 Pactul cu universalul însoțește umanul de-a lungul vieții, convertind-o la o permanentă interacțiune cu cosmicul. II.3.3. "GHEMUL VIEȚII" În credința populară tradițională, "ghemul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Din splină, / Din toate mădularele, / Din toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
uriaș. Se băgă în cracul nădragului său și mase noaptea acolo. Omul îl însărcină să-i pască oile, dar nu în pădurea Scorpiei, în muntele Porcului Mistreț și în codrul dinspre miazănoapte să nu calce, că viața li se va răpune." ("Iutele-Pământului"227). În unele basme, spațiul-tabu este reprezentat de "camera oprită": Când ajunseră la curțile ei, zâna dede fetei 13 chei și-i zise: Cu 12 chei vei deschide 12 chilii, unde vei găsi de toate, dar în casa 13
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de mac / în patru despicat, / în mare aruncat. / Tipu. Tipu. / Pe pustii. Și de leac să fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în octombrie 1944, la cererea lui Iuliu Maniu, se angajează în lupta pentru eliberarea Transilvaniei. In loc de onoruri, pentru că nu a denunțat activitatea unor partizani anticomuniști, regimul comunist a condamnat-o la 2 ani închisoare. Urmărită de securitate și răpusă de o boală nemiloasă, a fost înmormântată pe baza unui act fals. Alte personalități ce și-au purtat pașii pe acese meleaguri și care au avut o contribuția importantă în cultura și spiritualitatea românească se găsesc în cartea scriitorului tecucen
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
baladele, care sunt elegii ale neîmplinirii; fecioarele își pierd frumusețea în unde ("Elegie"); feciorul, sluga lui "Crai de ghindă", așteaptă, trist și tăcut, porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va fi răpus de "cel ce așteaptă nemișcat, stăpân pe sine și pe vreme!"; omenirea poartă pecetea păcatului, pentru că actul creației are la origine desfacerea monadei umane, androginul; femeia face parte din trupul bărbatului, ea este jumătatea din om, dorită de cealaltă "ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
precauție, de gol sufletesc", aplicând metoda "astupării urechilor". Și asta chiar în zilele Revoluției, ascunzându-se în case după perdele, în timp ce "nebunii", un Don Quijote multiplicat în sute de mii de exemplare, înfruntau gloanțele lui Ceaușescu. Paradoxul e că l-au răpus. După care, revenindu-și din frică, au deschis firme, au intrat în politică, au dat eroicei sublimități "nebunești" din decembrie '89 gust de "vodevil prost". "Piața Universității", fenomen la care Octavian Paler a luat parte, i-a confirmat întrutotul destinul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sporadic scris cu vădit scop autoterapeutic, se citesc cu același interes. Adept al "dezbinării clarificatoare" din sânul breslei de după 1990, criticul își dă la iveală côté-ul uman (a se vedea vizitele la spital la eterna secretară și colegă Andriana Fianu, răpusă în anul 2000 de leucemie acută, și devenită membră post-mortem a USR prin diligențele lui G.D.), are chiar puseuri de sinceritate (nu-i place să fie sărbătorit!, în schimb îi plac filmele cuplului Stan și Bran), autocritice, și chiar de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a trezit după moarte deshumat și furat cu coșciug cu tot? Max Linder, comicul seducător, mereu zîmbitor, nu sfîrșește automutilîndu-se în timpul unei crize de demență, la o vîrstă încă tînără? Sau colegii Stan (Laurel) și Oliver Hardy, Leonard, prințul operetei, răpus de boală la nu mai 42 de ani, marele tenor Traian Grozăvescu, împușcat de soția sa la numai 27 de ani, pe peronul gării din Viena, Soare Z. Soare, mare om de teatru al perioadei interbelice, ucis de hitleriști în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rezultatul exaltării religioase a copilului..." Interzicînd pentru totdeauna "exibițiile", și declarat împotriva "educației materne ultrareligioase", Iosif Bologa va impune peste cîțiva ani o nouă ruptură, cu vii consecințe pentru sensibilitatea fiului. Trimis de acasă, la liceul din Năsăud, băiatul este răpus de aceeași "spaimă dureroasă": Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios." Refugiul este instantaneu, în privirea ancorată de icoana atîrnată pe perete, înfățișîndu-l pe Iisus Hristos răstignit pe cruce. Romancierul inserează, contrapunctic, narațiunea retrospectivă. Ea se confundă cu o coborîre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se repetă, într-o operă care se autocitează ar fi pierdut pe drum mulți entuziaști. De ce nu se întîmplă niciodată așa? Atracția pe care o exercită, tiranic, textul lui Caragiale spune ceva despre măsura veritabilei magii cu care el își "răpune"cititorul. O bună parte din această putere vine din faptul că autorul respiră cu nesaț, el însuși, aerul comediei. Că autorul își închipuie personajele într-o postură veșnic "de rîsul lumii", fără deosebire, într-o proporție uriașă: ca un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
canonică? Exemplele ne trag de mânecă: sînt detalii, de care autorul se amuză cu anticipație, le repetă fără (nici un) sens epic, le face să sune în urechea și sub ochiul cititorului. În Kir Ianulea, împielițatul inventează amintiri despre părinții săi, răpuși de neiertătoarea boală hurduharismos (ivită în urma prînzului creștinesc de post, succesiune de fasole și ridichi): "Călugărul a-ntrebat încă o dată: -Înțeleg, fiilor, dar trebuie să-mi spuneți: ați mîncat fasole și ridichi sau ridichi și fasole? Iar mama i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
după oi, se pregătește de plecare în căutarea acestuia. Mai întâi merge la preot pentru rugăciuni, la baba Maranda, pentru vrăji, se închină la icoane la Mănăstirea Bistrița. Însoțită de fiul ei, Gheorghiță, parcurge drumul lui Nechifor și-l descoperă, răpus de dușmani, în prăpastie. Inteligentă și voluntară, Vitoria Lipan reconstituie crima, la praznic, unde se afla și Calistrat Bogza, principalul vinovat. Acesta este cuprins de furie, în fața femeii care îl judeca, este sfâșiat de câinele lui Nechifor Lipan, lovit cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe unul îl ucide, pe alții îi pune pe fugă), suferă din cauza Margăi, care la început îl privea "uimită, parcă vedea o sălbăticiune rară". Fata îl tulbură, îl obsedează, sentimentele sunt mai presus de orice și după moartea acesteia rămase răpus de durere. Marga este frumoasa țigancă, eroina povestirii Fântâna dintre plopi, "o fetișcană de optsprezece ani", "cu fustă roșă". Portretul fizic: E vie, plină de viață, cu "trupul curat și frumos rotunjit", pe care i-l văzuse Neculai Isac în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
politice, Ilinca și-a urmat și susținut soțul împărtășindu-i experiențele. Sub pana banului revine ca un lait motiv imaginea cumpătării soției care a știut să-l asculte și să-l urmeze, câștigându-i încetul cu încetul afecțiunea și încrederea. Răpus de podagră (gută), boierul primește toate îngrijirile și toată afecțiunea soției. În fapt, ea pătimește alături de el, mai ales că boala semanifestă cumplit: „cu dureri grele și nesuferite de mă chinuiam greu și zioa și nopatea“, povestește banul. Și în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]