1,176 matches
-
pe care le văzuse de atîtea ori de la fereastra Înaltă a cabinei sale? Totul i se părea necunoscut și straniu, ca un oraș de vis, iar uimirea din sufletul său creștea pe măsură ce Înainta. După un timp, casele Începură să se rărească spre periferia orașului, iar strada se pierdu Într-un drum de țară - drumul pe care locuia femeia. Iar mecanicul Înainta anevoie prin praf și prin căldură. În cele din urmă ajunse În fața casei pe care o căuta. Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă ești printre ăia 2, sau printre ăilalți 8. Vânzătorul la plecare probabil îți urează "S-o folosiți sănătos, cât mai sunteți încă viu". Eu aș propune, ca să fie dotat guvernul României și Parlamentul cu asemenea motociclete. I-ar mai rări și ne-am mai veseli și noi puțin, ce naiba! Eu cu cine fac banking? De vreo două zile mă simt foarte stresat de o întrebare la ordinea zilei, o întrebare firească aș putea spune, existențială chiar, pentru mine și familia
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un tren de pe pod în gârlă, sau care o lua de nebun, pur și simplu razna pe câmp. Cred că fiind așa atenți precum vă știu eu, ați observat că în ultimul timp astfel de noutăți cutremurătoare s-au mai rărit. N-am de unde să știu dacă - Doamne ajută! - locuitorii subcontinentului indian și-au rezolvat problemele cu infrastructura, lichidând între timp „greaua moștenire" colonială, dar cert este că mai nou știrile cu deraieri se referă la propria noastră ogradă, adică la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cumplit și cei patru fii ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
interminabilă; într-o desfășurare perpetuă, solzi galbeni de frunze / unduiesc la fereastră etc. Tot aici, poeta e ușor paseistă, nostalgică, față de trecutul cu viața lui autentică, se lasă cuprinsă de sentimentul dezrădăcinării și deplânge rătăcirea contemporană: Priveghiul vieții s-a rărit în urbe / străinii stau singuri casă lângă casă / a dispărut căldura focului din urbe / și nicăieri nu te mai simți acasă. Dacă de moarte se mai ține seamă / și teama de trecut sfințește datini / la viață nu mai cere nimeni
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite. Din șesul ca-n palmă, urci cu mâinile în buzunar, așa de domoală e coasta aplecată. O mantie de stejari piperniciți o acoperă, tot mai răriți pe zi ce merge. La tot pasul dai de broaște țestoase; ca și la Beștepe, sunt în mare număr. Cum te simt au un sâsâit de gânsac înfuriat, își trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la îndemână și mai „comod” principiu. Să văd mai departe dacă Profesorul își simplifică existența atât de ușor, deși se știe privit, studiat, cântărit, fie și numai de Teodora. 24 mai 2006 În Lățești, la stropit via nobilă, îmbătrânită și rărită de seceta din ultimii ani. Fac o pauză și reiau opusculul lui P.H.L. Nici nu a bănuit doamna Elise Bacinski ce delicii îmi oferă împrumutându-mi caietul lui P.H.L. Mi-a mărturisit foarte direct că nu a fostinteresată de destinul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
apăsat P.H.L.). Domnul R. este încă foarte ocupat, are „descinderi” mai lungi în București încât, ca să fie aproape de Teodora, îi scrie. Este de ajuns? La ultima lor întâlnire ea a făcut o constatare ce suna a reproș: de când s-au rărit întâlnirile parcă simte un fel de „înstrăinare”. Profesorul nu încearcă să nege, dar o asigură că „nimic nu s-a schimbat”. Însă știe că ea are dreptate. Și el resimte lipsa lungilor discuții în care se bucurau să identifice gânduri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nașul!” „N-am să calc alături de adevăr, ferita Sfântului!”... De o bucată de vreme, se vorbea printre cercetași că au să sosească ajutoare. Bine ar fi să ne mai trimită măcar câțiva, ca să completăm efectivul plutonului, că ne-am cam rărit - a apreciat zvonul sublocotenentul Cicoare. Într-una din seri, pe când Toaibă, împreună cu grupa lui de cercetași, tocmai se întorcea - frânt de osteneală - dintr-o misiune, l-a întâmpinat Otic: Toadere! Am să ți spun o noutate! Da’ ce noutate! Nici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
altădată, femeile acelea multicolor Îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria Încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lînoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele Închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul ei de nemurire, gîndeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o să ajungem? - Am și ajuns, domnule Pavel. Vedeți, din cînd În cînd se spune că vine un dezgheț, - de fapt un răgaz ca prostimea să mai tragă aer În piept, adică noi, o Înșelare, interval În care arestările se mai răresc sau nu mai au loc, cum e acum de pildă, constatîndu-se că nu mai sînt necesare Închisori pentru că societatea, asta se și vrea, e anulată ca voință colectivă prin frica ce a ajuns să pună stăpînire pe ea, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
excepțiuni care privesc Nr. 2 și 4, adică la premiile acordate pentru lucrarea dramatică și volumul de poezi i (N r. 2) și pentru opera de pictură și sculptură (Nr. 4), când Academia Română are facultatea, în cazul când se prezintă luc rări de egală valoare, să împartă premiul în două părți de câte 100.000 lei fiecare, decernându-se astfel câte un premiu de 100.000 lei, atât unei lucrări dramatice, cât și unui volum de poezii, atât unei opere de pictură
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
posibilă. De altfel, s-a întîmplat ca d-l Sen, care suferea de câteva luni de presiune arterială tot mai gravă, să aibă două-trei atacuri repetate de "mouches-volantes", și aceasta a alarmat toată casa. Plimbările noastre cu mașina s-au rărit, mai toată vremea trebuind să stau în odaia d-lui Sen, cetindu-i fie romane, fie cărți de psihologie și medicină. (Căci inginerul, de când s-a văzut silit la imobilitate, a început să se gândească la suflet și la boală și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Luna e exact În faza În care trebuie. Avem un curent perfect și se pare că briza o să fie bună. — Erau unii mai mici cînd am ieșit prima oară. — Da. PĂi, cum v-am zis. Cei mici Încep să se rărească și pe urmă dispar de tot cînd trebuie să apară Ăia mari. — Voi, Ăștia, căpitanii de pe vasele de-nchiriat, aveți mereu aceleași replici. Fie-i prea devreme sau prea tîrziu, fie nu-i vîntul bun sau nu-i luna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în felul unui os interzis. Tare-ar ronțăi-o. Tare i-ar linge gleznele. Îmi place să le urmăresc jocul, joaca, de pe banca de sub măr. Din banca mea. Ai să vezi, Șichy, ai să vezi: buclele se-ntind, părul se rărește, mișcările se răresc, sîngele se rărește... Îmi înving durerea față de amintirea altui cîine, cîinele copilăriei mele de la Iași. Codarcă al meu. Genunchii de fetiță erau prea fragili pentru greutatea lui. S-ar fi jucat cu mine, dar, fiind vehicul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
os interzis. Tare-ar ronțăi-o. Tare i-ar linge gleznele. Îmi place să le urmăresc jocul, joaca, de pe banca de sub măr. Din banca mea. Ai să vezi, Șichy, ai să vezi: buclele se-ntind, părul se rărește, mișcările se răresc, sîngele se rărește... Îmi înving durerea față de amintirea altui cîine, cîinele copilăriei mele de la Iași. Codarcă al meu. Genunchii de fetiță erau prea fragili pentru greutatea lui. S-ar fi jucat cu mine, dar, fiind vehicul lung, cu labe foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ar ronțăi-o. Tare i-ar linge gleznele. Îmi place să le urmăresc jocul, joaca, de pe banca de sub măr. Din banca mea. Ai să vezi, Șichy, ai să vezi: buclele se-ntind, părul se rărește, mișcările se răresc, sîngele se rărește... Îmi înving durerea față de amintirea altui cîine, cîinele copilăriei mele de la Iași. Codarcă al meu. Genunchii de fetiță erau prea fragili pentru greutatea lui. S-ar fi jucat cu mine, dar, fiind vehicul lung, cu labe foarte scurte, foarte groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a alege, de-a ieși din rînduri (nu-l puteai citi pe Soljenițîn la vedere, nu-ți puteai trimite cărțile în străinătate, nu puteai ține prin sertare hîrtii compromițătoare ca jurnale, memorii), Șoitu avea vocația de-a fluiera în biserică. Rărea silabele ("Mă b gîndeam la o anchetă despre cultura elevului...") și intra în stare de atac: "Mă Dana, formulează zece întrebări shocking. Hai să mai zguduim b tîrgul". La început, luptase să le îndepărteze pe godzilele staliniste ca Mistrie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pus din nou haina pe mine și mi-am mișcat prin puterea voinței picioarele În direcția liftului. Avea să fie din nou o zi foarte, foarte lungă. Al doilea drum după cafea a mers mai ușor; coada la Starbucks se rărise binișor, iar Marion venise deja. S-a apucat să prepare personal cafeaua latte a Mirandei imediat ce am intrat pe ușă. De data asta nu m-am obosit să cheltuiesc mai mult decât era necesar, eram prea disperată să ajung Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca un rahat cu el. M-am dus până la bar să cer niște aperitive și pe când m-am Întors golănașul-de-Wall-Street se ghemuise deja pe banchetă lângă Lily. Părea să aibă până În treizeci de ani, dar părul Începuse să i se rărească, așa că era cam greu să-i apreciezi vârsta. Am apucat haina ei și i-am aruncat-o. — Lily, pune asta pe tine. Plecăm chiar acum, am zis cu ochii la el. Era cam scund, iar pantalonii kaki lăbărțați nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
două femei și bărbatul care stăteau lângă ea au chicotit și am simțit cum mă Înroșesc toată. — Firește. Mă Întorc imediat. Am adus apa, pe care a primit‑o fără să zică mulțumesc, și mi‑am croit drum prin mulțimea rărită spre mașină. M‑am gândit inițial să mă duc la părinții lui Christian să le mulțumesc, dar m‑am răzgândit și m‑am Îndreptat direct spre ieșire, unde el se sprininea de tocul ușii, cu o expresie Încrezută și satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă cu capul înainte să-și croiască o trecere. Iureșul ținu numai câteva minute. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un grup de mânioși. ― Adineaori I-au dus în casă, răspunse totuși un glas. Flăcăul nu recunoscu nici pe cel ce-i răspunse, nici pe ceilalți, parc-ar fi fost din altă lume. Intră în conacul vechi. În cerdac se rărise lumea. Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg unii intrau și alții ieșeau, ca la moară. In a treia odaie erau câțiva oameni tăcuți, cu capetele goale. Aici se plimbase adineaori Miron Iuga, cu mâinile la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oameni buni! Pe ei!... Să le luăm puștile și gloanțele! Parcă pânza de gloanțe, cu pocnetele ei, ar fi spălat toate zgomotele ce murdăreau văzduhul, se făcuse o clipă de tăcere mare și dureroasă. O groază mare părea că a rărit și risipit aerul, încît pe fața pământului n-a mai rămas decât un vid imens, chinuitor de suflete. În tăcerea aceasta goală, glasul lui Petre cădea ca o ploaie fierbinte, asmuțitoare. Din toate piepturile izbucni deodată un urlet care parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-altele, de frica
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]