7,950 matches
-
de pronunție. Așadar un periplu în cinci etape culminînd cu un codex, adică cu o antologie definitivă de scrieri în litera cărora se află mesajul lui Dumnezeu către poporul evreu. Transmiterea textului canonic prin intermediul manuscriselor. Astăzi, cînd spunem "manuscris", ne răsar în minte imaginile unor pagini A4 bătute la mașină sau tipărite la imprimanta calculatorului. Rudele primordiale ale manuscriselor contemporane erau mult mai umile: inscripții gravate în piatră, bucăți de lemn, tăblițe de lut, suluri de papirus (din tulpina plantei) și
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
petrochimiei a dus, inițial, la raționalizarea drastică a benzinei și a combustibililor, în general, iar ulterior la organizarea unor licitații doar pentru uzul organizatorilor, înflorirea metalurgiei a avut consecințe nebănuite. Prima a fost de natură peisagistică și funciară întrucît au răsărit dintr-o dată, pe coasta dealului, pe malul Dunării sau în inima Bărăganului, niște schelării apocaliptice din metal negricios - în care ficțiunea științifico-fantastică se amesteca insesizabil cu viziunile coșmarești medievale - ce au dizlocat dintr-o singură lovitură sute de hectare de
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
dintotdeauna și-l vom trăi etern? - misticul, nepământescul, ultradumnezeiescul Shahasrara, diamant al unei lumi de diamant, scânteind orbitor deasupra simetriei noastre de larve spațio-temporale, înălțându-ne, transversal pe lumea noastră, în adâncul adevăratei lumi, din care, ca niște corăbii, am răsărit ca să străpungem membrana fragilă a universului. Shahasrara nu era un lucru ce strălucea, era o ruptură-n covor, în țesătura iluziei, prin care pătrundea lumina orbitoare de dincolo. Era floarea de neprivit înălțată din humusul creierului nostru, a cărui încordare
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
laude creației monotone// care mi se dezvăluie/ abia acum/ miracol repetat// cu fiecare nouă dimineață/ care îmi mai este/ dată" (p. 76). Repetitivitatea fiecărei zile îi dă autoarei sentimentul confortabil că nimic rău nu se poate întâmpla atâta vreme cât soarele va răsări la fel în fiecare dimineață. Dacă fiecare nou început de zi este un prilej de încântare și de speranță, bătrânețea devine un dar neprețuit. Contrar celor care văd în bătrânețe vârsta tuturor vicisitudinilor, Irina Mavrodin consideră că aceasta este un
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
de piatră, coloana lui Nelson și porumbeii grași, îmbuibați de grăunțele turiștilor, am tot răgazul să-mi aduc aminte cuvintele oratorului încheind aniversarea numărului de ani împliniți de la înființarea ONU-ului și pe care neglijasem să-i notez. Dar ele răsar acum de la sine în memoria mea ca o emanație a perspectivei largi și monumentale, plină de forță și decizie. Plină de o duritate și de un magnetism al ei și de atâta gingășie, în același timp. Ajungând în dreptul sentinelei călare
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
atelier cu patru mașini de cusut Singer la care trăgeau cîte 12 ore pe zi niște fete pe care le luase de pricopseală. Asta n-o împiedica să aibă legături cu socialiștii de la Constanța și cu cele cîteva feministe mai răsărite din țară, ca să ceară dreptul de vot pentru femei. Se suie Virginica în birjă și se duce la modistă. O găsește ocupată cu alte doamne. În loc să se așeze pe canapeaua confidențelor, alături de celelalte reprezentante ale culubului select, dă fuga la
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
îngropându-l în ea cu muchie cu tot, - și-a zis: Atunci să se nască altul ca el când va ieși toporul lui din piatră". Unealta fabuloasă de lucru și de luptă a haiducului, sădită în cremenea pieții vechi, a răsărit, înflorind pașnic în perimetrul pieții noi, monumentale, de la celălalt capăt al străzii centrale, mândria cetățenilor de azi ai orașului cu pictori și castani și cu cea mai mare flotație de minerit de pe întreg cuprinsul României. Firizu, minereurile complexe, bogăția regiunii
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
frunților, anecdota. Melancolia sfîrșitului de an, surprinsă cu finețe de Eliade, melancolia despărțirii de "frăție", face, totuși, diferența. Apoi, "început de vară, cu ispite." Convertiri de tot soiul, din care cele la Balzac, bunăoară, se și prind. Mici dramolete absurde răsar dintre amintirile anilor mici: "uitasem cine sînt și ce căutam în clasa cu un director și o umbrelă." Peste trei ani, în 1928, începe Gaudeamus, al doilea volum al unor amintiri ispășite. După bacalaureat, alte cursuri, alte întîmplări, și exerciții
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
mi se păru totul și-l auzii pe Dionis strigând și-l văzui repezindu-se din pragul ușii pe care o deschisese spre Nicolae care a doua oară mă lovi. Era ciudat cum ningea imperturbabil afară și cum luna ce răsărise rotundă făcea să se vadă fiecare fulg legănându-se în aer și stingându-se în nisip. Auzii la fereastră nechezând calul jumătate alb și jumătate negru al lui Ucsnit Sedescu și anotimpurile începură să se încurce în mine ca într-
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
anii". Și nu doar anii se terminaseră, "ci șșiț cuvintele despre cer cu putință într-o viață de om". Tonul e grav, intuiția pare să-i funcționeze, ca de-atîtea ori, impecabil. Citite "după starea cerului și a sinelui", pe sărite, răsar fragmente de prier pe care fie le dramatizează în stilul lui Emil Botta : "Întunecatule April, de ce adăpostești, gazdă de hoți, în lumina rece a nopților tale negre năluci hăituite de poterele vîntului?", fie le induce mult rîvnita "stare de Univers
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
bărbați așa frumoși văzuse ca el, mai constată cât de aproape este viața de moarte, admise că toate-s așa cum numai Bunul Dumnezeu vrea, Închise „ușa” la loc și părăsi odaia, avea o mie de gânduri și nu tocmai albe. Răsărea soarele, Maria cu o geantă În care avea două rațe se Îndrepta către cursa de Vaslui pe care o prinse În ultimul minut. În piață vându rațele, cumpără plumb pentru jămalț de oale, intră cu fereală Într-o farmacie de unde
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sau mâneca bluzei de training pentru a estompa geamătul de durere, gândind tot timpul la eventualitatea nefastă de a fi auzit de cineva. Apoi peretele de oale lua forma muntelui Pietricica, străchinoiul cu smalțul lucind creștea până la dimensiunile soarelui abia răsărit pe muntele său drag, verdele oalelor de lapte era cel al brazilor care rândurirânduri defilau prin fața lui, conurile acestora se transformau În clopoței maron care sunau ascuțit și metalic În armonia sunetului mașinilor sale de texturat și Într-un târziu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că le va fi bine aici. Deocamdată, constat că lumea din jur se degradează, nu înflorește. Ca soluție realistă pentru fiica mea, am început să-i gândim țara dincolo de hartă. România nu mai are granițele învățate la geografie și poate răsări oriunde. Sper ca fiica ta și fiica mea să trăiască în România lor, oriunde ar fi ea, dar cât mai departe de spațiul și vremurile care le au furat părinților cei mai frumoși ani din viață. Iar dacă țara asta
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Jănel, iar în urma lor - cocârjată ca o vrăjitoare - călca arar Zoița lui Cocostârc...Am uitat să spun că fata avea numai mamă. Când au ajuns, Zoița o strigat din poartă: „Acasă-i gospodina?” „Acasă! Acasă!” o răspuns Catrina - mama fetei - răsărită în pragul casei cu mâinile pline de aluat și pestelca de făină. „Da’ ce faci tu, Catrină? Uite, oamenii au venit, așa cum ne-am înțeles și tu...” „Apoi m-am apucat și eu să fac un cuptior de plăcinte. Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa, către seară. Drumul era greu, nu șagă. Mergeam fără nici un spor. Când am intrat în pădure, era deja în amurg și cât am înotat noi prin nămeți s-o făcut întuneric de tot. Norocul nostru o fost că o răsărit o lună plină, care întărea și mai mult albul omătului, de mai vedeam cât de cât pe unde călcam. Când obosea cel din față, trecea în coadă. Ne-am rânduit noi așa o bucată de veme, dar abia am ajuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dracului de adevărată. Si, cum vă spuneam...A doua zi, cu noaptea în cap, Surcică bătea în poarta popii. „Cine-i acolo?” a întrebat popa, somnoros. „Eu, Surcică.” „Si ce umbli așa ca strigoii, omule. Nu puteai să lași să răsară măcar soarele?” „Părinte! Iartă-mă, dar peste mine o dat un mare necaz.” „Ce necaz, mă rog?” „Mi-o murit fimeia în spital și nu mi-o dă acasă până nu-i face otopsia. Eu am venit să-mi spui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plus, are o alcoolemie substanțială. Când să declanșeze blițul, inevitabilul se produce: Robespierre se smucește și scapă din brațele lui Liliane, cu care ocazie o și dărâmă. Blițul se declanșează totuși. Toți încep să-l strige pe Robespierre. În balcoane răsar cetățeni nervoși. Unul dintre ei, proaspăt trezit din somn, înțelege greșit strigătele repetate: Robespierre, Robespierre! și strigă la rândul lui: Să luăm Bastilia! — E deja luată! i se răspunde din alt balcon. La auzul cuvântului „Bastilia“, Liliane se ridică instantaneu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dragostei. Acest lucru nu Înseamna altceva decât că a-ți câștiga existența prin practicarea amorului nu avea pe atunci nimic respingător În ochii poetului sau pentru contemporanii acestuia. Nici măcar În zilele noastre gheișele japoneze nu sunt disprețuite de Țara Soarelui Răsare. Primele gheișe au apărut În jurul anilor 1600 și erau prezente la petrecerile din cartierele plăcerilor. Deși pare incredibil, aceste gheișe erau bărbați. La Început erau numiți „otoko geisa” sau bărbați toboșari, care distrau clienții cu muzică și glume - de multe
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
care fulguiește fără sens, fără să te continue pe tine, fără să prindă nici un nou suflet. schimbarea dragostei fără găsirea dragostei. bea laptele cu fulgi, bea cafeaua cu fulgi, cu posmagi, cu crutoane, du-te la sală, fă ceva, să răsară în coconul dragostei tale un fulg. un fulg mic care să crească, hrănit de matca splendidă a memoriei. amintește-ți în vis de toți fulgii pe care i-ai ronțăit. mângâie fesele fulgilor, umple-ți traheea albastră cu fulgi albi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și toate modelele și broderiile incluse în ele, îți vor fi foarte folositoare când vei traversa pădurea de păpădii uriașe, în care dacă bate vântul poți fi foarte ușor rănit de semințele de păpădie uriașă, în alergarea ta vezi către răsărit un conducător de oaste străin, nu îl băga în seamă, el nu te vede, nu îi vor da de bănuit un gărduleț viu verde și niște draperii multicolore care aleargă pe această câmpie, pe care se întâmplă atât de multe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Despre mine era vorba, Bufonule! Altceva? BUFONUL: De-aici încolo știe el mai bine ce urmează. Hai, spune-i, Ieronim, unde vrei s-o duci? IERONIM: Ascultă, Cezara, am un castel rămas din vremea lui "a fost odată..." Un castel răsărit din rădăcini de stâncă... (spre culise, șoaptă șuierată) Castelul, Nea Costică! NEA COSTICĂ (vine cu pancarda pe care scrie "Castel din vremea lui A fost odată". În timp ce îi caută cel mai bun loc.): Așa piesă n-am mai văzut. Joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bage numaidecăt în pămănt. Da' nu-i ajunge atăta: mai înainte ar fi bucuros să mă vadă ajuns la sapă de lemn! Să-l mai țin, nu? Poate chiar să-l îndop, să crească, nu-i așa? Da' ce, mămăliga răsare pe copaci? Sau grăunțele plouă, la mine, din cer, de trei ori pe zi? Asta nu coastă? Și baltă pentru scăldătoarea dumnealui de unde să iau? Poate mă sfătuiești dumneata c-ar fi bine să-l leg c-o curelușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-ai venit să-mi dai o mână de ajutor... CODÂRLIC (iese cu totul, se apropie): Lasă, omule, șaga de-o parte și zi: ce vrei să faci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-n spune, ți-ai venit în fire? CODÂRLIC: Parcă... DĂNILĂ: Tare bine! Pregătește-te pentru chiuitură. Ia chiuie tu întâi, să aud ce poți. CODÂRLIC: Ascultă aici: când mi-i auzi chiuind ți s-a părea că s-a unit răsăritu' cu asfințitu', de-au turtit la mijloc torțile lumii... DĂNILĂ: La vorbe ești mare meșter. Chiuie dară. CODÂRLIC (se proptește bine pe picioare, pune mâinile în șold chiuie. Mixaj sonor puternic, reverberat. Codârlic își trage sufletul, satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plozii de coadă. Stai așa până pe-nserat, că am eu un gând. CODÂRLIC: Oi sta, ce să fac? (se așază amândoi) Și cam ce fel de gând îi fi având, dacă nu-i cu supărare? DĂNILĂ: Așteaptă tu pân-or răsări stelele și-or începe să râdă luceferii la ele. Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține minte ce-ți spun: când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]