3,561 matches
-
toamnei” expresiile frumoase întâlnite în text. 4. Arătați ce idei despre toamnă exprimă autorul în text. În Munții Neamțului Calistrat Hogaș „Iar când, pe muchia verde a opcinii, ne întâlnirăm în față cu soarele ce-și înălțase deplin, peste sprâceana răsăriteană a pământului, discul său înflăcărat, chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecând pe deasupra stânii și se deșirară mistuindu-se pe zările depărtate ale munților din apus... Lumina răsăritului scălda fețele noastre și, sub văpaia curată a ei, cei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
continuă. Acum că Sammler fusese fermecat de Govinda și văzuse sau Își imaginase o asemănare cu Ussher Arkin și se implicase cu afecțiune, se potrivea cu obiceiurile minții sale să-l vadă și sub alt aspect, ca pe o curiozitate răsăriteană, un mic demon oriental, stufos, bâzâind În jurul planetei, ricoșând mental din limite ca musca-de-cal din geam. Întrebându-se dacă tipul n-ar putea fi un șarlatan până la un punct. Nu, nu, asta nu. Nu aveai timp de făcut observații amuzante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
simțea dinspre plaja însorită pe care o visam, fără să-mi surprindă, cum ar fi vrut, privirea ce-mi luneca în răstimpuri imprevizibil pe ochii, pe umerii ei descoperiți. Dar în timp ce doamna Pavel vorbea despre reveriile Orientului, despre minunea portului răsăritean, Ana, fără a lăsa impresia că nu e atentă, se întreba ce gândesc alături de prezența ei, dar mai ales ce simt, căci de atunci de la primele plimbări împreună, trecuseră douăzeci de ani. Dimineața aceea se cheltui repede și, după ce terminarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care-i amintea împământenirile spiței ce-i urca, sub control până spre mijlocul veacului trecut, rânduitori de cherestea sau cereale și negustori modești, toți de aici din părțile Levantului, cât despre spița soțului, nici unul - pieriseră mult înainte în pulberea câmpiei răsăritene. Era acum veselă de primirea întâii vești de la ea. - Dar se întoarce, îi spusei. - Neamul nostru a avut întotdeauna oameni imprevizibili, răspunse, deși vorbea Margăi; la vârsta asta nu poți să mai iei viața de la capăt! Ia uitați-vă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru prezentarea scrisorilor sale de acreditare. 8. O notă aparte o reprezintă experiența traducerilor pentru liderul libian, Moammer Al-Kadhafi. În afara mesajului său către poporul român, din decembrie 1989, prin care își exprima speranța instaurării primei republici autoguvernate (Jamahirie) din Europa răsăriteană cerere pe care nu a mai repetat-o și urmare a refuzului meu clar, i-am mai tradus o convorbire telefonică purtată cu președintele Ion Iliescu și premierul Petre Roman, precum și un interviu cu RTVL, cerut de aceasta din urmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
afacerilor externe, care semnau Declarația Comună privind încetarea valabilității Tratatului de la Varșovia de prietenie, colaborare și asistență mutuală, încheiat la Varșovia la 14 mai 1955 și a Protocolului din 26 aprilie 1985, referitor la prelungirea duratei valabilității alianței. Statele Europei Răsăritene începeau un drum larg, lung și anevoios pentru integrarea lor în noile realități geopolitice 89. De la data de 1 iulie 1991, au fost desființate: Comitetul Miniștrilor Afacerilor Externe, Grupa multilaterală pentru informare reciprocă curentă, alte grupe de experți create anterior
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a tăcut. Simțeam amândoi truda zilei. Căscam pe rând; ne era somn. —Da-da, am mormăit eu privind visul Bizanțului... Rămâi cu bine prietine. Fantazii răsăritene, 1946 În Roxelana, scrisă și publicată după Creanga de aur (1931) și Divanul persian (1940), Nicolae Manolescu vede un program estetic relativ nou al prozatorului, caracterizat prin „amestecul de elemente europene, mai realiste, și de elemente orientale, mai protocolare“. Fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lup, dar care era mai supus decât oricare alt câine. — Tarosh? Valerius reuși să se ridice în picioare. Nu mai era așa de înspăimântat și își recăpătase puterile și glasul. Știa diferitele limbi ale celților, din Gallia apuseană până în Pannonia răsăriteană, așa cum le știa și pe cele ale germanilor și ale populațiilor întâlnite în lungile lui călătorii ca medic și vânzător de plante de leac. Își șterse din minte scena luptei la care asistase mai înainte. „Trebuie să mă salvez“, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
crâncenă decât alta: Deva, Alba Iulia, Târgușor, Gherla, apoi închisoarea Aiud, temnița marilor pătimiri românești ca și temnița Pitești, decimarea studențimii legionare. La Aiud a fost decimată Căpetenia Oștirii Române, care a purtat drapelul gloriei românești peste depărtări de margine răsăriteană până la râul Volga, apoi în apus, până la Budapesta și Praga. De la temnița Aiud, Zarca, Gheorghe Mântulescu a fost coborât în adâncul pământului la mina de plumb Valea Nistrului, trudind timp de patru ani. Aici el a lucrat ca perforator, munca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Cruce, ci Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, a căror oseminte zac la temelia statului de mâine. Și nu a exagerat. Noi, cei de pe băncile acuzării, vom lupta împotriva comunismului la el acasă, și vom muri până peste depărtări de margine răsăriteană, apoi în apus, până la Budapesta și Praga, pentru recuperarea Ardealului de Nord dăruit Ungurilor, fără lupte, de către „căzătura morală” Carol al II-lea și politicienii ticăloși din preajma lui. Constantin Popovici, căci despre el vreau să consemnez în nevrednicile mele rânduri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu toate că înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia încă trei mii de refugiați civili în plus. Muneharu se decisese să reziste din acel castel talazurilor învolburate ale armatei răsăritene. Kanbei și Hikoemon fură conduși într-o încăpere goală. Fără toiag, Kanbei intră șchiopătând, cu dificultate. — Seniorul Muneharu va sosi imediat, spuse pajul. Părea să nu aibă nici douăzeci de ani și, în timp ce se retrăgea, nu se comporta altfel decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fusese transmis de la comandanții de companii, prin eșaloanele inferioare, până la cel mai umil infanterist sau purtător de sandale. — Priviți, se luminează de ziuă. — În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite, Tamba, stelele licăreau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite, Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi, încât le-ai fi putut număra. Un cadavru! — Mai e și acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia de periferia răsăriteană a capitalei. Cu excepția crângurilor și a colibelor cu acoperiș de stuf, nu se vedeau decât terenuri agricole acoperite de rouă, până se ajungea la pagoda Templului de la Răsărit. Trupurile neînsuflețite zăceau împrăștiate la rădăcina brazilor, pe marginea drumului, în mijlocul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru în timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii își croiră drum cu forța în primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi în mijlocul inamicilor. Soarele începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, își reflectau culorile peste pâlcurile negre de oameni care urlau sub cerul pustiit. Violenta bătălie mai continuă încă o oră. Tenacitatea unității lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shimeigatake și lacul de culoarea cernelii explodară fulgere albe, palide. Odată cu zorii, însă, cerurile se curățiră și, din nou, apăru soarele fierbinte al verii. Din tabăra principală de la Templul Mii, se vedea fum galben și gros ridicându-se de pe malul răsăritean al lacului, înspre Azuchi. — Arde Azuchi! Primind raportul gărzilor, generalii ieșiră pe verandă. Hideyoshi și ceilalți își puseră mâinile streașină la ochi. — Seniorul Noubo, raportă un mesager, care avea tabăra la Tsuchiyama, în Omi, și Seniorul Gamo și-au unit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Katsuie. Timp de câteva zile, fusese dezamăgit și dezumflat, dar acum expresia i se schimbă, pe neașteptate. — Aruncați o privire aici, spuse el, întinzând o hartă. Fortărețele din Dangi, Shinmei, Muntele Iwasaki și Muntele Oiwa se aflau pe malul răsăritean al Lacului Yogo. Mai existau și câteva fortărețe de la miazăzi de Shizugatake până la Muntele Tagami, lanțul de tabere întinzându-se de-a lungul drumului, spre provinciile din miazănoapte și alte câteva poziții militare. Toate erau reprezentate clar, iar relieful regiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i luase decât cinci ore ca să vină din Ogaki, întrucât făcuseră tot drumul fără să se oprească. Cei cincisprezece mii de oameni ai lui Hideyoshi se aflau la Muntele Tagami. Kinomoto era doar un popas pe drumul care ocolea panta răsăriteană a muntelui. O divizie a armatei de pe pisc era postată în cătun. Chiar lângă satul Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
altcineva. Și înțelegea că, deși Hideyoshi avea ambiții mari, și el urma să beneficieze de câștiguri importante. Ceea ce-i îngreuna lui Shonyu sarcina de a da un răspuns nu era decât problema mult discutatei justificări morale a războiului dintre armatele răsăriteană și apuseană. Clanul Tokugawa îl acuza pe Hideyoshi că era un trădător, care-l eliminase deja pe unul dintre fiii fostului său senior, iar acum era gata să-l lovească și pe moștenitorul acestuia, Nobuo. „Dacă mă aliez cu Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l sprijine pe Ieyasu, așteptând ca Hideyoshi să facă un pas greșit. Chiar și printre clanurile de samurai se găseau tați și mame în slujba seniorilor provinciali din Osaka și Kyoto, ai căror copii îi serveau pe generalii armatei răsăritene. Frații luptau în tabere separate. Astfel se pregătea tragica scenă pentru conflictele sângeroase, care aveau să izbucnească în sânul familiilor. Hideyoshi cunoștea greutățile amarnice pe care le prilejuia războiul. Lumea se afla în război de pe vremea copilăriei lui, când trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-ar fi autentice ale ei, Dicționar elin - popular, precum și scrieri filosofice. Un alt profesor renumit care a fost adus la Cetățuia a fost Ieremia Cacavelas. Acesta a studiat la Lipsca și Viena. Era numit și dascăl elin al Bisericii răsăritene. El știa elina veche, latina, ebraica și italiana, Sfânta Scriptură și filosofia, fiind un maestru al retoricii. El a corectat Tomul Dragostei, tipărit în 1698 de Patriarhul Dosithei. A scris: Despre deosebirile dintre cele două Biserici, Despre Azime. Alt învățat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
află epigrama: ,,îngânfarea apuseană se laudă că întrecea mai înainte cu mult pe Răsăriteni în știința grecească și în tipărirea cărților, luminarea ambelor acestor lucruri a răsărit de curând aici pentru credincioși, lucrurile acestea sunt lauda lor, iar Dumnezeu a Răsăritenilor”, apoi: „sorbiți băutura științei arhiereului Nectarie, curs de teologie și izvoare de dreaptă credință”, apoi: „Niciodată de aici înainte săgețile dușmanilor nu vor atinge hotarele noastre, nici practicile teologilor raționali, fiindcă Nectarie a ridicat întărituri pentru credincioși, turnuri de pietate
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
spirituală, muzeală și misionară, recunoștință față de generațiile trecute ale strămoșilor noștri creatori de valori și responsabilitate pentru generațiile viitoare cărora li se transmite. În Iași s-au îngemănat de-a lungul secolelor cultul și cultura, știința și spiritualitatea, universul cultural răsăritean cu cel apusean, s-au construit arcade și punți între generații diferite, care erau animate de aceeași dragoste pentru frumos și de același dor de eternitate. Cei de astăzi redescoperă un imens tezaur de credință și artă. Muzeografii depun efort
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cea mai eficientă dintre organizări, de cea mai strictă Împărțire a sarcinilor. În fruntea ierarhiei stă Hasan, Marele Învățător, Predicatorul suprem, păstrătorul tuturor tainelor. E Înconjurat de o mână de misionari-propagandiști, dai-i, Între care trei locotenenți, unul pentru Persia Răsăriteană, Khorasan, Kuhistan și Transoxiana, altul pentru Persia Apuseană și Irak, și un al treilea pentru Siria. Imediat sub aceștia, se găseau tovarășii, rafik, „cadrele” mișcării. După ce primesc Învățătura adecvată, ei sunt Îndrituiți să comande o fortăreață, să conducă o organizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l pe acesta să-și strângă și să își deschidă ritmic pumnii. Un înger în mijlocul bisericii! își zise, vrăjit de priveliștea pâlpâindă a Arhanghelului înaripat. Doamne! Parc-am fi într-un tablou de Caravaggio... Caravaggio, într-un sanctuar de rit răsăritean?! Extraordinară viziune! Îngerul părea că nici nu se mișcase, luminând continuu clar-obscurul palpabil al scenei, dar acum el clătina o lumânare groasă luată, probabil, din acel mic spațiu înjghebat, pangarul, unde se vindeau, ziua, pe lângă lumânări iconițele, cărticelele cu pilde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pământului, fiindcă se anunța o secetă cum nu se mai văzuse peste Moldova, căci în celelalte provincii românești, Dumnezeu le-a dat iarna zăpadă din belșug și primăvara și vara ploi la timp. Acest pământ situat între Prut și Munții Răsăriteni, dar și Basarabia, chiar dacă nu mai era a noastră, a românilor, parcă îl blestemase cineva, cine este greu de spus. Gospodarii cu greu își întrețineau vitele, căci șesul și pășunea de pe deal nu aveau iarbă suficientă. Noroc că buruienile cresc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]