3,048 matches
-
jocurile sunt deja făcute, tu nu ai nicio putere!”. Haideți mai bine să ne amintim că dacă am fi plecat urechea la asemenea remarci demobilizatoare azi nu am mai fi avut despre ce vorbi. Roșia Montană ar fi fost deja răscolită de lamele buldozerelor, comunitatea dezintegrată, patrimoniul distrus. Dar nu ai renunțat! Nu vom renunța nici acum, niciunul dintre noi. Suntem peste 10.000 care am cerut Guvernului Dacian Cioloș să își asume dosarul de nominalizare pentru includerea Roșiei Montane în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370781_a_372110]
-
jocurile sunt deja făcute, tu nu ai nicio putere!”. Haideți mai bine să ne amintim că dacă am fi plecat urechea la asemenea remarci demobilizatoare azi nu am mai fi avut despre ce vorbi. Roșia Montană ar fi fost deja răscolită de lamele buldozerelor, comunitatea dezintegrată, patrimoniul distrus.Dar nu ai renunțat!Nu vom renunța nici acum, niciunul dintre noi. Suntem peste 10.000 care am cerut Guvernului Dacian Cioloș să își asume dosarul de nominalizare pentru includerea Roșiei Montane în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370781_a_372110]
-
a suferit străbătând Drumul cel Lung..”. Admirabila epopee a lui Ghilgameș emoționează și astăzi, în acest secol aflat sub zodia incertitudinii, ca și acum cincimii de ani, când mitul era scrijelit pe tăblițele sumero-babilonienilor, de la care am deprins știința scrisului, răscolind iar și iar aceeași eternă (și perenă ) dramă existențială a ființei umane, întoarsă pe toate fațetele în malaxorul timpului, dar nerezolvată încă. Nimic nu lasă să se întrevadă vreo schimbare în istoria devenirii noastre, poate cu excepția zeilor care s-au
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
dau spre desfătarea ta, mereu.... Mi-e gândul plin de vorbele frumoase, Ce știu durerea lumii s-o aline, Cu mine-n cor știu macii să suspine, Și facem asta, omule, mereu.... Mi-e viața o eternă zbuciumare, O mare răscolită de furtuni, Din care tu, mici perle, ai s- aduni, Și salbă ai să-ți faci pentru plimbare. Mi-e fața biciută de mari lacrimi, Ce izvorăsc pentru a lumii chinuri, In versuri ele-adună dulci suspinuri, Ce vindeca-vor suflete
DIN DRAGOSTE PENTRU OAMENI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369618_a_370947]
-
înțeleg cum de-ai uitat Cât mai iubit,ce ne-a legat Te întorci în viața mea și pleci Iubirea noastră tu o negi ! Nu am să înțeleg vreodată,zău ! Cum poți fi atât de rău Să vii,să-mi răscolești trecutul Și apoi să taci, făcând pe Sfanțul! Nu am să înțeleg nicicând , Cum poate un om pe acest Pământ Să-mi jure iubirea adevărată Și apoi s-o uite ,viața toată! Nu am să înțeleg, ce s-a întâmplat
NU AM SA ÎNȚELEG! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369629_a_370958]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > GEORGE GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (4) - PENTRU TINE NATURĂ Autor: George Goldhammer Publicat în: Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ajuns la ani pensionari având timp să răscolesc prin „trecut" am găsit un caiet în care la vârsta de 30 de ani am scris cu creionul un titlu: „PRIMĂVARA” urmat de un text. Am recitit cele scrise și cel puțin în timp ce am citit am reușit imposibilul, adică să
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CU GUST DE GER Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu gust de ger S-a răscolit iar clipa în ninsoare Lumina ei e gata să măsoare Un timp de iarnă-n taina prăbușită. Cu gust de ger pădurea-i primenită. Beteala de zăpadă și brazii îi inundă... Iar ei s-au îmbrăcat în fracul alb de
CU GUST DE GER de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369679_a_371008]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎNVAȚĂ-MĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1589 din 08 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mi-ai citit în palmă, răscolind pasiuni adormite-ntre vise. Cu degetele scormonitoare ai descuiat uși zăvorâte pe care nu știam că sufletul le are descătușând dorințele nebune. Mi-ai dat foc inimii iar sângele șuvoi de lavă îmi arde carnea. Buzele tale fac crevase în
ÎNVAȚĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369743_a_371072]
-
când mintea nu mai poate acoperi alfabetul neștiut al rădăcinilor sinelui și atunci cumva mi-e teamă cumva mi-e dor de ceva neștiut neatins necunoscut sau poate odată profund cunoscut în tăcerea turmalinei negre ea ca o pasăre neagră răscolește cuvintele și mai ales cuvântul dintâi ascuns în chivotul inimii cerului îmi rămâne să mă rog păstrând degetele în triunghiul sfânt aproape lipit de centrul voinței de centrul din care înălțarea abia începe la fel cum un gând își începe
UMBRĂ LUMINII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369742_a_371071]
-
schitului Sădinca are planul de tip sală, fără abside laterale, cu pridvor ... XII. GEORGE GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (4) - PENTRU TINE NATURĂ, de George Goldhammer, publicat în Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014. Ajuns la ani pensionari având timp să răscolesc prin „trecut" am găsit un caiet în care la vârsta de 30 de ani am scris cu creionul un titlu: „PRIMĂVARA” urmat de un text. Am recitit cele scrise și cel puțin în timp ce am citit am reușit imposibilul, adică să
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
fabrici care să polueze aerul. Numai cine a simțit această adiere, acel miros plăcut de după o ploaie de primăvara a simțit și fizic cum acea adiere îi mângâie fața, intră ... Citește mai mult Ajuns la ani pensionari având timp să răscolesc prin „trecut" am găsit un caiet în care la vârsta de 30 de ani am scris cu creionul un titlu: „PRIMĂVARA” urmat de un text. Am recitit cele scrise și cel puțin în timp ce am citit am reușit imposibilul, adică să
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
ei..., de durerea ce o simțeam în sufletul meu... Moartea unei ființe iubite, doare! Te arde și te chinuie cu fiecare clipă ce trece... Și acum, după trecerea timpului, simt aceeași durere, ce nu vrea să-mi dea pace... ; îmi răscolește sufletul și îmi lăcrimează ochii... Acum cîteva zile, soarta ne-a lovit, din nou... cu o mare și dureroasă pierdere... O rudă, foarte apropiată nouă, ne-a părăsit, în liniște, fără a se plânge de dureri (deși suferea de o
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]
-
Mami, ești frumoasă ca o prințesă! - Vezi, dragă, ar trebui să fii mândru de nevasta ta! - Dar, tati, nu e frumos? - Ca un balaur, râse mama. - Nuuu, ca un prinț, zâmbi știrb Mădălina. Mama răsturnă caseta cu bijuterii pe pat, răscolind prin mormanul sclipitor, cu unghiile ei frumos lăcuite. Pescui un colier și se întoarse spre tata ca să o ajute să-l închidă. - Mult te mai foiești în fața oglinzii, măi femeie! E o nuntă, nu un bal cu cine știe ce fițe! - Lasă
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
și le mai termină vreodată... - Hai, Gigi, că nu-i așa de târziu! Vezi dacă a venit mama să stea cu Mădă, până îmi caut inelul cu rubine. Tata părăsi camera cu pași de motan, lăsând-o pe mama să răscolească micul munte de bijuterii. Piesă cu piesă, le așeză la locul lor în cutie, după care trecu la măsuța de toaletă, pe care o mătură cu palmele, iar în cele din urmă, începu să smulgă cu furie sertarele de sub oglindă
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
inele! - Nu e de glumă, Gigi, e inelul acela de la bunica! - Da, bine, păi, eu ce să fac? - Caută-l și tu? - Bine, mă duc să-l caut în bucătărie! Oftând zgomotos, mama prinse a scoate toate cutiile din dulap, răscoli prin poșete, aruncând apoi pe jos hainele trase de pe umerașe, pe care le buzunărise bine. Când, în sfârșit apăru și bunica, mama plângea cu lacrimi uriașe, care îi spălau rimelul proaspăt întins pe gene. - Dumnezeule, ce s-a întâmplat? A
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
dar, cu siguranță însăși ideea prezenței sale este imanentă lumii reale, naturii, și a retrăirii vârstei de început plojând în lumea copilăriei cu experiența maturității depline. Poeta trăiește o permanentă revoluție pentru a sesiza insesizabilul copilăriei, pentru a străbate aparența, răscolind magma esențială, pentru a reflecta profunzimea nelimitată a naivității copilului. Astfel, prezenta carte devine o căutare a originii înțelegerii universului copilăriei și dorește să se identifice cu propria copilărie, cu ajutorul talentului și experienței în domeniu. Al.Florin Țene Referință Bibliografică
POEZIA PENTRU COPII-POVESTEA UNUI IZVOR AL TUTUROR TRĂIRILOR NOASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368153_a_369482]
-
fredonau visele mele. O stare sublimă îmi inunda întreaga ființă. Mă urmărea apoi întreaga zi, parcă pentru a-mi aminti ce frumos am început ziua. Astăzi nu am cântat. Astăzi am ascultat doar melodiile fredonate de suflete triste, versurile lor răscolindu-mi sufletul deja obosit. Am simțit cum mă pierd într-o lume de nostalgii, de vise ce revin și valsează prin viața noastră, amorțindu-ne clipa, pentru a o trăi în deplinătatea ei. De ce doare? Doare dorul de tinerețe, doare
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
le pune în valoare/ Părăsește tot la un simplu gest când se simte nedorit./ Preferă apele tulburi!” Și încă un autoportret liric, completându-l parcă pe primul: „Păstrându-mi apartenența/ la izvorul inimoșilor/ la filonul stării de a fi cuvânt/ răscolind în omul pământ/ în lutul care se mulează pe mine/ îmi ia forma/ neînghițindu-mă totuși/ revelația cuvântului, vederea.../ .../ radiază starea de așteptare/ acordul, armonia, visul/ clipoceala simțită a apei/ resemnarea poemului,/ de a mă cunoaște vocea a secat/ renunțarea
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]
-
celor mulți care gândesc ca ea. Neliniștea ei este și cea a omenirii: „În miezul nopții, aparate/ Contorizează un nucleu,/ În mijloc de Pământ se zbate,/ Plasma în care-i Dumnezeu.// Un alt infarct suportă Terra/ Și timpul dă să răscolească,/ O clipă poate-nghiți era/ Și toată lumea pământească!// Secunda s-a scindat în două,/ Miimile-i sunt veșnicie,/ Între ce-a fost și-o lume nouă/ Putea să fie-o tragedie.// Am fost uniți în a trăi/ Această clipă de
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
Undeva - departe-aproape Auzeam tânguirea sfâșietoare, dureroasă, a ceva neîmplinit, nedefinit... Ce era ?! Pentru tine: Nimic! Pentru mine - Strigătul și Răspunsul se despărțeau pentru totdeauna, fără să se fi întâlnit! Un culcuș pentru cuvinte În noaptea timpurilor pierdute din răsuflarea zorilor răscolesc prin umbrele frunzelor să caut culcuș pentru cuvintele mele ce se privesc precum orbii și-și păstrează secretul. copyright/ Viorela Codreanu Tiron Referință Bibliografică: Talismanu/ Undeva... / Un culcuș pentru cuvinte / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922
UN CULCUŞ PENTRU CUVINTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368226_a_369555]
-
Acasă > Stihuri > Semne > ROSTURI Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Cutreiera fără odihnă prin hătișuri, unde fiare feroce își ling rană; curajos răscolește a lor ascunzișuri, fiindcă rostul pădurii e poiana. Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni, înșelătorului viclean nu-i fă jocul; nu rândui, încercând cu stâncă să sameni, fiindcă rostul ordinii este focul. Asculta cum în trunchiuri
ROSTURI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368234_a_369563]
-
adâncul vieții mele, Pe a sufletului undă, A-nghețat în grea durere, Fosta-mi dragoste profundă. Sunt adânci a feții riduri, Prinse-n raza de lumină, Ochii-mi sunt ca două viduri, Înghețate fără vină. Adânc sapă amintirea, Unda vieții-mi răscolește, Răbufnește răzvrătirea, Speranța mă năpădește. Mă trezesc din nou la viață, Inima-mi bate-n adâncuri, Ce-a -nghețat, azi se dezgheață, Lacrimi unduiesc în plânsu-mi. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SPERANȚA MĂ NĂPĂDEȘTE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SPERANŢA MĂ NĂPĂDEȘTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368295_a_369624]
-
meu căruia chiar îi slujise la înmormântare și îi preluase o jumătate din eparhia desființată, s-a albit atât de tare la întrebarea mea și mi-a răspuns tot cu întrebare de glas stins că: „De ce mai e nevoie să răscolim acel trecut? Ce relevanță ar avea aceasta de vreme ce tot am ajuns la libertatea credinței?”... Și doar când a simțit indignarea din glasul meu spunând că mormântul martirului are nevoie de o candelă care să lumineze Adevărul și de asta apelez
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
cu treceri dintr-o galaxie în alta, tunel de lumină în goluri de timp făcând totul flexibil în drumul spre stele. Pulsează prin spații sferele galbene, vânătoare cerească de zei îndumnezeind ființe. Tăișul gândului sclipind cu idei care fulgeră vidul răscolind focul din soare. Referință Bibliografică: În marile grote / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎN MARILE GROTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362666_a_363995]
-
din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În spatele magazinului din colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact ca atunci
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]