2,751 matches
-
aprofundării răspunsului ales sau formulat; imposibilitate nuanțării răspunsurilor; alegerea uneori la întâmplare a răspunsului corect. Inserate cu discernământ în contextul lecțiilor clasice, diferitele forme de evaluare computerizată pot concura la organizarea mai rațională a act ivității școlare. Efectele acestora se răsfrâng atât asupra elevului, cât și asupra profesorului . Elevul este determinat să gândească, să lucreze efectiv întreaga oră, să se controleze, să ia o anumită at itudine, să aplice anumite cunoștințe la condiții noi, să revină asupra aspectelor neînțelese. Profesorului îi
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
forme de neologisme pe care le vrea introduse după propriile idei lingvistice, fără să înțeleagă cât de rebarbative erau aceste „înnoiri”. O curiozitate e și sistemul ortografic propus, tot aici se susține purificarea limbii de elemente nelatine. Această opțiune se răsfrânge și asupra preocupărilor de folclorist ale lui S. Pentru a evidenția latinitatea românilor și prin literatura populară, el preface materialul folcloric cules, introduce nume din mitologia romană sau cuvinte de origine latină, vrea să dea un loc în mitologia noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
cu ceea ce se face în țările anglo-saxone. Ați putea descrie, pe scurt, piața internațională de film documentar? Dezvoltarea exponențială a televiziunilor în toată lumea, când posturile s-au înzecit, a creat acum 10-15 ani o cerere de programe care s-a răsfrânt și asupra filmului documentar. Unii au mizat pe divertisment, alții pe ficțiune, iar alții pe film documentar. S-a creat astfel o piață foarte mare, unde discutăm de sute de producții noi realizate în fiecare an. În plus, există un
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
atitudinal, mai puțin exercitat de autor care, de regulă, își caută temeiurile critice în propria sa conștiință perceptivă și mai puțin în atitudini contrapunctice față de preopinenți. În plus, cartea este tulburătoare, chiar gravă, prin substanța și fondul ei constitutiv, întrucât răsfrânge perioada celor șase ani apocaliptici, ultimii din viața lui Eminescu, marcați deopotrivă de obscuritate și ocultare.. De fapt, ce s-a petrecut cu poetul între 28 iunie 1883 și 15 iunie 1889? Biletul transmis lui Maiorescu de soția lui Slavici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
punere între paranteze" (ėpohė), reducționismul lui Edmund Husserl din "Meditațiile carteziene". De altfel, prozatorul marchează și grafic prin paranteze părerile, ideile și sentimentele lui Dragoș când Dimitrie își expune pe ton confesiv povestea vieții sale: "Dar ecourile nu se mai răsfrângeau în auzul și în ochii ei, ci se întorceau în mine însumi ca într-o stea neagră, strivindu-mă sub densitatea lor formidabilă. Ochii străinei mă sfărmau cu inflexibilitatea lor mată". Urmează paranteza husserliană: ("Eu, Dragoș Ivănescu, eram tot mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumea "omului recent", fără lumen, totul e descentrat, descompus și sfâșiat sub domnia hazardului, filozofii diferenței și diferanței au avut motive să fie tentați a înlocui cosmosul cu haosul, determinând reacția decisivă a Părintelui Stăniloae care vede posibilă unitatea ontologică răsfrângându-se dialogic (Treimic) numai în lumea ca lumen, fiindcă în omul modern există totuși o tainică unitate cu natura și cu Dumnezeu (în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii"). Mai mult, în antropocentrismul creștin al Părintelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am ajuns la un triptic despre care nu știu dacă va mai avea urmare. Ne aflăm în fața a trei ipostaze arhetipale ale spiritului românesc din Basarabia. Drama istorică a provinciei din marginea marginii (Alexandru Zub), conturată în prima carte, se răsfrânge în două destine poetice din aceeași generație, dar profund diferite. Grigore Vieru este sinteza poeziei românești basarabene tradiționale, dar cu deschideri profund originale spre actualitate/ modernitate. Victor Teleucă a încercat "să rupă zăgazurile paradigmei clasice cu articulațiile altui romantism, proiectat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la noi... Pag. 5: A doua condițiune sau putere producătoare pentru agricultură este vitele. Pag. 6: A treia condițiune este băncile agricole. Pag. 10: Contra acelora care voiește să ni le hrăpească. Pag. 11: Atâtea forți de producțiune cari se răsfrânge... Ibidem: Popoarele civilizate antici ca și moderni. O altă prețioasă regulă dincolo de sfera cunoștințelor d-rului este că numele proprii se scriu cu inițiale mari. {EminescuOpIX 149} Iată - le: Pag. 1: râul dunărea. Ibidem: Seria munților Carpații. " Bariera nestrămutată a Dunări
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de 2000 l. n., împreunată c-un privilegiu pe cinci ani pentru oricine ar voi să deschidă o farmacie în centrele plășilor Turia, Braniște și Stavnic. Deși această măsură e necontestabil folositoare, totuși credem că numai foarte puțin se va răsfrânge asupra populațiilor rurale, pentru că adevărata cauză a mortalității țăranului român este mizeria, provenită din greutățile fiscale și din angajamentele peste măsură oneroase al căror izvor sunt tocmai acele greutăți. {EminescuOpIX 279} În privirea școalei rurale s-au hotărât a se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
plajă. Era ca de obicei pustie. S-a uitat de jur împrejur, printre stânci, dar n-a zărit nimic. A înotat ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu brânză. Undele mării se răsfrângeau într-un clipocit melodic, iar apa albăstruie licărea ușor peste pietre. Codrin părea toropit de soarele arzător în mijlocul unui peisaj atemporal parcă. Razele soarelui îl învăluiau ușor, stârnindu-i erotismul. Ar fi dat orice să aibă alături o femeie, să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lată, cu pomeți înalți și, când aflai de originea lui rusă, îți dădeai seama că era de tip slav. Avea un nas mare, puternic, acvilin și o gură mare, cu buze moi, umede, senzuale, iar buza de jos i se răsfrângea până peste bărbie. Se îmbrăca neglijent iar femeile, dintre care unele îl socoteau atrăgător, iar altele respingător, preziceau că va ajunge o epavă. Ușa se deschise și Rozanov se găsi față-n față cu discipolul său. Nici unul dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care emană dintr-o sursă pură, ca răspuns la iubirea dumitale imperfectă, ca răspuns la frenetica dumitale dorință de iubire - și pentru că această iluzie te încălzește, afirmi că ai certitudinea. Presupun că asta-i ceea ce se numește credință. Simți totul răsfrângându-se îndărăt, asupra dumitale. Dar ar fi nevoie de Dumnezeul în care nu crezi pentru ca toate astea să devină o realitate. Nu e decât același lucru imperfect, agitat încoace și încolo, în ambele direcții. Aștepți un răspuns. Și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nervos. — Vă rog... bâigui Tom... nu există nimic pe care ați putea... vreau să spun, dacă există ceva... ce aș putea face... sau... — Există ceva ce ai putea face, spuse Rozanov. Îl măsura pe Tom, încrețindu-și fruntea brăzdată și răsfrângându-și și mai mult buzele mari, umede, cupide. Tom își spuse: „Dumnezeule! E în legătură cu George!“ Înainte de a mă explica... sau, oricum, înainte de a-ți prezenta ceea ce doresc să faci... sper că nu ai nimic împotrivă dacă îți pun câteva întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George! Dar poate că, pâna la urmă, totul se referă la George. Poate că vrea să facă din mine supraveghetorul lui George?“ Tom privi fascinat la fața uriașă a lui John Robert, la ochii lui aprigi, galben-căprui, la buzele roșii, răsfrângându-se de voință. Membrii familiei dumitale sunt quakeri. Îți practici religia? — Mă duc la reuniuni - la reuniunile de quakeri - câteodată. — Duminica trecută ai fost? — Da. — Bun. Ești logodit? — Nu. Categoric nu. — Scuză-mi, te rog, întrebarea, ești... mă rog... trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele sunt licuricii. Trăiesc la marginea lumii, dar nu-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a unui izvor din preajmă. Biserica anglicană a avut uimitoarea bunăvoință de a-mi aloca o minusculă pensie, dar nu am nevoie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prima zonă de ruptură a filmului. Dezolarea înghețată de pe figura lui James McAvoy la vederea taberei alor săi, plină de răniți, de soldați care cântă, de mizerie, de praf și de pulberea unui mic apocalips (acum sau oricând), nu se răsfrânge și asupra spectatorului care constată că filmul deja începe să treneze și că, deși arătos în fiecare cadru, nu impresionează. De aici încolo, ochiurile încep să se deșire pe măsură ce anii trec. Până când, mai spre zilele noastre, apariția Vanessei Redgrave, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
în cerdacul casei, acum când primăvara se afla în toiul împlinirii ei, se opri în fața lui - a Timpului - cât să se oglindească în apele-i adânci și limpezi, căci el avea ochii de o deschidere nefirească în care te puteai răsfrânge cât pofteai; ea se privi doar câteva secunde, aranjându-și părul prins deasupra capului: se bucură că-și păstra tinerețea, neatinsă încă de adierea marii câmpii, uitând în clipa aceea că trecuse abia un an de când se măritase, că era firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se vede după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zâmbind. Căldura răsfrântă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
merge la oraș. E un om deosebit... Cine știe?” Gândul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă în gară, era îmbrăcat într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, însă neglijent, cu gulerul cămășii parte răsfrânt în afară, parte sub gulerul sacoului. Era vesel, poate părea. „Doamne, își spuse, nu s-a schimbat deloc!, e acum în puterea vârstei, și parcă nu trecuse nici o zi peste el! Nu se poate.” Gândea așa pentru că nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
față de nevoile definite în DCI; pe de altă parte, supradimensionarea bugetelor pentru un număr redus de indicatori a condus la riscul de neîndeplinire a indicatorilor la nivel de program și de ajustări bugetare din partea Comisiei Europene, riscuri care se vor răsfrânge în final tot asupra cetățenilor români care contribuie la bugetul UE și care suportă în același timp și corecțiile financiare. Astfel, trebuie menționat că, deși universitățile, ca entități, sunt considerate actori de interes central în această lucrare și sunt asimilate
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1824]
-
amândoi; * nu poate exista un regim juridic privind raporturile patrimoniale dintre bărbat și femeie pentru un soț, iar pentru celălalt soț un alt regim juridic, ceea ce înseamnă că odată ce s-a invocat comunitatea de bunuri de către soț, aceasta se va răsfrânge și asupra celuilalt. Rezultă că lichidarea bunurilor soților se va face după regimul comunităților bunurilor și în cazul în care numai unul dintre soți este de bună credință; * efectele căsătoriei putative sunt reglementate nu numai de art.23 alin.1
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
formulează din partea celui ce a făcut investiția o atare cerere. * Masa partajabilă 125 Se impun anumite precizări cu privire la masa partajabilă: * patrimoniul soților este o universalitate juridică, incluzând ansamblul drepturilor și obligațiilor fiecărui soț, deci și pasivul patrimoniului comunitar care se răsfrânge asupra activului comunității de bunuri; * cota-parte a soților depinde nu atât de mărimea veniturilor din muncă, ci de contribuția soților cu aceste venituri, munca lor ori alte mijloace, la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Dacă veniturile din munca pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
Motivele pentru decăderea din drepturile părintești sunt limitativ prevăzute de lege (art. 109 C. fam.), textul fiind de strictă interpretare. Comportarea părintelui în familie, societate și la locul de muncă constituie motive temeinice pentru decăderea din drepturile părintești, daca se răsfrâng nemijlocit asupra minorului încât să-i primejduiască sănătatea, dezvoltarea fizică și morală a acestuia. Decăderea din drepturile părintești, poate fi cerută printr-o acțiune promovată de o instituție de ocrotire ce are calitate procesuală activă, atunci când copilul se afla într-
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
aceasta având drept consecință firească dezvoltarea unei structuri de recompensare a efortului, atât una directă, cât, mai ales, una indirectă, cu un impact considerabil asupra construcției echipei: apartenența la grup devine un factor motivațional în sine, asumarea performanței și succesului răsfrângându-se asupra relațiilor dintre membri prin intermediul satisfacției. Consecințele acestor stări de lucruri produc necesitatea unei noi provocări, dezvoltarea - atât la nivelul sarcinii, cât și la nivelul relaționărilor -, iar procesul devine, în acest mod, ciclic. Conjugând diverse cercetări și perspective, accentuând
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]