KorAP: Find »[drukola/base=răsuci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...231 >

5,766 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

cîțiva ani Încoace, lipindu-ne trupurile, ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
se liniștea, ieșea să facă o plimbare cu Tiberiu pe strada Maica Domnului pînă la cimitir, la Luci, și se Întorcea cu un carton de cataifuri și cu flori. Toate aceste păpuși pe care le scot din cutii prăfuite, le răsucesc cheița și le fac să se miște În paginile mele Îmi par prea cuminți, prea blînde. Să fie de vină bătrînețea mea care lăcrimează la fiecare infirmitate și găsește scuzabil orice cusur sau poate comit cu bună știință un fals

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pentru el criteriul majorității asta i-a grăbit descurajarea retragerea totală absența acum stăm unul În fața celuilalt ca doi roboți programați pe cîteva propozițiuni invariabil aceleași. Ai plătit telefonul? E gata masa? Nu mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă burta așa cum stă acum În profil cu omoplații ieșiți și cu fesele teșite parcă i-ar fi răsucit cineva capul și i-a mutat fața la spate poți ușor să-i confunzi burta cu fundul rău ne mai schimbăm și acum cincisprezece ani cum mai tremuram să ajung În patul ei pe cîți nu i-o fi păcălit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
stimulent intelectual ca vinul tonic Chihăiescu pe care mi-l dădea mama mare cu lingurița Înainte de masă să-mi facă poftă de mîncare oare carnea asta o să ajungă să-i sature pe toți și era amar amar de mi se răsucea limba În gură) — ... conticuer omnes intentique ora tenebat inde toro pater Aeneas sic orsus ab alto, ce profesor era Graur, ce ținută, ce elocință, domnule, exista pe atunci o onoare a profesiei, nu mișca unul la ora lui, Îi sorbeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele răsucite într-o parte. El, păianjenul. Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-am dus în grădină, sub platan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

perfect cu încuietorile mai mari, dar trebuia să fie alimentată cu curent și făcea o grămadă de zgomot. Am răsuflat ușurată când am văzut că Lee are un singur rând de yale la ușă. Am apucat mânerul și l-am răsucit către stânga cât am putut, atât cât să fac o crăpătură între ușă și cadru. Cardul din plastic laminat, pe care îl folosesc la treburi de genul ăsta, a alunecat destul de ușor înăuntru, iar încuietoarea era la fel de veche și obosită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Nu canapeaua! Expresia de pe fața lui Tom era mizerabilă. Oamenii sunt întotdeauna nepoliticoși cu canapeaua mea. Nu știu de ce; e foarte ușor să te întinzi în așa fel încât să nu-ți intre arcurile în coaste. Trebuie doar să te răsucești puțin. Am început să îi explic asta lui Tom, însă am renunțat pe la jumătate. Chiar eram obosită. —OK. M-am târât pe saltea înspre capătul în care dorm. Părea o cale lungă. —Dar fără glumițe. Sau ieși afară. Vorbesc serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ghearele mașinăriei. Sala era plină de adolescenți slabi și plini de coșuri, îmbrăcați într-un fel de costumații sport scumpe, care, la fel ca o rochie de seară, foșneau când mergeai. Acum se auzea ca și cum fiecare puști s-ar fi răsucit să se holbeze la mine, cu toții prostiți de uimire. Am pășit cu nonșalanță spre ieșire. Vedeam deja stația de autobuz și când a ajuns autobuzul erau atâția oameni care așteptau să se urce încât tot ce-mi rămânea de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
pe arcele gotice de deasupra ușii. Un taxi a apărut după colț. Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă, dar nu avea nici un pasager în spate. A parcat exact în fața castelului în roz și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
a întrebat disperată. De ce nu te duci să le spui? Nu știu, am recunoscut. Dar am făcut și eu prostii la vremea mea. Asta nu mă face un criminal fără inimă. Dintr-odată m-am simțit oribil de rușinată. îmi răsuceam piciorul pe mochetă ca un băiețandru prins de prietenii lui făcând un lucru bun. Am ridicat din umeri. —Să zicem că nu-mi place ideea să torn pe cineva, și acum o s-o lăsăm baltă, bine? Am plecat înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
să se întâmple. Nu că i-ar fi păsat în vreun fel lui Clifford. Nu voia să o omoare? — Doamne, nu. Doar să o sperii. Să-i spun să stea departe de Catherine. —Și ai speriat-o? Nat s-a răsucit incomod pe canapea. —într-un fel, da. De unde ai știut unde o să fie, am întrebat plină de curiozitate? —Ciudatul ăla care lucra pentru Catherine, a spus Nat. Ar fi făcut orice să ajungă la Lee Jackson. Era obsedat de Catherine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
afară, ținându-l în mână în timp ce mă îndreptam spre locul unde zăcea. Dar înainte să ajung la el, am văzut că nu mai am în fața cui să mă protejez. Nu numai picioarele îi erau straniu depărtate, dar și gâtul era răsucit într-un unghi ciudat. Prea ciudat. își rupsese gâtul. Cuțitul mi-a căzut din mână pe podeaua de ciment. M-am așezat lângă el. Avea o mână afară, lângă mine. L-am atins, apucându-i încheietura. Am stat așa mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Vrei să spui că ținea scrisorile înăuntru? — O făcuse special pentru ele, din câte am văzut eu. Probabil voia să ți-o arate la final, când era gata. — Da. Gura ei s-a strâmbat. S-a uitat la plic intens, răsucindu-l în mâini. Pentru un moment am crezut că începe să plângă și m-am pregătit pentru asta. Apoi a pus plicul în geantă și a închis-o. S-a auzit un clic de final. S-a uitat la chelner

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

MAREA BUNĂTĂȚII Feifel zăcea treaz în pat, cu un picior umflat. E un bărbat înalt, are ochi negri și o gură cam mare. O mustață subțire îi umbrește buza de sus. În rest, înfățișarea lui amintește mereu de un pin răsucit de furtună care și-a pierdut ramurile pe o parte. Azi ca și ieri, Feifel se simte așa, ca și cum viața s-ar fi scurs din toate părțile corpului său. De unde slăbiciunea asta nouă? se întreabă el. Oare s-a terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

eludează. Albastrul covor magic zboară exact atât de bine pe cât mă așteptam când l-am furat din pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi spectaculoase, când opturi nebune, ca apoi să se răsucească complet de câteva ori. Mă tem însă că nu-l pot stăpâni îndeajuns de bine. Acum zburăm cu capul în jos și este frustrant să îți dai seama, după ani de zile de cercetare, că asta este de fapt poziția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
de la terminarea facultății. Ședința de administrație a blocului este singurul lucru pe care îl văd clar în aceste clipe. Iar aerul se termină. Cum e posibil? Mă zvârcolesc, încercând cu o ultimă sforțare să nu primesc moartea la mine. Mă răsucesc. Vreau să urc, pentru Dumnezeu! Vreau să mă nasc din nou. Cu ochii plini de sânge plesnindu-mi, mai apuc să-l văd pe prinț. Coboară, mort fiind, drept, în picioare, cu capul atârnându-i în piept, parcă rupt. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
fi atât de frumoasă? Mă desprind și plec spre stele. Eu sunt parte din unul singur acum. Mi-e frică, moarte, unde mă duci? Tu îmi arăți tot ceea ce există, ducându-mă în mâna ta puternică și fără margini. Îmi răsucești spiritul spre necuprins, presărând cu el stelele și micile lumini de pe tărâmul închipuirii. Ele, luminile, sunt ființele celor care au trăit vreodată. Sunt atât de multe! Locul meu e lângă una dintre ele, mic, pentru că nu sunt cu nimic mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
fel și chip, legându-l când cu scotch, când sudându-l, când prinzându-l cu nituri, dar nimic. Curul lui Bogdan se dovedise pur și simplu de nereparat. Acum el se întoarse pe ultima parte pe care se mai putea răsuci, adică pe spate. O făcu însă cu dureri imense, pentru că era exact partea care îi solicita cel mai mult dosul. Urlă de durere, iar odată cu acest urlet, gândurile despre lume și viață îi reveniră. De ce era totul atât de nedrept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
prea mare pentru a putea fi privit. PAGINĂ NOUĂ DOMNUL DIRECTOR Într-un alt loc al Existenței era, ce-i drept, mult mai liniște. Cel puțin așa părea. Directorul Liceului de Reparat Garnituri de Tren, stimabilul domn Michael Berzelius Clossettino, răsuci de nouă ori cheia în broasca ușii biroului său, după care intră, precaut. Adulmeca ceva ce nu-i dădea liniște, deși aerul proaspăt ce îi intra în birou prin geamul larg deschis nu putea decât să-l bucure. Altceva îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
cea mai mare prostie.../ Un, doi, trei, am terminat ce aveam de spusss.../ Îmi pun palma-n cur și mă duc fraților, m-am dusss...! Ca și cum nu am fi fost îndeajuns de uluiți, pe măsură ce tocmai rostea ultimele cuvinte, Giordano se răsuci fulgerător, năpustindu-se cu o viteză incredibilă exact în direcția opusă. Trecu peste masă, apoi peste John Euripide, călcându-l pe cap, după care se aruncă prin geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi și bucăți ascuțite de lemn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
înverșunat, încât aproape că îi smulse un sân din pulover bietei femei, ce chicoti amarnic. Povestirea pe care urma s-o ascultăm în premieră se numea Chiuveta de oțel. Oftând prelung și continuând într-un mod absolut incredibil să-și răsucească bietele globuri oculare spre aceeași porțiune a tavanului, unde nu se afla nimic, de altfel, Aurora scoase o singură hârtie pe care o privi vreme de un minut fără să scoată absolut nici un sunet. - Acum încep să citesc! miorlăi ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
sunt tainele acestea care se săvârșesc sub proprii mei ochi lipsiți de corp și cum de se pot împăca oamenii ăștia ciudați cu o condiție care mie mi-a fost fatală? Mii de alte suflete asemeni celui al meu se răsucesc cu aceeași disperare, acuzând aceleași neînțelegeri, dar acest lucru nu mai poate încălzi cu nimic un biet nenorocit pe cale să fie damnat la frigul veșnic. Nebună karma trebuie să fi fost aceea care nu mi-a permis să scriu aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

prăpădit și se pare că totul a început din nou. Iarăși au apărut indivizi care scotocesc prin munți și nenorocirile au luat-o de la capăt. Toma rămase tăcut, îi dădu drumul femeii lăsându-și brațele să cadă pe lângă trup. Se răsuci pe călcâie și se așeză tăcut pe pat, alături de copilul care continua să plângă. Își sprijini capul în palme, cu coatele rezemate pe genunchi. Ileana se apropie și ridică copilul în brațe, încercând să-l liniștească. Privea împietrită spre soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fiece rază de lumină se scurgeau dinăuntru, coborând spre locul unde se aflase el cu câteva clipe mai devreme. Semăna cu un fum gros ce se prelingea pe pereții de piatră, apropiindu-se tot mai repede de el. Îngrozit, se răsuci pe călcâie și o rupse la fugă prin galerie. Călcă pe una din traversele putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]