1,382 matches
-
stadion înțesat, ca Dylan Thomas. într-o generație de închiși în sine cu o mie de lacăte, Florin Iaru s-a risipit ca un automobil care explodează cu încetinitorul, aruncând 135 în jur o orhidee de pinioane, șuruburi, cadrane, tablă răsucită și foc. El însuși rămânând cu toate acestea o enigmă. In 1981 i-a apărut prima carte, "Cîntece de trecut strada", cuprinzând câteva dintre cele mai frumoase poeme ale lui: "Aer cu diamante", "Duelul", "Titanic Vals". S-a remarcat imediat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
programatică, fie foarte simple. Lucrul acesta mă duce, de fapt, cu gândul la faptul (reducționist vorbindă că există două tipuri de cititori și, așijderea, două tipuri de autori. Mai întâi despre cititori. Există cititorii gurmeți, care preferă să fie aromați, răsuciți, ambetați, ca să zic așa; și există cititorii cu un simț acut al realității, care nu vor să fie păcăliți, nici măcar înmiresmați, ci duși exact în fața zidului de execuție (pe care orice carte îl conține, metaforic vorbindă. Despre autori, acum: există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
prăvălie, Înspăimîntat de perspectiva că aș putea pierde ceva din ce se petrece dedesubt. De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima oară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Individul a rămas așa un timp, legănîndu-se Încet ca bătut de vînt, printre toți trandafirii ăia Împrăștiați pe trotuar, ca niște flăcări galbene. Apoi a Început să-i calce În picioare, să-i Împingă jos pe pavaj, cu o mișcare răsucită a bombeului. Mișcarea a fost dublată de alta, identică, a gurii. Ea calcă trandafirii, el răsucește din bombeu. N-a ratat nici măcar un fir. Apoi s-a Îndepărtat Încet pe stradă. Am așteptat să mă asigur că nu se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de ceilalți inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se lent, pletele de liță, răsucite fastuos, fluturând ușor în curentul conacului imens, acolo, sub crucea bolții, în miezul miezului țestei mele... Perioadele cu Lulu puteau începe oricând și oriunde, pe stradă sau în pat cu o femeie, sau bătând la mașină. Greu de spus ce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din fereastiă aveau să devină purpurii asemenea ochilor de păsări cântătoare, iar apoi, în cadrul ferestrei, aveau să iasă stelele, dar noi trebuia să ne privim în continuare în ochi, până când după umărul tău avea să se ițească, plin de bucle răsucite, capul cu pleoape albe și gene ușor orientale al ei, al fetei cu păpușa de cârpă... Și uite că au trecut de mult cei zece ani și nu am scris marea carte. Nici măcar nu am înnebunit. Am ajuns un bărbat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu scene de familie în negativ. Pe un singur deget, arătătorul de la mâna dreaptă, mai avea un film făcut baston, lucios, lung de vreo jumătate de metru. M-a împuns cu el în piept, zîmbindu-mi mereu, până ce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și burta moale pe deasupra și pe dedesubtul fluturelui, a început să-l înfășoare cu grijă în propriile lui aripi până l-a transformat într-un pachet lunguieț, din care se mai zăreau doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
neconsolat prinț aquitan... O bucurie tristă îmi însoțea reveria, așa încît abia mi-am dat seama când s-a aprins focul de tabără. M-am dezmeticit când am văzut întregul rug, înalt de câțiva metri, cuprins până în vârf de limbi răsucite, roșii-portocalii, de flacără troznitoare. Acele de brad, transformate în scântei, se repezeau cu sutele în sus, pierzîndu-se-n noapte. Becurile care până atunci luminaseră tremurător terenul fuseseră stinse, așa că singur focul, țroznind sub stele, rămăsese centrul transparent și vioi al universului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
hieratică asemeni unei regine pe tron, stătea sora mea. Pereții înguști ai cabinei erau neîncăpători pentru teribila statuie vie. O rochie simplă, albă îi acoperea corpul, iar pe toate degetele, ca niște gheare de jumătate de metru lungime, avea filme răsucite, negre-violete-lucioase, într-o continuă fremătare. Pe jos, pe mozaic, mai erau câteva filme buclate, developate, în cadrele cărora puteai distinge oameni cu fața neagră și părul alb, în costume albe și cu mâini negre, femei cu gâturi negre și ochi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
existentă. Un nor în care se produc fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
chiar cu câteva ore, înainte, înăbușită de prezența lui Enin, care-l solicita atâta; vaga conștiință a prezenței alter-ego-ului său, și toate celelalte realități. Îl găsi pe Enin întins pe podeaua din salon într-o poziție cât se poate de răsucită. Dar copilul părea să se simtă bine. Gosseyn merse până lângă el și rămase în picioare privind la împăratul Dzan, apoi rosti din frazeologia Semanticii Generale: - Cel mai bun răspuns pe care ți-l pot da se bazează pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ochi și m-au purtat mai întîi din vehicul în vehicul pe străzile orașului, până n-aș mai fi fost în stare să spun nici cine sânt darmite unde mă aflu. Apoi m-au târât pe niște coridoare sucite și răsucite, am coborât trepte mirosind a piatră udă și a hoit de pisică. Pe deasupra, din când în când, se auzea huruitul câte unui tramvai. Mi-au scos cârpa de la ochi într-o pivniță luminată slab de câteva lumânări, unde erau așezate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu picioarele. Chiar la începutul verii găsiserăm scorbura asta plină de ascuțitori de plastic, chinezești, de-o bogăție de culori pastelate care ne-a tăiat respirația. Erau peste cincizeci, reprezentând tot felul de animale blânde, veverițe cu cozi groase și răsucite, iepurași albi, cai cu balansoar, căprioare din Disney, broscuțe cu ochi albaștri. Se mai aflau rachete roșii și verzi, butoiașe roz-transparente, broaște țestoase și girafe cu gâtul lung și coada mobile. Cu o seară în urmă nu fusese acolo nimic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a cumpărat și el o elice colorată. După ce omul a plecat, l-a urmărit o vreme cu privirea cum se târa prin crăpătura culoarului, iar apoi și-a aplecat pleoapele, visător, spre elicea aflată la baza celor două sârme poleite, răsucite una în jurul celeilalte. Privea oarecum neatent cele două aripioare de carton, când ele au început să se rotească singure, din ce în ce mai repede, în sus, pe sârme, și s-au ridicat în aer la peste un metru înălțime, rămânând acolo, tot rotindu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și nimb de aur. Lazăr, înfășurat în bandaje ca o mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită de umăr, purta și el un astfel de pergament. Fiecare icoană, desprinsă din perete, lăsa în urmă un dreptunghi palid, pe care se umflau pânze subțiri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
repede și leg la loc șireturile dosarului. Mă mai uit în jur și privirile îmi cad pe un vraf de discuri, așezat pe o policioară. Scot unul care are pe copertă fotografia mare, color, a unui tânăr ținând de coarnele răsucite un berbec imens și mițos. Chiar atunci aud pași pe culoar, o cheie se răsucește în broasca yale și intră ea. Aduce în blana de vulpe mirosul de zăpadă de-afară. Are încă ace de gheață în sprâncene, iar căciulița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să înroșească zăpada din tot Bucureștiul cu lumina ei. Pe alei se aflau oglinzi strâmbe și oameni înalți de vreo trei metri, făcuți din zăpadă artificială, în pieptul cărora se deschideau vitrine cu mașinării complicate. Se vindeau peste tot acadele răsucite, citronadă în sticluțe mate, frumos rotunjite. Erau cutii mari, având sub țiplă forme bizare din zahăr colorat, erau Moș-Crăciurri de turtă dulce și alții adevărați, adunând din loc în loc copiii și spunîndu-le basme. Trecând prin labirint nu te puteai rătăci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încuiat, atârna, ruginit și buretos, de belciugele lui. Am deschis ușa și-am privit înăuntru. Sub pânzele de păianjen, grele și pline de insecte mișunătoare, se vedeau în penumbră unelte vechi: târnăcoape, lopeți, bucăți ciudate de tablă, o nicovală, fiare răsucite, scoabe, toate acoperite de cruste cărămizii de rugină. O găleată turtită era plină până la jumătate cu var solidificat. Am plecat cuprinsă deodată de oboseală, de sentimentul inutilității. Mi-am adus aminte ce spusese odată Egor: "Timpul exterminator, timpul care nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
n-o împrumuta de la clasa de-alături, căci nu știa pe nimeni, și-i scria în zilnic. Și nici nu știa pe unde s-o caute. Încă mai avea în Patria Noastră 1 un Lenin cu ochelari și cu mustață răsucită ca a baronului Münchhausen, care se trage singur de păr. Degeaba îi spunea Nadejdei Petrovna că nu el i-a făcut mustață și ochelari lui Lenin, că nu-l credea. Lenin era bun și nimeni nu trebuia să-i facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
barbă. Tata i-a zis că pe Lenin n-are voie să-l deseneze nimeni, numai pictorii mari, dacă li se dă voie. Pe ceilalți îi bagă-n pușcărie dacă nu seamănă. El are mustață frumoasă și ochii blânzi, nu răsucită, ca a baronului Münchhausen. Numai un prost putea să-l mâzgălească pe Lenin. Lenin era atât de bun, a făcut Revoluția și îi ajuta pe copii. Lui Sașa îi era tare ciudă pe cel care i-a făcut mustață răsucită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
răsucită, ca a baronului Münchhausen. Numai un prost putea să-l mâzgălească pe Lenin. Lenin era atât de bun, a făcut Revoluția și îi ajuta pe copii. Lui Sașa îi era tare ciudă pe cel care i-a făcut mustață răsucită lui Lenin. Era câte unul, ca Ciornâi, care nu știa să citească. El nici nu știe cine-i Lenin. Tata i-a zis că ăștia se cheamă copii debili, iar mama și tatăl lor sunt bețivi. Și de aceea ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și așa mai departe. Titi nu găsi întrebările inoportune, nu fu în stare totuși, din timiditate, să răspundă mulțumitor la toate. - Colonele, strigă fata, auzi că stă pe Antim, unde stă șiginerele dumitale. - Ce spui? se miră omul cu mustața răsucită. Tulea, Tulea, parc-am auzit! Era o gălăgie infernală, fiindcă toți își vorbeau de la distanță. Din capătul opus, Sohațchi strigă lui Titi: - Te uiți pe pereți? Zugrăveala e făcută de mine. Așa și era. Mai târziu îi arătă și alte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și o bătaie fermă în ușă îl făcură să înghețe. Pe ușă apărură solemni, dar râzători, Sohațchi si trei ofițeri, în care recunoscu pe cei doi frați ai lui Sohațchi (unul căpitan, și altul locotenent) și pe domnul cu mustăți răsucite, acum colonel. - Iubite domnule Titi, luă cuvântul căpitanul, suntem fericiți că sora noastră ți-a plăcut. Ați dus lucrurile prea departe, după câte am aflat. Ce s-a făcut, s-a făcut, însă înțelegi că noi suntem o familie onorabilă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]