KorAP: Find »[drukola/base=răsufla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...82 >

2,050 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890

ca asta... Cum o să am șase!? Și văzând că cei doi îl priveau neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata, și ciorapul de la dreptul. ― Iacă, fiilor, e așa după cum v-am spun: am numai cinci degete! ― Așa e! făcu cel cu cinci degete... Văzuși, mă, că taica

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
coada ochiului Încercarea unui călăreț otoman de a-l ataca pe voievod cu lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de pași, Gâlcă părea rănit, căci lupta cu stânga și răsufla greu. Din valea Bârladului Începeau să se scurgă șiruri de turci fugari, călărind Înspăimântați spre sud. Mii de ieniceri În debandadă alergau prin noroaie, hăcuiți de răzeși. - Ajunge, măria ta! spuse Oană. Soliman pleacă de pe câmpul de luptă! Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cumpere ceva. Unde vei fi la noapte? Călugărul traduse și așteptă cu emoție răspunsul. - Lângă voi, spuse Încet Ștefănel. Nu voi pleca decât după ce bandiții Jian Shi se vor fi retras, iar Drumul Mătăsii va fi din nou liber. Călugărul răsuflă ușurat. Negustorii porniră În grabă să organizeze scena unei lupte care nu avea să existe. Mulți arătau cu mâna spre tânărul necunoscut, care avusese ciudata idee a bătăliei de oglinzi. - Am avut multe nume, spuse pe neașteptate Ștefănel. Am avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu avea nici un mesaj scris, căci reținuse exact ce are de spus. Și spusese repede, după ce băuse fără să răsufle o cană de lapte de capră. - Trebuie să ajungi cât poți de repede la Istanbul. Vei primi o misiune. Nu știu nimic despre ea. Pot să-ți spun doar că e nevoie de tine și de o sută de războinici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
metal care deschidea geamul și o roti Încet, simțind durerea din ceafă. Reușise să rotească jumătate. Prinse din nou cu dinții și continuă rotirea spre stânga până ajunse la capătul mișcării. Geamul era Înțepenit de ger. Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista cu greu sprijinit Într-un cot. Dar trebuia să termine ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În canatul geamului, ca să-l miște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care nu le dădură nici o atenție. Dar, brusc, Oană Își simți umărul drept prins cu forță. Durerea strânsorii Îi provocă o scurtă amețeală. Se Întoarse Încet, cu o privire naivă. Un ienicer Îi făcu semn spre furcă. Oană Înțelese și răsuflă ușurat. Lăsă furca pe jos și, cu mâinile goale, porni mai departe, printre șirurile de ieniceri. Se auzea deja vocea preotului din sat, psalmodiind Cetania Morților. Lumina scădea Încet dincolo de codri, iar lumânările din jurul catafalcului aruncau străluciri galbene și, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acolo... . - Unde fusăși, oltene? Ce... văzuși? - Văzui o fantomă, căpitane... un om... de Îl Îmbrățișă Alexandru... și Îi zise fratele meu... omul ăla... care omorâ vreo sută de spahii... Îi tăie ca pe surcele... umbra... - Umbra? - Umbra... spuse Vasile, Încă răsuflând greu. Oană se ridică și privi Întrebător spre Pietro. Pietro plecă ochii. Apoi Își dădu seama că ceea ce se Întâmplă e prea important ca să aștepte sfârșitul bătăliei. Dacă sfârșitul bătăliei avea să-i mai prindă În viață. Ridică privirile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851

dat-o-ntr-a doua plural: Invențiile pe care le-ați mai putea... inventa... Lumea, în general... Aproape că îmi venea să plâng!... Adio rata pe septembrie la submarin! - Nu, mă! De psihologia asta! E o pseudoștiință pentru ratați și frigide! - Uf! am răsuflat ușurat. Pentru câteva clipe mă gândisem că... am în față un mare geniu autodoborât... - Stai liniștit! și-mi arătă într-un sertar un dispozitiv cilindric ascuns într-un morman de șurubelnițe și cutii de vaselină. ANTILUMEA! și ochii îi prinseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
le-am generat. Cam la o săptămână, am revenit instantaneu la proporțiile normale și am avut putința unui alt punct de vedere: orașul detenției mele era distrus, stâlcit și adâncit, oamenii mă priveau îngroziți. M-am cutremurat, dar am și răsuflat ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles că i-a zburat juma' de creier când m-a recuperat din antichton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860

Cum privirea ta îndreptată în sus ar părea să-l bănuiască, chiar să-l contemple, ai gîndi că și el face același lucru... Pretenție de reciprocitate de la vierme la stea! Așa s-a născut "supranaturalul" și credința. Strămoșul tău a răsuflat ușurat; pusese ordine și "sus", angajînd iluzoriu pe "acel cineva" care să-l aibă în grijă. Cum nu spunea nimic, am continuat: - De altfel, utilizarea rațională a focului a dus la micșorarea barierelor nopții și a dat înaintașilor tăi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

preț ale lumii defuncte, care a trecut deja în uitare. Aceea a fost vechea lume, iar ea este zămislitoarea unei vieți noi. Străpunge cu privirea întunecimea apei și scoate din ea un bărbat cu pielea deschisă, trandafirie, de culoarea perlei, răsuflând greu ca un copil. Respirația lui greoaie o excită. Amrita îl trage după sine pe bărbatul de culoarea perlei și totul pare să se închidă ca un halou în jurul lor. El cade la podea. Ea se uită în jur. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-l împinge pe jos. Felul în care fac sex este lipsit de experiență și violent, este mai mult o încleștare. Se rostogolesc și se răsucesc pe pământ. Durează numai câteva momente, apoi o bună perioadă rămân așa, încolăciți și confuzi, răsuflând greoi. Senzațiile noi, nemaisimțite, provocate de atingerea trupului celuilalt îi fac să se dorească din nou și fac sex încă o dată, de două ori, se rostogolesc, se răsucesc, apoi rămân epuizați, ca dintr-o beție îndelungată. Focul pâlpâie din ce în ce mai slab

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege de pat și să-l biciuiască. Face asta cu o curea de piele, tușind și răsuflând greu, șuierând ca un asmatic. Se pare c-o face atât din plăcere cât și din datorie și se achită de sarcina asta metodic, fără să se grăbească, ca un om bogat care savurează un platou de mâncăruri gustoase. Pran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și prima oară, Flowers îl aduce pe maiorul Privett-Clampe și închide ușa. Pran îl privește năucit din pat, maiorul se îndreaptă amețit spre el, rostește "Băiatul meu frumos!", se încruntă și cade beat pe podea. Se lasă o tăcere apăsătoare. Răsuflând ușurat, Pran își pierde cunoștința. Este trezit de fotograf, care scoate capul prin fantă și-i strigă să-i scoată pantalonii maiorului. Auzind zgomotul, maiorul se trezește și-l surprinde pe fotograf, înainte ca acesta să închidă fanta pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Gliddon. Acest volum interesant îi este oferit lui Robert să-l frunzărească, în timp ce pastorul notează rezultatele. Se uită la imaginile de statui grecești, apoi la figurile contorsionate, parcă murdare de funingine ale negrilor și simte, așa cum face adesea, că poate răsufla ușurat, că nu seamănă cu nici unele. Ca multe din cărțile pastorului, este o carte foarte veche, iar pielea de porc în care a fost legată s-a crăpat și mucegăit în anii în care a fost expusă musonului. Robert urmărește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și vom alunga tristețea Pentru acele spirite atotputernice, ne vom ruga.“ După ce au cântat patru sau cinci versuri neregulate, pe care Bobby le-a urmărit mai puțin decât tânăra albă, doamna Pereira a pus placa la loc în suport și, răsuflând greoi, s-a așezat în imensitatea ei pe scaunul de lemn, din capul mesei. Acum suntem în armonie. Atmosfera este pozitivă. Le urez bun-venit ultimilor sosiți. Domnișoara Garnier și... — Chandra, zice doamna Macfarlane. — Chandra. Bine ai venit. Vă rog, luați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
egală măsură. Nu existase între ei decât această legătură fizică. Își folosiseră trupurile ca garanție pentru restul vieții lor în comun: când el era furios, când ea avea îndoieli. Și ea pierduse mult, deși o parte din ea rămăsese trează, răsuflând ușurată în secret că nu trebuia să i se mai ofere acum, când încrederea în soțul ei era în declin. Uneori, nu mai putea suporta și-l chema ea, dar întotdeauna se sfârșea rău, cu stângăcii, încordare, scuze. Când erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ajuți la un experiment. Unul dintre tineri aruncă o piatră în ușa bisericii. — Imperialiștilor! le strigă. Lachei capitaliști! Pastorul Macfarlane traversează strada și băieții se risipesc strigând și alte sloganuri comuniste, în timp ce se îndepărtează. Pastorul se întoarce roșu la față, răsuflând greu și-i smulge lui Bobby promisiunea că îl va ajuta de dimineață la experiment. Imediat ce poate, Bobby se scuză și urcă în camera sa. Colajul îl privește de pe perete, sute de chipuri din reviste, stelele de pe cer. Îl fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Jonathan până acum, dar că acum, odată integrat în această acțiune măreață care este școala, va trebui să acționeze în conformitate cu principiile care domină aici. Trage aer în piept și strigă: Băieteeee! spre ușa deschisă, ceea ce-l face pe un puști răsuflând greoi să intre cu o tavă de ceai. Puștiul clatină ceștile și farfurioarele, iar Fender Greene îl privește pieziș. — Este un exemplar adorabil, nu? Face cizmele și o omletă grozavă. După ceai, Fender Greene îl însoțește pe Jonathan în fața școlii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
buni? Este o prostie, Jonathan. Toți sunt niște oameni foarte cruzi. — Cum adică? N-am făcut altceva decât s-o strâng prea tare! Ăsta nu era un motiv să mă trimită într-un asemenea loc! În acel moment, Jonathan realizează răsuflând ușurat, că indiferent ce este această femeie (și unele variante chiar îl îngrijorează) nu este în toate mințile. Poate că acesta este tipul de concluzie care se citește inevitabil pe figura celui care o privește. Poate că mătușa Berthilda este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
dar Hoggart este foarte dezamăgit când îi vede pe Bridgeman și pe Waller în colțurile opuse ale încăperii. Cu toate acestea, le ține o predică despre lipsa de moralitate! Despre abstinență. Păcat! Fluturând un deget pe sub nasul lui Jonathan, îi răsuflă duhoarea respirației în obraz: — E ceva vicios în tine, Bridgeman, indiferent ce spune doctorul Noble. Ceva bolnăvicios. Peste încă trei zile vine rândul lui Gertler. În acea sâmbătă, cu câteva minute înainte de masă, Jonathan intră în grabă în cameră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
integrezi. — Eu... Îți sugerez crichetul. Asta am de gând să-i spun lui Hoggart. Acum, când ți-ai asigurat locul la universitate, se poate spune că ți-ai atins scopul la Chopham Hall. Dar asta nu înseamnă că poți să răsufli ușurat sau că ai merita laude. Pentru binele tău, trebuie să continui să fii foarte atent. Altfel, riscurile sunt mari, Bridgeman. Chiar foarte mari. Riști să devii prea interiorizat. Leneș. Aceasta, după cum vei înțelege, este o problemă comună elevilor, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
birouri sunt ocupate, studenții din anii terminali asudând supărător în timpul examenului. Mărinimos, librarul a permis să fie deschise ferestrele și de afară răzbat fragmente ispititoare de conversație, fiecare izbucnire în râs aducând noi dureri pe chipurile prizonierilor din interior. Jonathan răsuflă ușurat că poate să iasă pe treptele de piatră, apoi în aer liber. Pe când își zornăie măruntul în buzunare în anticamera bibliotecii, întrebându-se cum ar fi mai bine să-și petreacă după-amiaza, o grupă de studenți trece în fugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

tocesc acest jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă cu toții ușurați. Se aruncă la picioarele Majestății Sale Împăratul și ovaționează: — Felicitări! — S-a ales prima soție a Majestății Sale! strigă eunucul-șef Shim spre zidul exterior. — Mulțumesc. Nuharoo își face plecăciunile cu fruntea atingându-i ușor pământul. Execută salutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]