25,657 matches
-
21 decembrie 1989, grupul de artiști și scriitori care avea să ajungă, mai apoi, la Jilava. (Chiar după acest episod își va descoperi și Ion Dumitriu insidioasa lui boală care l-a purtat implacabil spre moarte). Măcinați amîndoi de un rău ascuns, dar amîndoi de o vitalitate și de o vigoare ieșite din comun, Ion Dumitriu și Mircea Nedelciu au oferit în toți acești ani imaginea unei comuniuni legendare. Chiar dacă prietenia și solidaritatea sînt caracteristici de prim-plan ale optzeciștilor (a
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
Ioan Holban Între cărțile de poezie ale lui Adrian Ălui Gheorghe, șapte la număr, Complicitate (Editură Libra, 1998) ocupă o poziție specială, este poate chiar placă turnanta a liricii sale pentru că, iată, el părăsește - fără păreri de rău, cum se vede - registrul "textualist", specific generației din care face parte, recuperînd - și aici, Laurențiu Ulici are încă o dată dreptate - "vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi "poeticitatea" unei realități cenușii
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
scăpase miraculos din alte grele încercări). Pe insula unde l-au aruncat apele dezlănțuite ale oceanului, Robinson va descinde, cum observa Andrei Pleșu, în propriile sale adîncimi morale, pentru ca astfel să înțeleagă ceea ce între oameni îi părea simplă convenție: problemă răului și a binelui, tensiunea depărtării și reapropierii de ceilalți. Cu alte cuvinte, el își definește locul său într-o ordine superioară a lumii. Pustia îl învăța să privească în jurul lui, cu toate că, aparent, nu e nimic de văzut. Robinson Crusoe este
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
sîntem invitați a pași e un revers al Edenului, nu însă un Infern, căci pedeapsă nu este explicită, ci difuza într-un mediu de eclipse, de goluri, de umbre, de riduri, într-un climat care ar justifica ideea augustiniana că Răul n-are o existență ontologica, fiind doar o absență a Binelui: "o mare eclipsă e această naștere/ a zis și în golurile dintre urlete/ nu va putea ridica/ niciodată catarg// cu plînsul încet al unei somnambule/ s-a ivit în
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat credință pe calea politicii noastre externe și a necesităților laice ale țării, - intrarea în NATO. Nu vreau să cobesc. Sau să pun răul înainte, dar vom plăti destul de scump, în viitor, aceasta superficialitate și confundare a planurilor, atît de diferite. Au fost și popoare, - nu numai religia catolică - de ieri și de azi - care s-au ridicat curajoase înaintea intențiilor de tot felul
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
mai multe piste de lectură, începînd cu sensul vitalității exuberante a personajelor, concretizate în marea lor capacitate de a iubi și de a procrea - totdeauna - în matrice gemelara (că la Michel Tournier) și sfîrșind cu raportul dintre fragilitatea umană și Răul istoriei. Dincolo de problematica violenței - mărturisita de scriitoare ca fiind unul dintre impulsurile care au împins-o în fața foii albe de hîrtie și observată de critică de întîmpinare, aș vrea să mă opresc asupra unui alt fel de "violență", aceea a
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
inocent în lumea aceasta. Nici macar solidaritățile literare. În aceste condiții, furișat în pielea unui avocat al d-lui Catanoy, cînd, îndefinitiv, propria piele îl ustura cu adevarat, dl Schenk nu poate spera la stima noastră. Îl încunoștințez, cu părere de rău, ca pe a mea, cel putin, a pierdut-o.
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
Autorul nostru are grijă să clarifice sensul acestor concepte, acolo, în Basarabia, relevînd sensul patriotic al celui din urmă termen, care urmărește să restabilească adevărul științific al istoriei, readucînd lucrurile în planul firescului și al normalității. Acel românofob îmbătrânit în rele, Lazarev, continuă să lovească în filoromâni, publicînd în ziarele antiromânești de la Chișinău articole polemice în care îi acuză pe filoromâni că vor să desființeze "țara" pentru a deveni o provincie a alteia, producînd stupide argumente în sprijin, ca, de pildă
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
ale musulmanilor din Bosnia și respectiv de declanșare a unor bombardamente asupra liniilor de aprovizionare sîrbești. Nimeni nu este inocent în Balcani", afirma Kaplan, iar Clinton se făcea ecoul sau în refuzul de a vedea în Milosevici personificarea contemporană a răului radical. Pe scurt teza cărții lui Kaplan, idee care ne interesează direct întrucît o mare parte a volumului este consacrată României, este ca națiunile din Balcani au fost întotdeauna angajate în războaie și agresiuni mutuale. Pacea între aceste populații a
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
sau cu cele ale lui Puiu Antemir la spectacolele sale Molière... Am vorbit și cu cîteva studente la scenografie din diferite țări, și ele aflate în "încăperea românească." Sentimentul dominat perceput a fost că scenografia românească este una a "exorcizării" răului. Românii fiind profund marcați de experiență istorică a crimei și a violenței (România fiind în continuare percepută ca tară în care un dictator odios a fost nu mai puțin odios judecat într-o farsă de proces și omorît! - sau prin
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
Santiago Nasar drept sursă principala a tensiunii narative din această carte? Spre deosebire de genul polițist, în care crimă trebuie să fie comisă, pentru că așa se pune în mișcare tot instrumentarul gîndirii și puterii detectivului, la Márquez moartea lui Santiago Nasar este Răul fascinant și paralizant, Maleficul care blochează pe toată lumea, hipnotizînd voințe și atrăgînd irezistibil spre consumarea lui. Nasar nici macar nu e vinovatul, numele lui fusese rostit la întîmplare de către necinstita mireasă, pentru că adevăratul făptaș să fie pus la adăpost de răzbunare
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
probleme: primenirea limbajului literar simultan cu interpretarea critică de pe poziții calificate, orgolioase, științifice, nonimpresioniste a textelor literare. De exemplu, numai în ăRomânia literară fac recenzii sau critică de întîmpinare vreo 5-6 autoare, dar și la alte publicații. Cronicele lor sînt rele, adică dure, uneori amuzant de dure, (dacă ar fi sa și psihanalizam puțin, ele produc, nu fără grație, un ăact ratată de substituție masculină). Nu-i exclus însă să și iasă ceva de aici. Doamne ajuta!" În primul rînd, am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
se pare ca Besançon evita să rostească pe tot parcursul cărții. Și anume că între două orori, precum cea a nazismului și a comunismului, pot exista oricît de multe zone de analogie, puncte de influență într-o macabră hermeneutica a răului, dar că ele rămîn, cu toate acestea, profund distincte la un anumit nivel. Acel nivel unde lumea se împarte, irevocabil, în evrei și pagini. În numărul trecut al "României literare" am prezentat studiul lui Tzvetan Todorov despre memorie și uitare
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
la detalii și posibile contrargumente. Și nici nu mi se pare tot atît de înclinat spre un moralism oricît de fin sau de subtil, că autorul Abuzurilor memoriei. Într-o manieră foarte explicită, Todorov pleda pentru o universalizare a problemei răului, în sensul unei exemplarități în virtutea căreia un eveniment tragic și oribil să coabiteze, paradigmatic, cu altele de același tip, oricît de diferite circumstanțele istorice producătoare. Nu am impresia că aceeași ar fi miza demersului lui Besançon. Dilemă de la care pornește
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
lui Besançon. Dilemă de la care pornește autorul este următoarea: cum de e posibil că principalele evenimente malefice ale acestui secol, Holocaustul și Gulagul, să fie, primul sfredelit de o hipermnezie veșnic alertă, frenetic căutătoare de noi documente, mărturii, descoperiri ale răului, iar al doilea înecat în cețurile unei amnezii suspecte? Studiul lui a apărut în Franța la un an de la publicarea Cărții negre a comunismului, cînd, spre stupefacția lui Besançon, ecourile ei începeau deja să dispară. Firește, există o justificare lesne
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
ale demonstrației lui Besançon. Dacă la nivelul ororii pure, a supliciului îndurat de victime, e imoral să ne întrebăm ce analogie există între Gulag și Holocaust, la multe alte nivele comparația e posibilă și chiar relativ la îndemînă. De pildă, după Răul Hilberg, autorul unui impresionant compendiu intitulat The Destruction of the European Jews, au existat cinci etape ale distrugerii evreilor în Europa: exproprierea, concentrarea, "operațiunile mobile de ucidere", deportarea și centrele de exterminare. Comunismul păstrează primele patru etape, înlocuind-o pe
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
în numele falșificării binelui. Exterminarea evreilor de către naziști a fost făcută cu apeluri constante la eroism și sacrificiu de sine în numele unei datorii superioare față de Reich. Sau invocînd ideea de destin, a unei misiuni sacre, a unei curățiri morale prin extirparea răului reprezentat de evrei. Există șocante coincidențe de limbaj între discursul unui Himmler, de pildă, și cel al lui Lenin, dincolo de toate modificările de accent sau nuanță. Falsificarea binelui în comunism se face, sugerează Besançon, cu sprijinul unei mai elaborate pedagogii
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
un proiect necesar sau/și util. Înseamnă mai curînd că planul diferenței la nivelul analogiei dintre două catastrofe poate fi important din motive diferite, așa cum poate fi la rîndul sau planul similitudinii. Todorov pledează pentru similitudine pentru că astfel putem înțelege răul și îl putem exorciza. Besançon pledează, extrem de indirect însă, pentru planul diferenței, esențial în măsura în care el definește o anumita identitate evreiască, precum și un mod de a înțelege o lungă istorie a acestei identități distincte. Problemă memoriei istorice, hipermnezică într-un caz
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
caz și amnezica în altul, e, la urma urmelor, altă chestiune. Catastrofă comunistă își așteaptă, categoric, hipermnezia, are nevoie de ea. Dar nici cînd o va avea nu e sigur că va fi mai lămurita problemă analogiei între tipuri de rău. Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea ăSoahă-ului, traducere de Mona Antohi, Editura Humanitas, 1999, București, 160 pagini, preț nemenționat.
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
pe cele mai murdare și degradante ale antecesorilor. Revoltă cvasiunanima a cetățeanului împotriva politicienilor e vizibilă nu doar în votul negativ tot mai accentuat. Revoltă e trădata și de alți indici: numărul nehotărâților - adica al celor care ezita între două rele: unul știut de pe vremea lui Iliescu, celălalt descoperit acum, sub Constantinescu -, precum și absenteismul masiv de la urne. Sunt simptome de suprafață - dar cu atat mai dureroase - ale dezamăgirii omului de rand față de cei trimiși să-l reprezinte în înaltele structuri ale
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
catastrofă), prin război (ceea ce au și făcut-o). Puteau, în aceste condiții date, franco-englezii (apoi și SUA) să se alieze cu Germania și Italia, apoi cu Japonia? Pentru bătrînul nostru filosof, cele două totalitarisme erau la fel de periculoase. Dar între două rele preferabila era alianță cu Germania pentru a distruge Rusia bolșevica. (Și în aprilie 1947 mai regretă că Germania a fost înfrînta în război). De aceea, tocmai, a acceptat, la începutul războiului, să fie cooptat în Asociația Româno-Germană. Era o opțiune
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
morții din cartier erau plimbați cu dricul lui halba/ pînă la arcul de triumf și înapoi/ cimitirul era în colțul străzii noastre dar ămortul/ trebuie dus prin tot orașul care i-a fost drag căci altfel/ rămîne cu păreri de rău și devine stafieă// pe cer treceau nori cu forme stranii/ încercăm să-i schițez într-un caiet/ copiii rîdeau de mine ca de-un infirm îmi puneau în penar/ muște cu aripile tăiate// curtea noastră era plină de scaune de
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
ca să iertam trebuie să știm pe cine iartăm. - Credeți în posibilitatea unei reconcilieri naționale? - Chiar așa edenica și cu îmbrățișări nu cred ca se va face! Va ramane mereu insatisfacția unora care ar vrea să-i audă pe calai recunoscînd răul comis, cerînd iertare... Iar atitudinea aroganță și agresivă a acestora îndepărtează tot mai mult momentul reconcilierii, dacă aceasta se va face vreodată. A fost prea multă suferință, prea multă durere... - Intenționați să vă întoarceți în România, măcar că turist? - Da, vreau
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
o merită. A urmat o inutilă cură balneara la Mînăstirea Neamț, internat, apoi, la Spitalul Filaret. Jenă financiară începe să-l împresoare amenințător, editorul său francez reducîndu-i, tocmai acum, tantiema lunară pînă a i-o anula cu totul în 1932. Răul care îl ia în stăpînire e compact: fizic, sufletesc, financiar. Acum, prozatorul declară: "Nu mai cred în nici o idee, în nici un partid, în nici un om". E convins că societatea capitalista e profund nedreaptă, iar așa-zisul socialism sovietic o cruntă
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
și crime. Astfel s-ar putea rezumă filmul britanic Jocuri, poturi și focuri de armă. O peliculă neagră, deprimanta s-ar putea bănui. Și totuși este vorba despre un film fermecător, cu dialoguri amuzante, cu situații limită în care tot răul se întîmplă altora și niciodată eroilor principali. Aceștia se strecoară printre cadavre, mormane de bani și kilograme de droguri cu o asemenea ușurință încît nici lor nu le vine să creadă. Un scenariu ce pare inițial ciopîrtit în cîteva fragmente
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]