1,968 matches
-
Nici n-a vrut s-audă de-așa ceva. Eu m-am plâns la Fiona. Și-acum uitați-vă! De asta nu cred c-ar trebui să-ți pierzi speranța în ceea ce-l privește pe Luca. Oamenii pot și chiar se răzgândesc în legătură cu unele lucruri. Alison a zâmbit și-a dat din cap, dar n-a scos nici un cuvânt. În schimb a ridicat paharul, alături de celelalte, pentru un toast. — Pentru copilul lui Nick și-al lui Susan, a declarat Fiona. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
afli că Jake a luat Ecstasy contrafăcut și să nu-i zici nimic? — Da. Dar acum nu poți decât să mă crezi pe cuvânt, nu? i-a replicat el sarcastic. Fiona a făcut un pas către el, dar s-a răzgândit și n-a mai încercat să-l atingă. —David, îmi pare sincer foarte, foarte rău. Dar a trebuit să iau o decizie pe loc. Dacă tu crezi că a fost greșită, atunci îmi cer scuze. Nu pot să spun decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a transformat într-un băiat-exemplu, socrii de coșmar ai lui Susan au devenit niște bunici de poveste..., femeia s-a întors către Alison, ...și probabil că acum o să mai vii și tu să ne spui că Luca s-a răzgândit peste noapte, în mod miraculos, și-a deschis o clinică de fertilizare in vitro ca să-i ajute și pe alții! Alison a surâs tristă. —Nu, din contră. Susan a bătut-o ușor pe spate. Tot așa de încăpățânat e? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
faci pe tine o să-ți iasă bube - făcu un gest expresiv cu mâinile. O să-ți fie mai bine cu curul gol... Excelența sa, guvernatorul Hassan-ben-Koufra, autoritate supremă și indiscutabilă într-un teritoriu mai mare decât Franța, vru să protesteze, dar se răzgândi, își înghiți mândria și furia și începu să-și descheie cu greu cureaua și pantalonii. Gacel îl ajută să și-i scoată, apoi îl legă cu conștiinciozitate, iar la sfârșit îi luă ceasul și un inel cu un briliant mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zise, arătându-i o monedă de aur. Celălalt nici măcar nu-i răspunse. Luă moneda, ridică brațul, lăsându-l să ia sulul, și își văzu mai departe de drum, grăbind pasul, de teamă că acel targuí prost ar putea să se răzgândească. Dar Gacel nu se răzgândi. Desfăcu covoarele, înfășură armele în ele, își puse sulul sub braț și porni spre gară. Trenul era și mai jegos, mai incomod și mai zgomotos decât autobuzul și, cu toate că avea avantajul că nu-i explodau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de aur. Celălalt nici măcar nu-i răspunse. Luă moneda, ridică brațul, lăsându-l să ia sulul, și își văzu mai departe de drum, grăbind pasul, de teamă că acel targuí prost ar putea să se răzgândească. Dar Gacel nu se răzgândi. Desfăcu covoarele, înfășură armele în ele, își puse sulul sub braț și porni spre gară. Trenul era și mai jegos, mai incomod și mai zgomotos decât autobuzul și, cu toate că avea avantajul că nu-i explodau roțile, prezenta incovenientul că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dura cât o viață, și uite acum, da, tot felul de nerozii îți trec prin cap, cică somnul de veci, rahat, nimeni nu vrea să moară, nimeni nu moare, atâta că-i fierb creierii-n cap tot gândindu-se și răzgândindu-se să vândă și să plece, dar unde? Unde draci să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Oriunde, cât mai departe, poate că nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
altă lume, zău așa, nu vezi că totul se rezumă la bani? Fără bani, nu se mișcă nimic. Și tu, cum m-ai văzut, mi-ai cerut. Te-am înțeles, te înțeleg, da’ să nu-mi spui că te-ai răzgândit. — Nu m-am răzgândit, doamnă, și-n clipa următoare izbucni în plâns. — Dacă știm să și plângem, nu ne mai trebuie nimic. Înseamnă că le știm pe toate... Ai nervii zdruncinați, fetițo, nu e bine. Întărește-te, ce naiba, la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu vezi că totul se rezumă la bani? Fără bani, nu se mișcă nimic. Și tu, cum m-ai văzut, mi-ai cerut. Te-am înțeles, te înțeleg, da’ să nu-mi spui că te-ai răzgândit. — Nu m-am răzgândit, doamnă, și-n clipa următoare izbucni în plâns. — Dacă știm să și plângem, nu ne mai trebuie nimic. Înseamnă că le știm pe toate... Ai nervii zdruncinați, fetițo, nu e bine. Întărește-te, ce naiba, la vârsta ta ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
știai? Probabil că e mai plin de boli decât o cameră de așteptare dintr-un spital! Nu m-am putut abține să nu zâmbesc larg. Naomi deschise gura să dea replica, dar după aceea m-a zărit și s-a răzgândit, mulțumindu-se să-și spele interiorul coapselor, nu și rufele murdare, În public. Până m-am dezbrăcat eu și m-am băgat sub duș, ea Își punea deja amica la curent cu ce se mai Întâmplase În East Enders, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
secunde, după care ți le smulg eu. Dă-i bătaie. Mă eliberă fără tragere de inimă, probabil ca să mă ajute. Am deschis gura ca să rostesc un „Ce macho!“ admirativ, dar l-am privit și, dintr-un motiv oarecare, m-am răzgândit. Poate din cauza umerilor lui masivi. M-am apucat, În schimb, să-mi deschei blugii. Părea cel mai nimerit loc din care să Încep. Și nu m-am grăbit deloc. Trebuie că eram nițel beată, căci Îmi surâdea ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară, omul cu cicatrice schițează un protest, dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de Încredere, Abu Taher rostește această frază enigmatică de Întâmpinare: — E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din belșug din memorie, În persană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de șaptesprezece ani, intrase În Încăperea interzisă, Îi dăduse ocol, se apropiase de bazinul magic, Își Înmuiase mâna În apa Înghețată, apoi se oprise În fața firidei În care era Închis manuscrisul. Fusese cât pe ce s-o deschidă, dar se răzgândise, făcuse un pas Înapoi și părăsise odaia de-a-ndăratelea. Pentru prima vizită, nu voia să meargă mai departe. Ori de câte ori moștenitorul măsura, gânditor, cu pasul străduțele din Alamut, oamenii se adunau la trecerea lui, fără să se apropie, totuși, prea mult; rosteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
năzuiesc să creez un mare stat musulman, fie el și condus de un nesuferit de sultan turc. Ca și Hasan Sabbah, semăn subversiunea pe toate pământurile Islamului, am discipoli care mă vor urma până la moarte... Se Întrerupse, Îngrijorat, apoi se răzgândi, surâse și continuă: — Precum Khayyam, pândesc rarele bucurii ale clipei prezente și compun versuri despre vin, paharnici, cârciumă, iubită; asemenea lui, Îi pun la Îndoială pe falșii cucernici. Atunci când, În unele catrene, Omar vorbește despre sine, mi se Întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de dumneavoastră până acum. — Mă Îndoiesc. Ochii mei urmăreau cu neliniște țevile de pușcă ațintindu-se În toate părțile. — Și eu mă Îndoiesc, râse ea. Dar vă vor conduce, totuși, până În Turcia. În clipa când ne luam rămas-bun, m-am răzgândit: — Știu că momentul e puțin prielnic ca să vorbesc despre asta, dar știți cumva, din Întâmplare, dacă În bagajele lui Mirza Reza s-a găsit un manuscris vechi? Privirea ei se feri de a mea, tonul Îi deveni scrâșnit. — Momentul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din stânga, etajul șapte. O femeie pe cinste. Tocmai a pornit-o spre dormitor. Ar putea deveni pasionant.” „Și mai bine e la etajul șase, scara B. Studenta. Chiar acum își trage bluza în sus. Ooooh...” „Aaah...” „Stai, că s-a răzgândit”, am exclamat eu, adăugând dintr-o răsuflare: „De când am avut ghinionul acela blestemat de la râu, acum un an, nu mai cred c-o să mi se împlinească visul vreodată.” „Nu spune asta. Fratele meu abia la nouăsprezece ani a văzut primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei la noi în cămară. Fiindcă, înainte cu câteva săptămâni, sosiseră munți de cartofi în orașul nostru. În schimb carnea și ouăle, făina și zahărul erau rarități. Am înjurat în gura mare și am vrut să plec, dar m-am răzgândit. Am luat de pe tejghea o carte a tovarășului, m-am grăbit s-o plătesc, am strâns-o sub braț și am pornit aproape în fugă. Acasă am făcut-o bucăți și am scuipat pe fotografia de pe copertă. Însă întâi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
i-am răspuns. Deja mi se făcuse dor de prietenii mei și, în plus, îmi era frică să zbor. De ce oare se inventaseră avioanele? Am fi putut călători și cu vaporul înspre America. Am fi avut destul timp să ne răzgândim. Tata a observat că se întâmplă ceva cu mine. Mi-a spus: „Ieri seară ai adormit cam repede, nu-i așa?” „Îhî.” „Iar eu aveam chef să-ți spun toată povestea.” M-am abținut să-i răspund. „Restul pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să spună: „Tata zice că și astăzi am avea nevoie de Țepeș. El ar ști ce e de făcut cu toți hoții din țară.” În încăpere s-a auzit zumzetul muștelor. Doamna a vrut să spună ceva, dar s-a răzgândit. Noi, copiii, nu ne dădeam niciodată mâna, deși ar fi existat motive întemeiate. Căci mâinile noastre erau mereu pline de arme: bricege, pietre, ace și cioburi de sticlă. Precis că am fi băgat în sperieți tot Evul Mediu. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de a exprima sentimente cum ar fi repulsia, sila, aversiunea, care, așa cum va recunoaște oricine, nu au nimic de-a face cu semnificațiile amintite mai sus. Când e vorba de cuvinte, oricâtă grijă am avea, niciodată nu e suficientă, se răzgândesc și ele, mai rău ca oamenii. Bineînțeles că vicleșugul n-a constat În a umple, a lega și a pune la afumat chestiunea, aceasta și-a avut ocolișurile ei necesare, care implică emisari cu mustață falsă și pălărie cu borurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită ar putea să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am nici o șansă să o găsesc, paginile mă păcălesc intenționat, îmi înțeapă degetele, de furie, o arunc pe podea cu putere, de parcă înăuntrul ei s-ar afla rădăcina nenorocirii care mi-a inundat existența, închid repede geanta, înainte de a mă răzgândi, aceasta va fi pedeapsa lui, cartea aceasta va rămâne pentru totdeauna aici. Înainte de a ieși, mai arunc o privire spre cameră, să mă asigur că nu am uitat nimic, mă uit sub pat, printre umerașe, apoi din nou îmi sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este să închid ușa după mine, speriată, dar fericită, ce părere are el, că mă face nefericită, iar eu nu i-o întorc, am impresia că aud în spatele meu un plâns ușor, întretăiat, ca gânguritul unui copil, dar nu mă răzgândesc, nu-mi pare rău, să-i pară lui rău de data aceasta. Nu ai uitat nimic, întreabă el, autoritar, gata să preia controlul și acum, lungit pe bancheta din spate, iar eu răspund cu agresivitate, dacă nu ai încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai în vîrstă decât mine, lucrez în biroul lui de arhitectură. Când am descoperit sarcina, încă aș fi putut avorta, dar am sperat că el își va părăsi familia și va veni să trăim împreună, dar m-a înnebunit, tot răzgândindu-se de la o zi la alta, într-o zi părea sigur și alegea nume pentru copil, iar în următoarea parcă nici nu mai existam, iar între timp, a trecut perioada în care puteam avorta, și eu încă mai credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]