4,052 matches
-
de un tunet ce se sparse În ecouri. Luna care abia se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Livada de pruni se află În fundul grădinei. E muncă multă, nu se merită...!” „Poate cumpăra oricine...? - Îl mai iscodi Nando. „Nu, nu e de vânzare...! Însă, la unele cunoștințe mai apropiate... Altceva ce mai doriți? Avem de vânzare, gâște Îndopate, rațe sălbatice și de curte, prepelițe, bibilici care le pute-ți vedea pe aici prin curte, pui de porumbei, găini ce fac două ouă pe zi, nu mai vorbim de curcani cari sunt atât de bine hrăniți Încât unii cântăresc aproape
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară. Să turbe ecologiștii de pretutindeni în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut reclama de la capătul unui sat: „Vizitați Casablanca Băcia” (satul lui Petru Groza). O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Direcțiunea îmi repartizase ore de la 7,30 la 10,30 dimineața și de la 17,30 la 19,30 seara. Schimbam două tramvaie de la garsoniera noastră închiriată din Bucur Obor. Eram în marș patru ore pe zi. Iarna mergeam ca o rață, ca să nu mă dezechilibrez și să nu îmi strivesc copilul din burtă de caldarâmul înghețat. Directorul intra răcnind în clasă, în timpul orelor, și mă obliga să mă ridic în fața lui. Fetele de la seral îl urau. Și, ca să îmi facă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
văzut la televizor. Bărbatu’ tău e în Guvern. Dați-ne cocseria înapoi, ori faceți ceva că murim fără lucru, nu mai au bărbații rost. Cu noi e mai ușor. Ni-i mintea plină de copii, de găini, de vaci, de rațe, de grija ălor vii și ălor morți, da’ ei? Ei nu mai au nimica. Cosmin e un munte de bărbat, un Schwarzenegger rural. A făcut lupte greco-romane la Club, pe când era oțelar. Acum dă cu barosul în stâlpii mei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de sălcii bătrâne, incluzând ochiuri largi și adânci de apă. Mergeam cu pușca în mână, cu ochii ațintiți asupra acestor păduri umede, pline de întuneric și sălbătăciuni, cu urechea ațintită la zgomotele undelor, la freamătul sălciilor. Vedeam zboruri grăbite de rațe, vedeam stârci fâlfâind greoi peste pămătufurile trestiilor, auzeam țipetele găinușilor și ale lișiților, dar eram prea departe de ele. Înțelegeam că am nevoie de un tovarăș, de un vânător din partea locului, de o luntre care să mă ducă la băteliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o umbră neagră trecea printr-o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și iar ne strecuram în tăcere un răstimp. Apoi deodată un măcăit aspru mă scutura din liniștea ce mă cucerise, aripi băteau și rața se înălța săgetând pe deasupra pămătufurilor roșcate, dincolo de bătaia puștii. După aceea, dintrodată plutirăm lin și intrarăm sub bolțile luncii mari de sălcii. Soarele da în asfințit, o pulbere de aur se strecura prin pletele verzi și tremura în flori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
verzi jucau raze apoase. Mâna stângă, neagră, noduroasă, se ridicase spre mine. Voia să mai zică ceva, dar deodată ochii, sticlind, i se înălțară și mânile cuprinseră pușca. Un vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra noastră. Puștile trăsniră, umplând de tunete adânci pădurile bătrâne de sălcii. Țipete ascuțite și mirate de găinuși răspunseră din trestii, câteva rațe căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mânile cuprinseră pușca. Un vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra noastră. Puștile trăsniră, umplând de tunete adânci pădurile bătrâne de sălcii. Țipete ascuțite și mirate de găinuși răspunseră din trestii, câteva rațe căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea brusc, se înălța, se pierdea pe deasupra luncilor. IItc " II" Din tăcerea sau din vorba ruptă, zgârcită a vânătorului, nu putusem să pricep multe lucruri. Sandu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de ce. Pândele, vânătorile noastre erau foarte fericite. Marin cunoștea cotloanele cele mai ascunse ale sălbătăciunilor și mă strecura cu luntrea spre ele, încet, cu fereală, cu un meșteșug de care mă minunam totdeauna. Balta, pe de altă parte, gemea de rațe, de găinuși, de dupli - de toate neamurile zburătoare și fricoase cu ochii rotunzi, cu gâturile lungi, tremurătoare și lucii. Și parcă și vânătorul meu avea ceva din mlădierea aceea a gâtului, ușoară, cu fereală și cu teamă, și ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un fir de papură sau de mlajă se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de rațe taie cu un șuier văzduhul, deasupra noastră. —Astăzi n-o să întârziem, neică Marine? —De ce? n-o să întârziem! Și trecem încet-încet, tot mai în adâncul Iezerului. Un freamăt lung, mii de glasuri deșteptate ale locuitorilor bălții, înfioră stufăriile până departe, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcăii și fetele de la cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în depărtări nesfârșite, pe roșața din fund, din apus, începură a trece rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din bălțile Brăilei, și treceau prin smârcurile apropiate de la Mălina. Stoluri, pe cer depărtat, purpuriu, grăbeau ca alungate de vânt. Se deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înainte. Ce răspuns mi-a dat rabinul? întrebă el, și se așeză pe un scaun, cu gust de vorbă. Mai întăi și mai întăi a venit la mine un credincios, unul mititel, cu picioarele scurte... Se legăna așa, ca o rață... M-a întrebat el ce nacaz am, și eu i-am spus îndată tot... Zice el: Bine, așteaptă aici, rabinul are să te cheme... Aștept eu, aștept, pe urmă vine credinciosul și spune: Intră pe ușa asta... dar încet... Dar în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un sobor rar, pe care l-am mai văzut în viața mea încă de două ori trei ori. Era jocul luminii și al bucuriei de a trăi de la mijlocul lui iunie, când soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chemări răgușite; stârci pitici albi, când dădeau peste noi, își învăluiau zborul mai sus, cu spicul moțului fâlfâind. Între bălți, începeau să umble cârduri mici de rățoi stingheri în zborul lor de sară, cu șușuit de aripi. La plăvii, rămâneau rațele năpârlite și familiile lor de rățuște, pândind cu ochii lor de mărgele cum se boltește cea mai lungă înserare a anului. O jumătate de ceas am simțit în jurul meu, din văzduh în pământ, în bălți, în stufării, în pădure, freamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
audio-video la domiciliu. Pot să-ți spun mai multe dacă vrei. E destul de tehnic. Nu, e în regulă, mulțumesc, dar n-aș putea să fiu atentă destul timp ca să înțeleg. Hei, ne-a scăpat Zona Temperată - macacul, panda roșu, fluturi, rațe. —Rațe? — Da, rațe. Nu se poate să le pierdem. Hai. Am făcut cale întoarsă, am admirat fără prea mult entuziasm animalele din Zona Temperată, am hotărât categoric să sărim peste parcul zoo pentru copii și deodată lucrurile au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la domiciliu. Pot să-ți spun mai multe dacă vrei. E destul de tehnic. Nu, e în regulă, mulțumesc, dar n-aș putea să fiu atentă destul timp ca să înțeleg. Hei, ne-a scăpat Zona Temperată - macacul, panda roșu, fluturi, rațe. —Rațe? — Da, rațe. Nu se poate să le pierdem. Hai. Am făcut cale întoarsă, am admirat fără prea mult entuziasm animalele din Zona Temperată, am hotărât categoric să sărim peste parcul zoo pentru copii și deodată lucrurile au început să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pot să-ți spun mai multe dacă vrei. E destul de tehnic. Nu, e în regulă, mulțumesc, dar n-aș putea să fiu atentă destul timp ca să înțeleg. Hei, ne-a scăpat Zona Temperată - macacul, panda roșu, fluturi, rațe. —Rațe? — Da, rațe. Nu se poate să le pierdem. Hai. Am făcut cale întoarsă, am admirat fără prea mult entuziasm animalele din Zona Temperată, am hotărât categoric să sărim peste parcul zoo pentru copii și deodată lucrurile au început să pară cunoscute; ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să trebuiască să mă duc și eu. Apoi, la cinci, s-au deschis porțile și apare Racey. Arată bine în carne și oase. Bronzat, ochi de un albastru strălucitor, țanțoș. Din păcate, purta pantofi de mafiot de culoarea oului de rață, cămașă descheiată la guler și un lanț de aur. Arăta ca managerul unei echipe de fotbal, dar mult, mult mai bine decât Mr Big. Ducea în mână un sac de antrenament. Eram convinsă că e plin cu ferăstraie, clești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
listă. Când poarta se închise, Antonius se întoarse spre cele două turnuri construite de puțină vreme pe laturile castrului. O santinelă făcu un gest de salut și arătă de mai multe ori spre cer, unde se vedea un stol de rațe sălbatice. Mergeau în formație perfectă, desenând un V ce străbătea cerul senin. Era un semn bun. Imediat însă o rață se desprinse din stol și își continuă drumul singură. — Nu e semn bun. Errius se apropie de calul tribunului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
santinelă făcu un gest de salut și arătă de mai multe ori spre cer, unde se vedea un stol de rațe sălbatice. Mergeau în formație perfectă, desenând un V ce străbătea cerul senin. Era un semn bun. Imediat însă o rață se desprinse din stol și își continuă drumul singură. — Nu e semn bun. Errius se apropie de calul tribunului și arătă spre rața solitară ce se îndrepta spre miazăzi: Ce-ar spune un prezicător despre asta? — Orice-ar spune, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în formație perfectă, desenând un V ce străbătea cerul senin. Era un semn bun. Imediat însă o rață se desprinse din stol și își continuă drumul singură. — Nu e semn bun. Errius se apropie de calul tribunului și arătă spre rața solitară ce se îndrepta spre miazăzi: Ce-ar spune un prezicător despre asta? — Orice-ar spune, eu cred că un om poate întoarce destinul în favoarea lui. Îmi place rața aia care înfruntă singură cerul. O să ajungă departe. Antonius își opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
semn bun. Errius se apropie de calul tribunului și arătă spre rața solitară ce se îndrepta spre miazăzi: Ce-ar spune un prezicător despre asta? — Orice-ar spune, eu cred că un om poate întoarce destinul în favoarea lui. Îmi place rața aia care înfruntă singură cerul. O să ajungă departe. Antonius își opri calul, apoi, întorcându-se, arătă spre castru. — Privește... Privește valul de pământ care înconjoară tabăra. Era înalt de șase picioare, iar acum îl înalță cu o palisadă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l privească; Antonius le auzea glasurile, sunetele guturale de neînțeles. În cele din urmă, unul dintre ei făcu un pas în față. Ceilalți rămaseră nemișcați. O clipă, Antonius ridică privirea spre cer. Pentru a doua oară, un cârd de rațe sălbatice trecu pe deasupra lui; pentru a doua oară, una dintre ele se desprinse din formația în formă de V și dispăru dincolo de pădure. Avu brusc senzația că se află în primejdie și simți cum i se pune un nod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]