6,827 matches
-
cum să-și materializeze planul. Fuma ținând palmată țigara, savurând fiecare fum în parte ca pe o otravă ce o va scăpa de viața asta crudă. Stătea pitită privind-o pe Creața, care tocmai se despărțea de mine. Ochii ei radiau fericire sau poate exprimau acea mulțumire de sine pe care o afișăm cu toții atunci când lucrurile par să ne meargă cum trebuie. O ura, mereu o urâse pentru modul ei egoist de a vedea viața, pentru felul în care obținea de la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a durat mult și sunetele stridente de până atunci se transformară într-un grohăit sacadat de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a murit. El a fost cel care mi-a Încețoșat vederea, cel care a presărat sămînța Îndoielii precum polenul purtat de vînt. Norii de pe cer au fost Împrăștiați de un vînt puternic pentru o clipă și după atîta vreme, soarele radia din nou printre fisurile create În nori. Și acum Încercam să privesc din nou fotografia LUI... din toate unghiurile. Fotografia era În fața ochilor mei. Mă aflam iarăși la ghereta din parcare. — Da, optzeci de yeni, mormăi paznicul anevoie. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
teme politice, țipând ca să ne putem auzi unul pe altul, fiindcă vorbeam din colțurile opuse ale unui salon imens. Ea mă privea în ochi și mă încuraja ca un antrenor pe boxerul preferat: „Dă cu el de pământ!”. O simțeam radiind de câte ori argumentele mele erau mai tari și când eram ceva mai ironică. Chiar și la masă segregarea noastră a continuat. Ospitalitatea lor a fost copleșitoare. Arabii nu te hrănesc, ci te răsfață. Te servesc chiar ei cu mâna lor, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai este nou?", în timp ce acesta asculta răspunsul, se vedea, după fața din ce în ce mai crispată a lui Gheorghiu-Dej, că era vorba de ceva cu totul neașteptat și neplăcut. Pentru prima dată, l-am văzut și l-am auzit pe șeful statului, ce radia întotdeauna calm și bonomie, slobozind o teribilă sudalmă, urmată de cuvintele: "Ce zici? Conducerea partidului și statului se află la șapte-opt mii de metri înălțime, ne întoarcem dintr-o lungă vizită și-mi spui că România este în stare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în nici o scenă. Vreau să spun „Stai!“, a zis mama. Așa că o să spun „Stai!“ Capitolul 12tc " Capitolul 12" Primul lucru pe care i l-a zis mama lui Rachel sâmbătă dimineață când a ajuns a fost: —Pentru Dumnezeu, trebuie să radiezi de fericire. Claire vine să-ți spună să nu te măriți. Nu zău? (Rachel părea amuzată.) Nu-mi vine să cred. Ți-a făcut și ție faza asta, Anna, nu-i așa? Apoi, realizând că a făcut o gafă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să cred. Ți-a făcut și ție faza asta, Anna, nu-i așa? Apoi, realizând că a făcut o gafă, a tresărit de parcă i-ar fi înfipt cineva un băț undeva. Repede, a schimbat subiectul: Cât de tare vrei să radiez? Mama și Helen au studiat-o pe Rachel nu prea convinse. Rachel purta ținuta de bun gust, fără fasoane, pe care o poartă newyorkezii în timpul liber: hanorac de cașmir, pantaloni scurți de pânză și teniși foarte ușori, din aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
capului și a lăsat să i se reverse pe spate o coamă de păr negru și des. —Vai, domnișoară Walsh, frumoasă mai ești, i-a zis mama acru. Piaptănă-te! Piaptănă-te! Și zâmbește mult. Chestia era că Rachel deja radia. De obicei. Emana ceva, un fel de liniște care palpita, care părea să ascundă o umbră subtilă, tainică, de perversitate. Apoi mama a dat cu ochii de inel. Cum de nu-l observase până acum? Și plimbă-i chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poate coborî, uneori alarmant de mult. În plan astral tot ce împiedică lumina interioară să se manifeste reprezintă emoții și gânduri negative, blocaje, traume. Astfel evoluția sau involuția oricărei ființe pe care o observăm este evidentă datorită intensității luminii care radiază din ea (gradul de evoluție spirituală este direct proporțional cu gradul de luminozitate și puritate). Este indicat să urmărim permanent alchimizarea traumelor, tiparelor comportamentale și mentale dizarmonioase, a blocajelor ce se manifestă în ființa noastră, concomitent cu declanșarea unui proces
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
acoperea ambele feluri neidentificabile de „kebab“, iar privirea mea fu atrasă de mâna ei ca de un magnet. Chiar și eu trebuia să recunosc că inelul era superb. I-am spus asta, pentru a zecea oară, și a Început să radieze. Era greu să te Întristezi În privința logodnei, când ea era atât de evident În extaz. Avery trăsese din greu de când o ceruse În căsătorie și reușise să joace rolul unui logodnic adevărat, atent, ceea ce bineînțeles că o făcuse și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și a început să citească un întreg pomelnic de elevi, după oare a strigat cu aroganță: ― Cei citiți să părăsească clasa imediat! Sânt eliminați până vor aduce banii de taxă! Și-atunci au început să se ridice: unii, cu figurile radiind de bucurie, că li se oferă prilejul să "chiulească oficial", cu asentimentul direcțiunii; alții, alene, cu silă, vădit indispuși, fiind elevi silitori. Printre aceștia era și Pârvu Dumitru, băiat de tâmplar, fără dare de mână, și unul dintre cei mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-i lăsăm timp pentru mofturile și ezitările de rigoare în astfel de împrejurări; chestie de abilitate diplomatică! Dar iată că intervenția noastră a prins bine. În repriza a doua, Ghiță a apărut pe teren în fruntea echipei lăzăriste, care radia de mulțumire și încredere. De astă dată, Ghiță s-a întrecut pe sine însuși... Singur băgat două "goluri"; Tănăsică, unul... și, în urletele noastre da izbândă, meciul s-a terminat cu 4―1 pentru Lazăr, pentru că Evanghelica, intimidată, n-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Și asta însemnează că tabloul ne înfățișează subiectul unei fabule? ― ...Acum, când mă uit mai bine, nu cred că e fabula pe care-o știu, pentru că aci acțiunea nu se petrece la marginea apei și lipsește sacul cu grîu! ― Ai?! Radiau își holbase ochii la mine cu nedumerire crescândă. ― Am crezut că e vorba despre fabulă!... ― Foarte prost că ai crezut! Sîntem la ora de Zoologie, nu la ora de Romînă! În sfârșit, e timpul să terminăm. Spune-mi ce știi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prototip. În timp ce acesta vorbește, Jonathan are șansa să-și examineze rivalul. Selwyn este scund, brunet, cu un aer funebru. În timp ce vorbește, face gesturi leneșe, adormit, din mâinile sale slăbănoage. Compensează trăsăturile neinteresante printr-un aer de deplină încredere în sine. Radiază asta și în încăpere, încălzindu-și auditoriu ca pe brioșe. Este evident că se consideră un mare scriitor. Star nu acordă atenție discursului lui Selwyn, sorbindu-și băutura și scanând distrată invitații. Lui Jonathan i se pare mai frumoasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe ușă. Imediat, Bricktop trece pe o melodie populară, iar cel de la pian ține ritmul. Atmosfera se înveselește. Jonathan urmărește grupul de albi. Par a fi conduși de un cuplu, femeia mică și blondă, iar soțul ceva mai în vârstă, radiind spre celelalte mese de parcă ar vrea să le spună: vedeți cum îi fac pe plac nevestei , atât de fermecătoare, de originală... este evident că le arată Le Grand Duc prietenilor. Bricktop se așează la masa lor, cântându-le. — Ei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au unit și, în cele din urmă, au pus stăpânire pe China, creând dinastia Purității Celeste - sau Ch’ing. Simt parfumul de crini din părul lui Nuharoo. Stă nemișcată și privește estradele din bambus ca și cum le-ar desena din priviri. Radiază mulțumire. Nu se mișcă pentru mult timp. E ca și cum ar studia detaliile fiecărei frunze. Concentrarea ei nu e tulburată de eunucii în trecere. Mă întreb la ce se gândește, dacă și ei îi este dor de familie cum îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al Castelului Azuchi păru să se înalțe spre un cer negru precum cerneala. Își imagină că delfinii aurii care împodobeau acoperișul scânteiau mai tare în acea noapte ploioasă, radiind în întuneric. Reflectată în lac, marea de lumini a clădirii cu multe etaje părea să tremure de frig. — Stăpâne, stăpâne! Să nu răciți! spuse îngrijorat Fujita Dengo, în timp ce-și apropia calul de al lui Mitsuhide, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clipe de răgaz și m-am întors să stau puțin timp cu dumneata. În timp ce-i aducea mamei omagiile lui, Hideyoshi arăta exact așa cum îl numea ea atât de des: „băiatul ăsta“. Sub gluga mare de mătase albă, fața mamei sale radia o bucurie mai presus de orice cuvinte. — Drumul pe care l-ai ales a fost plin cu greutăți de neînchipuit, spuse ea. Iar anul trecut, mai cu seamă, n-a fost deloc ușor. Tu, însă, ai îndurat totul. — În iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe masă și fără să privească în jur s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un ulcior cu vin. Chipul bătrânului radia de bucurie... Fata a umplut paharele cu lichior, și țiganca a așezat ulciorul cu vin pe colțul mesei, între cele patru ulcele care, după felul cum erau așezate, închipuiau o cruce. Când totul a fost gata, fata și țiganca au
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
capăt, În timp ce practic o imploram să te primească Înapoi. Dar nu mi-am imaginat până acum cinci minute că am făcut treabă așa de bună. Angela spusese că are nevoie de timp să se gândească. ― Te iubesc, am spus eu radiind de fericire. Doamne, Maria, nici măcar nu știu cum aș putea să-ți mulțumesc... ― Pentru asta sunt surorile, spuse ea. Mai rămâne doar... ― Radiografia, am murmurat, speriată la acel gând. ― Hei, zise ea, apucându-mă de mâini. Nuți face griji pentru asta acum
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mură, Mierea iși trage dulceața din dulceața lor. Pielea ta...zăpada nouă; Apa proaspăta de munte, Floare albă de bumbac. Glasul tău... o simfonie; Privighetori cântând în cor, Sunet căzut dintr-o harpă din cer. Chipul tău... plin de lumină; Radiază ca-ntr-un vis. Și sufletele noastre împreună suspină, Pentru dragostea imposibilă ce ne-am promis.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93417]
-
un albastru ireal care parcă sclipeau. Colțurile gurii sale minunate se ridicaseră într-un zâmbet ușor. —Cum îți merge? Stai jos. Eram așa de fericită că nu trântise cartea pe masă și nu bubuise „Ce-i?“, încât am început să radiez. Vrei să-mi arăți ceva? l-am întrebat. — Normal, a zis el râzând puțin. Mi-a surâs norocul. Eram roșie la față și mă fâstâcisem în asemenea hal că nu-mi trecea prin minte nici o replică spirituală, așa că am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Brigit trăgea și ea, am început să simt pișcături pe față, iar senzația de amorțeală care se instala inițial se risipea. M-am întors la oglindă și am zâmbit către propria mea imagine. Doamne, ce bine arătam în seara aia! Radiam! Uite ce piele curată aveam! Și cum îmi lucea părul! Și ce zâmbet cald și sexy aveam! Și cei doi dinți ieșiți în afară, pe care de obicei îi detestam... mi-am dat seama, dintr-odată, că mă prindeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care anunța expoziția Kandinsky de la muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să aud cuvintele „arte vizuale“ în gura lui Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mingea în terenul nostru. —Psihoterapie? a zis Vincent. Sunt sigur că în cele două luni cât stăm aici nu învățăm destul despre noi. Nu suficient cât să ne-ajungă pentru o viață-ntreagă, nu? Ai dreptate, Vincent, a răspuns Josephine radiind. Observația ta e corectă. Când vă veți întoarce în lumea de afară, fiecare din voi va trebui să renunțe la un comportament pe care l-a avut o viață întreagă. Psihoterapia, de durată, în grup sau individual, e vitală. —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]