6,551 matches
-
conflictele, energia, economia și sărăcia), primele piedici ar veni chiar de la elita bucureșteană. Ar începe intrigile, orgoliile, meschinăriile și trădările. În cosmopolitul oraș în care a avut loc acea conferință internațională există o mare forță intelectuală. Acolo se află o rafinată elită universitară, diplomatică, științifică și artistică. Tot acolo se află o uriașă parte a potențialului economic al țării, reunind companii private al căror volum de producție anuală este egal cu PIB-ul unor țări din Uniunea Europeană. În aceste condiții, solidaritatea
Grava carenţă de moralitate. Articol scris de ASR Principele Radu al României pentru DeCe News () [Corola-journal/Journalistic/47916_a_49241]
-
ajung la cele mai neașteptate confesiuni despre viața lor). Interludiile erotice (scrise în italice), având același sound muzical, dar „instrumente” feminine și arome culinare diferite, dau întreaga măsură a virtuozității stilistice a lui Radu Țuculescu: „Prefera preludii lungi, cu execuții rafinate. Degetele sale înlănțuiau arpegii pe pielea înfiorată, insinuându-se peste tot cu delicatețe, dezvoltând variațiuni fanteziste”, „Săruturile ei urcându-i-se spre ceafă cu lentoarea unor crabi... Apoi transformându-se în nisip ce se scurgea încet, ca dintr-o clepsidră
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
ar fi posibilul sfârșit. Probabil Radu Țuculescu a dorit să creeze o structură literară muzicală de tip jazz și blues. Experimentul este interesant, nimic de zis. Cu toate acestea, Femeile insomniacului lasă impresia unui act de dragoste cu cele mai rafinate plăceri, dar fără orgasm.
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
de sinceritate e cu totul inestetică, tocmai fiindcă nu respectă exigența formei culte. Nu orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și chiar acesta e Livius Ciocârlie: un literat rafinat privind bătrînețea cu ochi estetic, tot alaiul de cruzimi descriptive la care se dedă nefiind decît tachinări autoreferențiale, în care autorul se răsfață rîzîndu-și singur de inevitabilele surprize pe care i le iscă vîrsta. Tachinările acestea sunt pași intermediari într-
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
de la Brașov.“ (95) În fond, notațiile lui Ciocârlie au două surse: fie citate culese după regula afinității, fie întîmplări trăite pe propria piele. Impresia generală e că flerul psihologic îi este mult mai bun decît aplecarea speculativă, reflecțiile fiindu-i rafinate atunci cînd sînt inspirate de incidentele de peste zi, dar comune atunci cînd sunt făcute în marginea ideilor altora. Altfel spus, cînd își descrie viața, Ciocârlie e surprinzător, dar cînd comentează nuanțele altora e previzibil. E o desfătare să-i urmărești
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
Altfel spus, cînd își descrie viața, Ciocârlie e surprinzător, dar cînd comentează nuanțele altora e previzibil. E o desfătare să-i urmărești scăpările și greșelile, dar e prilej de sațietate să-l vezi comentîndu-l pe Rousseau sau Proust. O carte rafinată care rezistă prin episoadele în care, intrînd în pielea neajutoratului, autorul se pune pe sine în împrejurări amuzante sau absurde. În ele Ciocârlie e suveran și atrăgător, plăcînd tocmai prin maniera proprie cu care știe să se înalțe umilindu-se
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
ce încerca să-l readucă pe artist în actualitatea noastră hârșită, saturată de toate experiențele avangardelor de neocolit. Să-l recheme în conștiința contemporanilor noștri, prin crâmpeie selectate din jurnalul său, un pictor fascinant și prin alonja intelectuală de cugetător rafinat asupra vieții și istoriei. Fragmentele mi s-au părut atât de captivante, încât am continuat lectura acasă, coroborând- o cu altă selecție, una românească, datorată unui cărturar controversat prin ideologia sa manifest comunistă (Delacroix, Pagini din jurnal, selecție, traducere și
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
ar putea fi întotdeauna privit drept o metaforă imperfectă a memoriei. Imperfectă? Nu ar putea fi, în definitiv, ficțiunea forma perfectă de a transmite realitatea? Și ce reprezintă de fapt realitatea? Indiferent de alte considerații, Mihai Zamfir este un romancier rafinat, deoarece în spatele poveștilor pe care le creează, este vizibilă importanța memoriei transfigurate de imaginație. Deja în romanul Acasă , naratorul asistă la un timp ce îi scapă din mână și la dispariția unei mari părți din vechiul București, din cauza furiei lui
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
Călinescu (masterandă în anul I) a interpretat, aproape de desăvîrșire, o arie din opera Thaïs de Jules Massenet. Cu un glas condus cu strălucire, folosind respirația amplă, tînăra soprană ne-a oferit o interpretare spectaculoastă, vocea sa beneficiind de o o rafinată paletă coloristică. O arie cu un grad mare de dificultate, executată impecabil. Am avut plăcerea să ascult în acest recital două soprane de coloratură pură. Plamena Anghelova (venită din Bulgaria, studentă în anul III) cu aria „O luce di quest
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
de vânătoare și de pescuit și de propria gospodărie. Are și o droaie de copii. Și are, una peste alta, nevoie de bani” (pp. 76 - 77). Nici așa, nici altminteri. Sadoveanu e prea natural. Camil Petrescu, la polul celălalt, prea rafinat. Portretul lui are lipsa de expresivitate a portretelor robot. Cu toată megalomania lui, autorul Sufletelor tari nu vedea, chiar la tot pasul, idei, așa cum sugerează Lucian Boia: „Este un intelectual, chiar excesiv de intelectual. Construiește edificii de idei. Sunt intelectuali care
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
zbatere morbidă, cu biografii sacrificate sub teascul opresiunii politice, o colcăială de genii închipuite și de artiști ratați, care își trăiesc disperarea sub forma surescitată a viciilor. Paradoxul acestei boeme e că, deși meschină prin orizontul limitat, e suficient de rafinată ca să nu fie vulgară. Nici o clipă nu ai senzația că asiști la un spectacol al degradării, și asta fiindcă abrutizarea merge mînă în mînă cu cizelarea spiritului. Pictori, muzicieni, poeți și profesori respiră iluziile unei lumi închipuite, în care se
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
vremea scrierii jurnalului de față. În fine, ce mai rămîne azi din acest jurnal cu apăsată tentă ideologică? Rămîn numai pasajele care sunt în afara lumii politice, de pildă paragrafele despre patima grădinăritului, despre micile impulsuri de gurmand visînd la meniuri rafinate, alături de paginile despre pasiunea de desenator cu care autorul întocmește desene, gravuri, litografii sau schițe. Trimiterile la tabietul desenelor sînt atît de dese încît începi să vezi în Grass un intelectual hibrid, în care pofta cromatică o întrece pe cea
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
stins mătușa, la Tel Aviv (după ce fusese nevoită să rătăcească, pe vremuri, pe căi aiuritoare și cu destule compromisuri, ajungând în zona Donbass, apoi în Samarkand, și la doi pași de China), are momente de cumpănă. Doctorul curant, de asemenea rafinat și colaboraționist, pe vremuri, îi comunică opiniile sale de alienist despre un caz complex, de personalitate duală, în fond, redevabilă categoriei damnaților: „Cum s-a întâmplat și în cazul meu... Acesta-i, de fapt, cadrul în care am avut pentru
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
față de imperialismul rus, german și spaniol sau față de „excepționalismul” evreiesc. Nu-l pot urma, însă, pe Ion Vartic atunci cînd apropie poziția interbelicului Eliade față de românitate de antioccidentalismul lui Nichifor Crainic sau cînd consideră că‚ prin comparație cu „naivul” Dinicu, „rafinatul” Alecsandri e „un retrograd”, Balta-Albă fiind scrisă cu un „farmec amoral”. Dimpotrivă, cred că Alecsandri pur și simplu nu suferă de acele complexe identitare. Sunt în schimb integral de acord cu autorul cărții de față atunci cînd îl „execută” pe
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
ipostaza ei „balcanică” - și despre relația acesteia cu „neantul valah”. Practic, fiecare secvență incită la noi conexiuni, punînd inteligența speculativă și exploratorie în mișcare. Orientată radial, în toate direcțiile, cu un apetit interpretativ debordant pus într-o proză de idei rafinată și captivantă, ghidată subteran de obsesii romantice, critica lui Ion Vartic tinde să devină totală, iar polimorfismul ei are un caracter „artistic” marcat, afină gîndirii lui Cioran, pe care-o fixează în formule intense: „nemaiputînd fi naiv, profund organic, precum
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
univers întors pe dos în care frica, marea frică din anii ‘50, soră geamănă cu la grande peur din 1789, schimbă caractere și induce metamorfoze morale. Și peste toate harul acestui avocat care știe să-și convertească limbuția în grafomanie rafinată, scriind zilnic, potrivit îndemnului horațian nulla die sine linea, și oferind cititorului o cascadă de notițe în care cultura dobîndită în cei șapte ani de studiu în Germania trece în drojdia unei limbi mustuoase. Cu umoarea belicoasă a unui spirit
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
treburi de taină; iar negustorii nu-și găseau astâmpăr în spatele vitrinelor lor cu imitații și cu diamante veritabile, cu adorabile broșe vechi verzi ca marea, în monturi din secolul al opsprezecelea...” O recunoașteți pe regina modernismului britanic, pe indomptabila feministă, rafinata eseistă Virginia Woolf (1882-1941) în aceste rânduri „victoriene” din primele pagini ale romanului Doamna Dalloway ? Pare că scrie anume pentru a face reclamă anglicității Crose de crichet, câmpuri verzi ca smaraldele negustorilor, Cymbeline de Shakespeare, străzile Londrei, fantasmele Indiei plutind
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
mișcare o dublă repliere. Prima se desfășoară stilistic înspre proza amănuntelor (Marius Chivu fiind, aici, mai apropiat de nuvelistul Radu Cosașu decât de oricare dintre congenerii lui, poeți instinctivi); cea de-a doua, perfect lipsită de ornamentație, asigură, printr-o rafinată artă a decupajului, lirismul. Efectele nu sunt, așadar, ale poeziei înțeleasă ca poezie. De aici și frapantul aer de originalitate. Efectele există, însă ele nu sunt acelea, obositoare prin rodaj, ale poeziei. (Mai ales ale aceleia practicate astăzi cu succes
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
părea, e splendidă: „Critica literară, după opinia mea, nu îmbogățește limbajul. Mă refer la critica noastră. Doar criticii și eseiștii francezi au proprietatea de a converti orice fel de discurs într-un poem. Aceștia sunt prea civilizați, prea cultivați, prea rafinați și, prin aceasta, prea degenerați, așa că singura lor soluție, pentru a fi viabili, este de a încerca să împrospăteze limbajul” (p. 81). Nu știu dacă într-adevăr lucrul imposibil aici chiar devine posibil aiurea, așa cum crede Angela Marinescu. În definitiv
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
spectacol, un clown și un nebun beat, un mistic. «Omul nou» era un muncitor cumsecade, care avea în cele din urmă să fie atât de bine dotat cu cele materiale încât avea să devină postuman, o ființă căreia toată natura, rafinată sau motorizată, avea să-i cânte osanale. Dada s-a născut pe scenă din satiră, dezgust, furie, teroare, materiale improvizate și frânturi de versuri dictate de spirite, în timp ce comunismul venea din cărți de filozofie și economie, din terorism (cu întreaga
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse ori viitoare, sub tratament alopatic. Pentru plăcerea de a juca roluri de epocă, vezi și Princepele lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie rafinată sunt extraceptivii - încolăciți în labirintul textului lor germinativ, gata oricând să piardă legăturile cu realul. Vezi la Ștefan Agopian tărăgănata degustare a unei clipe eterne, cu mlădieri mătăsoase, grele, cu o oboseală distinsă - minitexte cu umbre în lumina schimbătoare a
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
destul de transparentă șaradă licențioasă. Aici, la granița dintre concettoul viguros și indecență, Dinescu se simte cel mai în largul lui. Ca atitudine, mi se pare peste Brumaru din Infernala comedie. Căci pe ulița mică nu prea e loc de gesturi rafinate. Unele dintre „corosivele” sale îi probează o dată în plus, dacă mai era nevoie, fantezia verbală debordantă și elasticitatea extremă a frazelor. E cazul să nu fim pudici și să recunoaștem că acestea sunt de fapt poemele cele mai bune ale
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
altă parte. Cât timp dragostea se comunică prin gesturi, prin expresii, prin tandrețe, prin culori, magia se păstrează. Ea dispare în momentul în care dragostea este comunicată direct, când devine un fapt și nu o posibilitate. Și aici, cei mai rafinați jucători, Francis și Marie, sunt cei care greșesc, cei care strică jocul, iar ceva din farmecul lui Nicolas se risipește deopotrivă. Pentru că singurele împlinite sunt iubirile imaginare, cele care nu se împlinesc, dacă acceptăm paradoxul, cele alcătuite din promisiuni irealizabile
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
n-ar fi să amintesc decît pe Elsa Lüder, consoarta care i-a fost alături în toate proiectele culturale, și a cărei prezență în fiecare an la casa din Vama Veche o preschimbă și azi într-o amfitrioană cu gusturi rafinate și cu o vădită atașare față de elementul românesc. Biografic, volumul O lume pe dos acoperă toate perioadele vieții lui Paul Miron, începînd cu arestarea la vîrsta de 15 ani, în lotul Valeriu Gafencu, cînd a trecut prin experiența lanțurilor la
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
manevră foarte mic, vechimea tocită a problemelor excluzînd posibilitatea ca discursul să-i fie inspirat. Iar Petru Creția nu e inspirat în virtutea unei predestinări de genă. Din acest motiv, volumul e o antologie de locuri comune spuse într-o limbă rafinat de îngrijită, principalul merit al autorului stînd în imboldul colportos, adică în arta de a mijloci între natura vetustă a unor teme eterne și mintea snoabă a unor cititori contemporani. Mai mult, Creția are răbdare didactică în definirea temelor și
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]