KorAP: Find »[drukola/base=rahat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...92 >

2,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

decid asupra răspunsului. Așa că n-am făcut decât să ridic ușor din umeri. Eram îngrozită, în special, din cauza cărților de Dostoievski. Da’ John Grisham ce-are? mă întreba Brigit de fiecare dată când mă prindea cu ele. De ce citești toate rahaturile alea? Nu știam de ce. Dar mă făceau să mă simt foarte bine. Mai ales pentru că puteam să le deschid la orice pagină voiam și știam exact unde sunt. Nu trebuia să mă obosesc cu toată operațiunea aia plictisitoare de descoperire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
se învețe minte, mama ei de vacă îngâmfată ce era! Am deschis toate dulapurile în căutarea unei sticle de rom pe care eram sigură c-o văzusem undeva, dar atunci mi-am amintit c-o băusem cu o seară înainte. Rahat, m-am gândit, savurându-mi ghinionul. în absența unor substanțe artificiale de înveselire, am încercat să mă consolez gândindu-mă că Brigit urma să nu mai aibă nici un fel de viață, c-o s-o muncească pân-o s-o bage în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cur pe toată lumea ca să obții promovarea aia grozavă, din cauza căreia te crezi mare și tare. —Rachel, calmează-te, mi-a ordonat Josephine. —Ba n-o să mă calmez, am zbierat. N-o să stau aici să ascult toate... toate acuzațiile astea de rahat, când și eu aș putea să vă spun câte ceva din câte-a făcut ea... —Rachel, m-a amenințat Josephine, taci din gură și măcar ai bunul simț să asculți pe cineva care a venit de la trei mii de mile depărtare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
atât de multe. —Trăiai o viață în care ingerarea de droguri puternice devenise o obișnuință. Majoritatea oamenilor nu iau deloc droguri, a subliniat Josephine. —Asta e problema lor, am ridicat eu din umeri. Dacă vor să se chinuie cu toate rahaturile pe care viața li le scoate în cale, fără să apeleze la ajutorul drogurilor recreaționale, atunci sunt niște cretini. De unde ai căpătat atitudinea asta atât de războinică? — Nu știu. —Rachel, ca să dăm de capăt acestei probleme, a spus Josephine zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
serviciu a doua zi după ce fuseseră la Club Mexxx. Pretextul fusese o toxiinfecție alimentară. Ne-au amenințat că ne dau în judecată, a zis ea veselă. Sper că Domnul Zgârcit, patronul de la Club Mexxx care ne dă niște salarii de rahat, s-a ars de data asta! Sigur, a adăugat ea, știm cu toții că preoții erau bolnavi de mahmureală. Se știe că toxiinfecția alimentară e un pretext jalnic pentru mahmureală. Anna îl folosește tot timpul. Și eu aș fi făcut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
turbat, care își lăsase borțoasă menajera. O ziaristă de scandal, pe care o chema Mary și care era grasă, urâtă, acră și lipsită de talent. în ultimii cinci ani băuse câte-o sticlă de coniac pe zi și aruncase cu rahat în orice persoană pe care-o găsea și care era demnă de un articol. Viața ei era un dezastru. Ceea ce nu i s-ar fi putut întâmpla unei femei mai drăguțe decât ea! Apoi mai eram eu, Chaquie și Misty

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mai cum? Nu! Mama a început să țopăie într-un simulacru de dans în încercarea de a-și reîmprospăta memoria. —îmi stă pe vârful limbii. Of, în ce a jucat? — Ultima scenă de seducție?1 —Asta sună ca un mare rahat. Nu, nu în asta. A, gata, mi-am adus aminte! A jucat în filmul ăla cu Daniel Day Lewis... Am simțit cum mi se strânge inima. —... știi tu, cu pictorul ăla amărât... Christy Brown! Piciorul meu stâng, ăsta e filmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Helen și Anna au izbucnit în râs. —Pe tine? m-a întrebat chicotind Helen. Dar și mie îmi spune tot timpul că nu mai am nici o speranță. Pentru că am căzut de două ori la examene și am o slujbă de rahat. La fiecare două zile, îmi zice să plec și să nu mă mai întorc niciodată. Deja am ajuns în punctul în care, dacă nu-mi mai zice chestia asta, încep să mă îngrijorez. E adevărat, îți jur! a adăugat ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
tot. Eșuasem la primul test din lumea reală. Data viitoare o să știu. Când se mai enervează pe tine, trebuie s-o ignori, mi-a spus Helen încurajator de parcă mi-ar fi citit gândurile. Ce dacă-ți spune că ești un rahat cu ochi? Trebuie să ai încredere în tine. Și oricum, mama nu crede nimic din ceea ce zice, s-a băgat și Anna în discuție. —Decât atunci când vine vorba de tine, i-a replicat Helen. Am simțit că norul negru și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
m-am chinuit să-i explic Nolei. Cât am fost la Cloisters, Chris mi-a dat tot felul de sfaturi. Era așa de înțelept. Dar, de fapt, nu era deloc înțelept, a zis Nola ușor surprinsă de naivitatea mea. Mânca rahat la greu. Eram șocată. Crezusem că Nola era mult prea dulce ca să fie în stare să spună așa ceva. —La greu, a continuat ea chicotind. în stil mare. Nu zic că e vina bietei creaturi, dar Chris n-a dat deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
foarte simplu să-ți găsești de lucru. Asta dacă nu aveai nimic împotriva unui salariu de sclav. Mi-am găsit un post într-un hotelaș italienesc, condus de o familie. Era chiar drăguț, dacă nu luai în considerare salariul de rahat. Privind înapoi, nu reușeam să-mi dau seama cum de acceptasem să lucrez într-un loc atât de îngrozitor ca motelul Barbados. Apoi am sunat-o pe Brigit. Eram agitată și totuși nerăbdătoare s-o văd. Dar, ironia ironiilor, Brigit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

început să-mi sune telefonul și instantaneu - deși în mod irațional - m-am gândit la Randall. — Peters și Pomfret, Claire Truman la telefon, am spus cu o voce foarte profesională. — Claire? Era domnul Lew, proprietarul apartamentului meu din West Village. Rahat! Am știut imediat de ce mă sună - se mai întâmplase o dată, înainte de Crăciun, când, pur și simplu, n-am putut să-ntind banii din salariu în toate direcțiile în care trebuiau făcute plăți. — Bună ziua, domnule Lew, am răspuns posomorâtă. — Claire, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
le pune în cârcă mormane de proiecte. Nu-i sprijină absolut deloc și, după câteva luni, oamenii sunt epuizați. Există un motiv pentru care Vivian nu alege angajați din categoria seniorilor, editori cu experiență. Ăștia nu i-ar suporta toate rahaturile. Am tresărit. Ego-ul meu fusese rănit. Dintr-o dată, parcă nu-mi mai venea să-mi execut dansul victoriei. Oare Mara încerca să-mi sugereze că Vivian nu-mi oferise postul pentru că credea că am mult potențial - ci, mai curând, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
E treaba ta s-o pui la curent pe Claire cu proiectele - nu a mea! și Graham, rolul tău, în calitate de director editorial, este să te asiguri că aceste tranziții se petrec fără incidente! Nu e responsabilitatea mea să fac toate rahaturile astea! Oameni buni, eu nu am timp pentru căcaturile astea! Am de condus o companie de mai multe milioane de dolari, am o companie de dezvoltat, puteți voi, măi, cretinilor nenorociți să încercați să pricepeți chestia asta? Vivian se ridicase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
servisem lui Derek toate scuzele pe care le dețineam în arsenal, dar nu mai puteam să-l port prea mult timp. — Păi, Derek, am început, tocmai punem la punct planul de profit și pierderi și ceea ce... — OK, ăsta-i un rahat! Am făcut douăzeci de cărți cu Vivian, draga mea, deci știu că nu are nevoie să vadă nici un plan de profit și pierderi ca să se decidă cât vrea să ofere. Care e problema ei? Azi e la birou? În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
și cu asta basta? Fără nici o tiradă, fără nici o criză de nervi? — Deci cum mai merge treaba cu Randall? m-a întrebat Vivian. M-a trecut un fior și mi-am strâns un prosop în jurul trupului. Taică-su era de rahat în pat. Cu toate că era un om pâinea lui Dumnezeu, o avea moale ca o balegă. Cu toate astea, era mai bine decât nimic. Or, la vremea respectivă, eu asta aveam: nimic. știi când mi-am tras-o ultima dată? Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
care vrei să licitezi. M-am săturat de genul ăsta de propuneri, Claire. Putem să scoatem vreo două cărți de literatură, foarte bine, dar astea, pur și simplu, nu sunt profitabile! Destul, destul, destul! Poate că Jackson Mayville marșa la rahaturile alea de literatură cu pretenții pe care nu le cumpără decât zece oameni, dar cu mine nu merge așa. Grant Books e o firmă mică, Claire, iar tu trebuie să cobori din turnul de fildeș dacă vrei să supraviețuiești aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Mi-am strâns lucrurile, cu sufletul greu și mi-am abandonat dosarele risipite prin birou. Pentru o persoană care toată viața a căutat, hămesită, să se bucure de apreciere, faptul că șeful mi-a spus, în esență, că sunt de rahat, era o lovitură serioasă. Nimeni nu mai urlase la mine - cel puțin, nu cu atâta răutate și ură. Luna de miere se încheiase în mod oficial. Iubito, nu se poate să fi fost chiar așa de rău, a ciripit Randall

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mea de week-end în mână. Ne mutăm împreună. Uau! Pas major. Capul mi se învârtea puțin. parte din mine o să ducă dorul locșorului ăstuia, am recunoscut eu, înfundându-mă în vechea mea canapea, cu ziarul de duminică. Mic și de rahat așa cum era, garsoniera aia însemna acasă. Fusese casa mea în ultimii cinci ani de zile. Dar eram sigură că, după o vreme, și apartamentul lui Randall avea să devină acasă. Am făcut doi pași, până în zona bucătăriei, și mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
pusă s-o tragă în piept, să fure de la ea, să-i submineze puterea și poziția. — Ce-ai spus? a mârâit ea în telefon, făcându-mi semn să continui să aștept. Haide să ne lămurim c-o chestie, scriitor de rahat ce ești! Eu nu sunt o scârbă, eu sunt cea mai mare scârbă. și dacă până joi nu am în mână un manuscris bun de publicat - da, vreau să zic joia asta - atunci eu o să fiu scârba care-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
puteai spera să-l întâlnești vreodată. Phil pomenise faptul că Hiram întârziase cu două săptămâni predarea celui mai recent manuscris fiindcă mama lui era foarte bolnavă - o contravenție care, în ochii lui Vivian, îl reducea la statutul de „scriitor de rahat“. Doamna Grant și-a întors privirea oțelită către mine, iar eu am simțit cum îmi îngheață sângele în vene. — Ai văzut copertele de la Confidențial Despre Casa Albă? m-a întrebat ea pe un ton scăzut. Mult prea scăzut. Prin minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
distractivă - primirea, după două săptămâni, a unui manuscris inevitabil încropit, cel puțin pe sfert, să cer rescrierea unor capitole întregi, să-l hărțuiesc pe bietul și epuizatul autor / scriitor să mai lucreze în plus și să predau mormanul împuțit de rahat spre producție în... încă două săptămâni. și asta de patru ori. — Dar știi, Vivian, asta înseamnă mult de lucru, am repetat uluită. Poate s-ar putea ca un alt editor să ia una dintre cărțile astea. Nu vreau să promit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
un aspirator Hoover. — știu, Lulu. De asta sunt cu două capete deasupra tuturor celorlalți publiciști din industria asta, s-a lăudat Vivian. Toți sunt, ca... niște morți vii. Niște zombi cu idei lipsite de vlagă. În toată adunătura asta de rahat nu există nici o perspectivă proaspătă, nici o picătură de sex appeal. Toți sunt niște snobi smochiniți... Am realizat că mă oprisem pe hol, așa că mi-am continuat drumul către bucătărie. Mă durea capul. În seara următoare avea loc petrecerea de lansare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
trebuit nici 2 ore ca să găsească mai mulți editori interesați să preia proiectul. Iar Grant, care, între timp, se pare că și-a schimbat părerea despre manuscrisul pe care îl descrisese, în e-mail-ul către Simons, ca pe „un morman de rahat“ , îi dă în judecată pe Sampson și Evans pentru dreptul de publicare. Lângă coloana de text, Daily News publicase o fotografie veche de-a lui Vivian - botoasă, cu un machiaj încărcat și părul cu bucle mari, fermecătoare, de manechin. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
vorbeau aceeași limbă. Crede că nu știu câți bani a făcut de pe urma primelor două cărți? O sută șaptezeci și cinci de mii de dolari sunt o glumă nenorocită. Are senzația că e singurul publicist din oraș? Doar fiindcă sunt loială - Doamne, am înghițit destul rahat de pe urma scârbei ăleia îmbătate de putere - nu înseamnă că sunt și proastă. N-o să stau s-o înghit și pe asta. Spune-i că vreau cel puțin dublul sumei ăsteia, plus un buget pentru coafură, machiaj, garderobă... A, și toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]