5,449 matches
-
la cât doream eu să părăsim marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut aproape un sfert de oră, până când am putut porni la rame. Trăgem fiecare la câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai mult. Trăgeam la rame și vedeam că nu avem spor, nu înaintam mai mult de o jumătate de metru la fiecare trăsătură. Valurile înspumate se spărgeau de prova ambarcațiunii, stropindu-ne cu apa rece și sărată. Nea Nicu nu mai putea să tragă, așa că
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
barca se ridica de prova, iar apa nu mai pătrundea așa multă. Îmi dădeam seama că nu aveam nicio șansă să mai ajung în Saturn, la locul de acostare. Puterile începeau să mă părăsească. Mă dureau brațele de când trăgeam la rame. Trecuse mai mult de o oră și noi parcă nu ne apropiam de mal. Pe mare nu se mai vedea nicio barcă cu motor să-i cer ajutorul. Ceilalți colegi pescari erau poziționați mai spre sud, mai aproape de intrarea în
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
atunci o furtună așa de mare, încât eu, stând în barca mea tractată, mă luau valurile pe sus și o depășeam pe cea cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
sărit în sus de bucurie, după ce că din toată moștenirea s-a ales cu atâta lucru, dar când s-au uitat la asigurarea care însoțea certificatele, au rămas țuț: tablourile alea nu că valorau o avere, valorau chiar două averi! Numai ramele, niște chestii de epocă, erau mai prețioase decât o expoziție de pictură modernă. Pe scurt, au venit cu moșternirea acasă, au căutat un loc potrivit în salon și le-au fixat pe perete, puteați să vedeți ce tablouri frumoase, un
POVESTE NETERMINATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367420_a_368749]
-
Din zona unde am ajuns eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
pentru că am nevoie de tine, Ci am nevoie de tine pentru ca te doresc, Am încredere-n ființa ta, ești sufletul meu, Împreună rezolvăm greul, la bine și la rău. Îmi ești foarte dragă, te am în gândul meu, Exiști în rama sufletului, în raze de curcubeu, Să te privesc neîncetat și n-o să-mi fie greu, Păcat că ești deja dată, te vroiam numai eu. M-am îndrăgostit de tine, cu zâmbetu-mi pe față , Ne iubim de la distanță, cu aplomb și
ETERNUL „TE IUBESC” de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367572_a_368901]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CÂNDVA... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am avut cândva o mamă Însă a plecat la cer. Azi zâmbește dintr-o ramă, Sufletului meu stingher. Am avut cândva speranțe, Dar s-au dus încetișor. N-am acum decât restanțe, Inima e numai nor... Am avut cândva iubirea, Dar am rătăcit-o-n drum. Mi-a rămas dezamăgirea Viselor făcute scrum. Am avut
CÂNDVA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367720_a_369049]
-
în sufletele noastre ca un virus. Parcă nu se mai termina parâma de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că am de tras la rame să parcurg contra valului și vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura scăparea. Anunțăm poliția de
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
să nu mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți si disperați. Mergând direct spre mal, nu vom reuși să străbatem prin furia valurilor. În suflet se strecură teama pe nesimțite. Până la panică
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
spre Salt Lake City și mai departe pe teritoriul Canadei vecine. După ce autoritățile aeroportului din Frisco, ne “dezbrăcaseră” aproape complet, deculțându-ne până și de ciorapi, cureaua de la pantaloni, chipiu, pălărie, șapcă sau alt “acoperiș” și trecuți cu supunere printr-o “ramă” a unei uși imaginare care înregistra orice “urmă nepermisă și dușmănoasă”- cum aminteam într-un capitol anterior al cărții, la ieșirea din aeroportul internațional McCarran din Las Vegas parcă eram dintr-o dată liberi, puteam să facem ca toți dracii acomodându
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
și numărul doi din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care îmi
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care îmi schimbau cursul bărcii. Număram în gând câte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
Număram în gând câte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi pentru completarea
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
același timp, creștea și nesiguranța că mergeam pe direcția cea bună. Orice deviere înseamna abatere de la direcția de mers și îndreptarea spre necunoscut. Nu se vedea la mai mult de douăzeci de metri în jur. După consumarea celor șapte sute de rame, am hotărât să mă opresc și să arunc ancora. Speram să fiu pe direcția bună, cu o mică abatere în stânga sau dreapta, lucru ce nu mă deranja prea mult. Atmosfera era încărcată cu picături de apă rece și frigul a
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
a fost că, în timp ce-mi alegeam direcția de mers, un nou val de ceață să se abată asupra întinderii de apă. Valurile au început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș, m-am putut îndepărta de mal și am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de rame trase contra valului, am găsit o zonă mai darnică și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei, “la pik”cum spun marinarii, am lăsat să se liniștească barca pentru a mă orienta și a găsi corect poziția acesteia față de unde văzusem
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de metri până la țărm. Trăgeam la rame cu frică... Mi se strecurase în suflet teama că nu mă
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de metri până la țărm. Trăgeam la rame cu frică... Mi se strecurase în suflet teama că nu mă îndreptam spre mal, ci spre larg. Nu se vedea nimic în zona de contact a ceței cu apa, dar parcă totuși se distingeau niște umbre, care aveau forma unor
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
fi ajuns la mal, că aveam să aflu eu unde eram! După relieful umbrelor, credeam că mă aflu în zona hotelului Mangalia, deci o abatere de direcție destul de măricică. Am întors barca în sens invers și am mai tras la rame circa zece minute, mergând pe lângă digurile de apărare. Umbra unui hotel înalt de zece etaje își făcu apariția la o sută de metri de dig. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, am fost lângă intrarea în golf, însă
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
gândit că, dacă tot m-am sculat la o oră așa matinală, măcar să nu ratez ziua, așa că m-am hotărât să merg la pescuit pe balta Limanu. Nu mai fusesem acolo de la plecarea Mirunei de pe litoral. Ajuns acasă, am scos ramele din mașină și le-am dus la loc în boxă, am pus apă în vase să-mi fac o mămăliguță specială, una pentru pătrățică și alta pentru momitor, necesară la nădit. În acest timp, mi-am sortat sculele de pescuit
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
o trecere de "dincolo" către “dincoace”. Tot din lumea de “dincoace” face parte și prințul TalariK, fiul Mătcii, îndrăgostit și el de Dacia. Pentru ea, “Sergio juca rol de prinț, se numea TalariK! Sergio-TalariK-Barbă deveniseră trei imagini într-o singură ramă decolorată.” Dacia se întoarce mereu în trecutul din care vine, încearcă să recupereze măcar momentele semnificative, însă singura certitudine este că sta “nepăsătoare, dezbrăcată de voința personală, sta în fața lui Dumnezeului care... era nehotărât între a-i arăta ce e
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
afară, și-n casă Și focul trosnește gemând; Ți-e rece și-n suflet, dar lasă, Ți-e sufletul veșnic flămând. Deodată-ți trece prin minte Un gând și dorul de mamă Ți-aduce iarăși aminte De poza veche din ramă... O privești și, apoi, în oglindă, O șuviță de păr potrivești; Amintirile vin să te prindă, "La mulți ani!" ție-ți spui și zâmbești. Referință Bibliografică: Aniversare tristă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I, 28
ANIVERSARE TRISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364665_a_365994]