11,500 matches
-
n-ari voi di la doftor... Trecuse aproape trei ani de când Ștefan Girovescu nu mai pusese pic de băutură În gură și se obișnuise cu această lipsă. Lua În fiecare zi medicația indicată de doctor și se simțea din ce În ce mai bine. Rănile de la tâmplă, ochi, obraz și bărbie se mai Închiseseră, dar acest proces nesupravegheat de medici și fără nicio intervenție reparatorie transformase frumosul cap al unui bărbat până mai ieri chipeș și care atrăgea ca un magnet privirile femeilor din secții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sau măcar să știu dacă a murit Împușcat ori schingiuit la revoluție! Nu am altă dorință mai mare decât să aflu date despre el, despre această unealtă hidoasă a securității, nenorociții și călăii dracului ... Fața Îi devenise stocajie iar cele două răni prost Închise și nereușit reparate zvâcneau Învinețite. Altfel suntem bine cu toții, Sorin lucrează pe un mare vas de croazieră, Ocean’s, este bine plătit de firma Princes internațional, are viză USA pentru ape dar și teritorială, are o relație cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bucurie. Era ca și cum în clipa morții stăpânea doar ceea ce putea cuprinde cu ochii. Bietul Janvier, rosti în gând... culoarul cu zgură. Încercă să-și pună semnătura pe document, dar, mai înainte de a apuca să termine, izvorul care-i țâșnea din rană îl copleși, devenind un râu, un torent, un val de liniște. Lângă el, pe podea zăcea hârtia acoperită cu un scris aproape indescifrabil. El nu mai reuși să-și dea seama că din semnătură se putea citi doar: Jean-Lous Ch.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
stă închis. Pe acest om îl va condamna istoria. Pe 18 decembrie 2006, România a condamnat oficial comunismul, dar justiția n-a pronunțat prea multe condamnări. De o Revoluție fără justiție nu prea ai cum să te bucuri. Nevindecați, cu răni veșnic deschise, viețuim încordați la granița dintre două lumi, pândiți la fiecare pas de căderea în trecut sau în alte lumi tenebroase. Visez la ziua când nu vom mai atârna suspendați, încremeniți deasupra istoriei, ci vom parcurge, în fine, un
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
umbrele și luminile ei. Nici mai bun, nici mai rău decât e. Am văzut un om cu program și proiect, coerent cu sine însuși în cei cinci ani de mandat, dar și cu mari vulnerabilități deschise în timp ca o rană care se tot lărgește. Din ea nu curge sânge, în cazul politicienilor, ci voturi, ceea ce-i cam totuna. Adversarul său l-a biciuit fără milă, arătând că orice Naș își găsește, chiar și temporar, Nașul. Dar a lovit atât de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
chestie delicată...Treabă cu dichis...Numai eu îi știu descântecul. Nu cumva la descântecul tău trebuie și câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi ești, Pâcule. Pe tine nu te pot lecui șapte babe, dar o dușcă de rachiu face minuni. Vrei chiar să știi tot ce mă doare? Spune, Pâcule! Spune, nu te sfii. Ca în fața popii. Află, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
voi știți una și bună: „Ce ne mai spui în astă seară, Pâcule?” Da’ fumul la ce îți ajută? a întrebat într-o doară Ion Cotman, cel tăcut din fire, dar cu un suflet bun de să-l pui pe rană... Să vă pot vedea pe îndelete cum stați cu gurile căscate și ascultați polojăniile mele. Mitruță s-a învârtit ca un prâsnel și cât ai clipi s-a întors cu țoiurile pe care le-a așezat fiecăruia dinainte. Uite ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zâmbind pe sub mustăți. Bine veniți, bine veniți. Da’ eu aș vrea să fim și bine plătiți, jupâne. Că de, toată iarna și o bucată de primăvară am cam pierdut-o pe acasă. De parale nici vorbă - a pus degetul pe rană Pâcu. Intâi să văd câtă marfă ați adus și pe urmă să vorbim de parale. Eu zic să ne dai ceva în plus acum, să ne prindem și noi nevoile, și pe urmă ne-om socoti noi, jupâne - a grăit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu grijă de pezevenchi! Spusele lui Pâcu ascundeau un of al lui, care nici după o viață nu s-a stins...Si pe gardul lui a cântat un cocoș străin cândva...Moș Dumitru, aproape fără să vrea, a zgândărât în rana din sufletul lui Pâcu: Stiu eu de ce spui tu asta, dar nu-ți pune mintea cu el. Dă-i să facă treabă până a scoate limba de un cot și îi deajuns. De asta am să am eu grijă, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și el, alături de alți artiști cunoscuți: creatorul n-a răspuns prin cuvinte. În fond, spectacolele sale sunt răspunsul. Și după mine, ele ar vrea să spună : pînă la infinit! Avangarda, se pare, e un fluviu fără maluri...ea e trecutul rănii viitoare - cum ar spune poeta. O nouă demonstrație a stranietății montărilor lui Wilson : „...În timpul spectacolului, Chris vorbea la microfon și, concomitent, tasta pe calculator hărți ale lumii. Avea douăsprezece radiouri mici pe masă, care erau potrivite fiecare pe altă frecvență
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor că „ating cu tandrețe podeaua”(p.17); iar Arkadina „Îl sărută cu tandrețe pe Cehov, pe frunte”(p.32). În fine, Într-o paranteză, „Cehov Începe săi spele rana lui Treplev cu gesturi care au ceva tandru”(p.34). Altă obsesie a compatriotului nostru: spectralul. Și-n Mașinăria...și-n Nina (cealată piesă a volumului de care ne ocupăm) parantezele abundă În eroi reali, ori imaginari, care stresează personajele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
întâmplare nefericită în favoarea comunității bune din lumea ta, prințișorul ji va scrie o carte de istorie în temnița-fără-lacăt-achinului-de spini, unde te va menționa și pe tine, ca fiind cea mai spectaculoasă prințesuță din toate ținuturile cunoscute prințișorului ji. șase deasupra: rănile tuturor luminilor încep să se vindece, la început vei zări luna în pătrar, mai apoi lumina va acoperi întreg ținutul, luminile se vor amesteca și rănile tuturor luminilor se vor cicatriza, grădina suspendată a dragostei tale frumoase va fi din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ca fiind cea mai spectaculoasă prințesuță din toate ținuturile cunoscute prințișorului ji. șase deasupra: rănile tuturor luminilor încep să se vindece, la început vei zări luna în pătrar, mai apoi lumina va acoperi întreg ținutul, luminile se vor amesteca și rănile tuturor luminilor se vor cicatriza, grădina suspendată a dragostei tale frumoase va fi din nou iluminată plenar, suflețelul tău va tresări de bucurie și alesul inimii tale trebuie să fi trecut acum deja de adăparea din lacul kanas, fără să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de trandafiri. șase în al treilea loc: luptă-te cu limitele tale, cunoscându-le în fiecare clipă, și atunci anxietatea va scădea. transformă-ți anxietatea în atenție pură. șase în al patrulea loc: limitele dragostei sunt aparente, sunt generate de rănile tale vechi, de pisicile negre ale melancoliei tale, torcând în vis. poți avea succes dacă deschizi cu adevărat ochii. nouă în al cincilea loc: vei avea noroc dacă acționezi acum, imediat, în secunda asta. aruncă-ți sufletul fără grijă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
clanului abenaki, întinzi arcul greu, de lapis lazuli, și tragi către oștirile dușmane ale crudului ultim rege shang, ajungi să vezi că ai reușit, umbra otrăvită de pe cer dispare. nouă deasupra: ești extenuat, îți simți tot trupul ca pe o rană, îți agăți desaga-fără-fund de cuiul de dia mant din pridvor, te întinzi pe patul așezat pe pământ, neînfățat, și adormi.
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se gândea: „Cum îi spun eu Măriucăi despre nenorocirea care a dat peste Costăchel? Pe lângă asta, trebuie să-l vadă un doctor neapărat. Cum ajungem la târg pe o vreme ca asta? Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vadă un doctor - a pus ordine în treburi Petrache... Au înhămat amândoi caii la căruță, au făcut un coviltir deasupra, l-au întins pe perne pe Costăchel, și în câteva ceasuri bune se găseau în cabinetul doctorului Angherliu. Examinându-i rana de la cap, doctorul a conchis: Dinspre asta poate trăi și o sută de ani, dacă are zile. A avut mare noroc că lovitura a alunecat pe osul capului. Cum s-ar spune, este tare de cap... Dacă ar fi fost
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pot.” - i-am răspuns eu. Când am terminat, s-au uitat unul la altul și parcă ar fi zis în sinea lor: „Da’ care-i prostul?” Se vedea cât de acolo că în toată treaba asta îi mâna lor... Încet-încet, rana lui Costăchel se vindeca. „Îi bun la carne” - spunea maică-sa către moașă. Mai rău era faptul că nu-și găsea astâmpărul. În atâția ani cât fusese primar se învățase să plece la treabă cu noaptea-n cap și să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
apărut doctorul, a cercetat încăperea în care se afla. Totul purta semnele trecerii bandei de haidamaci. Pereți, mobilă, geamuri, toate purtau urme de lovituri... Când doctorul a intrat, Costăchel a tresărit... Bună ziua, domnule doctor. Ai venit, primare? Cum a mers rana? Te mai doare? Ai avut amețeli, leșinuri?... Sunt bine, domnule doctor. Dumneata ești bine, dar eu abia mă țin pe picioare. Responsabili, sau mai bine zis iresponsabili, de fapte sunt niște troglodiți care își zic legionari. Iată unde duc extremismul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Filip... Albise de tot, iar statura lui - falnică cândva - se împuțina pe zi ce trecea. Semăna tot mai mult cu o umbră... După fiecare efort - cât de mic - se oprea să-și tragă sufletul. Mereu simțea că nu are aer. Rana din șold - căpătată în primul război - îl durea din ce în ce mai tare. Cu greu mai putea ține pasul cu ceilalți... Un întuneric greu se lăsase peste firea răvășită de vânt... Vălătuci de zloată măturau pustiul dintre ape... Coloana deținuților semăna cu o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fi fericită! Nu-și mai putu stăpâni pornirile. Dorințele ei o luaseră la galop ca niște cai sălbatici în stepe. L-a înlănțuit, l-a dus în talazurile ei venite din adâncurile unei chemări deja exprimate, voind să-și vindece rana. Se dărui total. Erau în această dezlănțuire accese halucinante, vecine cu nebunia. În acele momente, Simona avea ceva din atributele unei fiare atroce. Dacă n-ar fi reușit să-și satisfacă pornirile, ar fi fost poate chiar în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de mână, se apropie de mormântul mamei ei. Citi cu pioșenie numele înscris pe crucea proaspătă: MARIA DELEANU 1928-1984 ,,Era încă tânără biata mea mamă" , gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu știa dacă avea un tren potrivit să se întoarcă în orașul bucuriilor și pătimirilor ei. Și Răducu era extrem de obosit. Nana Floarea o primi cu brațele deschise. Știa întreaga poveste, așa că Simona n-a fost nevoită să redeschidă o rană care și așa sângera. Au stat de vorbă până târziu, către miezul nopții, despre câte se întâmplaseră în lipsa ei, despre dorința nestăvilită a mamei ei de a o revedea și despre mânia cătrănită a tatălui care nu găsea în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la farmacie. Colegele o tratară cu înțelegere. Îi evitau privirea din care lipseau doar lacrimile și o înconjurau cu grijă colegială. Acum, în seara aceasta, se gândi, se tot gândi și parcă noua veste i se răsuci din nou în rana deja arzând de durere. Teo era totuși soțul ei. Greșise, dar ar fi fost cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ultima discuție cu Teo nu adusese elemente noi. Ea era însă hotărâtă să nu se lase înfrântă. O voce conspirativă, din forul ei intim, îi tot poruncea: ,,Tatăl trebuie să fie lângă fiul lui!" Simona purta pretutindeni ca pe o rană sângerândă suferința, ce sălășluia în sufletul copilului ei. Această durere se suprapunea peste preocupările ei cotidiene; o însoțea când cumpăra lapte și pâine dimineața, când îl pregătea pe Răducu pentru grădiniță, când se reîntâlnea seara cu odorul ei, când citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]