1,446 matches
-
central, se diluează treptat într-o obsesie banală. Un actor celebru (care putea fi, la fel de bine, un scriitor celebru, ca în alte romane semnate de Roth) își ratează și ultimul rol, acela în care își joacă propriul destin, însă nici ratarea nu e autentică, deoarece e proiectată în registrul înalt al tragediei cehoviene. Philip Roth a scris pagini dense despre modurile în care funcționează iluzia erotică și dialogul imaginar între amanți imposibili în Fantoma iese din scenă, însă e departe de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sceptice, că „marile mele calități”, Încă defel omologate, se află În perfectă discordanță, nepotrivire, nu numai cu „lumea comunistă, stalinistă românească”, dar... și cu lumea În general! Un mărunt, biet tinerel paranoid ce-și „coafează” lenea și inconecvența profesională În „ratare”! Ratare a... ce! (Insist asupra „cazului” pentru „a face curaj”, dacă e posibil, tinerilor cărora li se pare că li se Întârzie norocul” atunci când ambiționează a face carieră Într-una dintre zonele exigente, atipice, ale creației În domenii majore: științe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că „marile mele calități”, Încă defel omologate, se află În perfectă discordanță, nepotrivire, nu numai cu „lumea comunistă, stalinistă românească”, dar... și cu lumea În general! Un mărunt, biet tinerel paranoid ce-și „coafează” lenea și inconecvența profesională În „ratare”! Ratare a... ce! (Insist asupra „cazului” pentru „a face curaj”, dacă e posibil, tinerilor cărora li se pare că li se Întârzie norocul” atunci când ambiționează a face carieră Într-una dintre zonele exigente, atipice, ale creației În domenii majore: științe, artă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acest „model” mi-am luat nu rareori forța -, În momentele de depresie prelungită și de gravă dezorientare față de textele mele, acuzate de mulți, dar și de propria-mi nesiguranță - de a-mi continua drumul, În ciuda slabelor și falselor ecouri, a „ratărilor și eșecurilor” sociale, a singurătății În țară și peste hotare, a ridicolului. O, mai ales ridicolul, cauza vanitoasei mele răni multiple, a eului meu mic-burghez și practic, a nevrozei mele aproape perpetue, bine, eroic ascunsă, creată de nepotrivirea Între „ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de acele zone În care precocitatea este „la ea acasă”, cum este matematica, talentul „instrumental” la muzică, iar astăzi informaticaă Dar pe noi ne-au interesat mai mult, de-a lungul vremii, formele „ascunse” ale sinuciderii, ale autodestrucției, numite generic „ratare”. Acestea „Înșeală” și mai mult, În sensul că nu de puține ori par a Înlocui, cu un anume succes, realele forme ale creației, ale personalității umane. Ratarea este, În lumea artelor și a științei, o boală, o formă extrem de actuală
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mult, de-a lungul vremii, formele „ascunse” ale sinuciderii, ale autodestrucției, numite generic „ratare”. Acestea „Înșeală” și mai mult, În sensul că nu de puține ori par a Înlocui, cu un anume succes, realele forme ale creației, ale personalității umane. Ratarea este, În lumea artelor și a științei, o boală, o formă extrem de actuală, de „răspândită” și, ca orice „abilitate umană”, este descoperită târziu și rareori bine elucidată - ratarea, ceea ce se Înțelege În general prin aceasta, adică indivizi care posedă unele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Înlocui, cu un anume succes, realele forme ale creației, ale personalității umane. Ratarea este, În lumea artelor și a științei, o boală, o formă extrem de actuală, de „răspândită” și, ca orice „abilitate umană”, este descoperită târziu și rareori bine elucidată - ratarea, ceea ce se Înțelege În general prin aceasta, adică indivizi care posedă unele calități ieșite din comun și care sunt Împiedicați sau nu reușesc ei Înșiși de a le „pune În valoare”, de a crea valoare, valoare socială, se’nțelege. Am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adică indivizi care posedă unele calități ieșite din comun și care sunt Împiedicați sau nu reușesc ei Înșiși de a le „pune În valoare”, de a crea valoare, valoare socială, se’nțelege. Am emis această scurtă și banală aproximare a ratării deoarece, În ce mă privește, am cu totul altă definiție a ei, a acestei „boli” a lumii creației. Pentru mine, pe scurt și oarecum paradoxal, „ratarea nu e posibilă decât prin realizare”, nu ratează de fapt decât cei care se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
crea valoare, valoare socială, se’nțelege. Am emis această scurtă și banală aproximare a ratării deoarece, În ce mă privește, am cu totul altă definiție a ei, a acestei „boli” a lumii creației. Pentru mine, pe scurt și oarecum paradoxal, „ratarea nu e posibilă decât prin realizare”, nu ratează de fapt decât cei care se realizează Într-o zonă majoră sau alta a creației artistice sau științifice. Cei care sunt „recunoscuți” ca atare, ca reali creatori, personalități distincte și care „rezistă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dat dreptate, nu știu dacă din fireasca și eleganta sa amabilitate sau pentru că Îi plăcuse „speculația” mea. Nici azi, deși o cred valabilă, nu mă contrariază dacă unul sau altul dintre colegii mai tineri vor zâmbi la definiția mea a ratării, cea care trece numai prin realizare. Ceilalți, toți ceilalți fiind falși ratați, pozeuri, „scamatori ai valorii”, „maimuțe superioare extraordinar de abile”, care-și joacă perfect rolul, imitând marile modele, nu numai În „creația” lor, dar și În gestica și comportamentul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stăpân și servă - indică o optică clară, definitivă, a mea, a autorului care sunt, asupra existenței - și necesității! - ierarhiei În lumea creației de valori. Ca și În cea socială, excepție făcând, bineînțeles, egalitatea În fața legii! Dacă privim fenomenul sau procesul ratării Într-un sens mai larg, mai radical - cum o fac eu mai sus! -, ne lovim bineînțeles, printre altele, de problema „perfecțiunii”: un ideal uman din totdeauna și, ca și relația „maestru și ucenic” („cheie”, mijloc, „metodă” ce au făcut posibil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a fost un „ideal” În sensul existenței unui „scop” dincolo de necesitățile curente, apt să urce omul pe acele piscuri atinse „odinioară”. Dar, Încă o dată, În „modelul intuitiv” pe care l-am citat mai sus - discuția, În tinerețe, cu Nichita despre ratare! -, pe mine, atunci și acum, m-a interesat mai puțin „perfecțiunea umană” În arte și morală, cât problema „individuației”, a „realizării”, În sensul nietzschenian: a găsirii acelei „trăiri-tip ce revine mereu”. A „destinului”, văzut ca o „auto-construcție”, ca o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ideologice s-au bazat pe și au clamat mai ales „libertatea socială, de grup”, individualul, Încă o dată, se vede atras În curenții iuți, puternici, ai „consumului”, a maselor mari umane, dirijate de principii și factori financiari supranaționali etc. Lupta cu ratarea o văd ca o luptă pentru libertate, o luptă În afara luptei naționale sau sociale, o formă a singurătății „alese și acceptate”, o formă a „eroismului” modern. Și, cum „scara mea a ratării”, care „trece necesarmente prin realizare valorică”, are trepte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
principii și factori financiari supranaționali etc. Lupta cu ratarea o văd ca o luptă pentru libertate, o luptă În afara luptei naționale sau sociale, o formă a singurătății „alese și acceptate”, o formă a „eroismului” modern. Și, cum „scara mea a ratării”, care „trece necesarmente prin realizare valorică”, are trepte distincte, aproape rigide, instaurând o ierarhie imuabilă În câmpul valorii, este una a „valorilor relative”, fiecare „treaptă”, odată atinsă, putând fi „depășită” de o alta, la exemplele date mai sus, În vârful
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce ți s-a dat! -, dar, mai ales, de „separare”, de „extragere” din anomie, din inform, din increatul care ne pândește În orice naștere, În orice ființă, În orice aparență. Creația, „exprimarea” ca o șansă a libertății. Deoarece, vorbind de ratare, nu putem ocoli problema libertății, atât de discutată de vreo câteva secole, din zorii Revoluției franceze și ai Iluminismului, Înțeleasă Însă mai ales ca una de grup, de comunitate, națională, etnică sau profesională. Să intrăm deci În acest „cerc al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din zorii Revoluției franceze și ai Iluminismului, Înțeleasă Însă mai ales ca una de grup, de comunitate, națională, etnică sau profesională. Să intrăm deci În acest „cerc al aparențelor” și să afirmăm că, dacă „realizarea e posibilă doar printr-o ratare”, mai mult sau mai puțin „expresivă”, valorică, libertatea individuală este și ea dependentă, În funcție de această „realizare a persoanei” mereu neîmplinită, nesatisfăcută, o victorie care poartă „În gură”, adesea, un gust de cenușă! Și... totuși o victorie, deoarece psihicul „luptătorului” - cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prea devreme sau prea târziu, Într-o lume care „nu i se potrivește”, printre contemporani bolnavi de-o mediocritate infinită. C A P I T O L U L I I (Libertateaă Divagațiile noastre de mai sus În jurul „pozei”, a ratării (a „pozei ratării”!Ă, a sinuciderii ne duc, oarecum logic, la ubicua idee de libertate. Toate acestea „trei” - ca și altele, bineînțeles - sunt forme ele libertății; iar „Exilul”, supratemă a acestui volum, este și el o astfel de „formă”. De
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prea târziu, Într-o lume care „nu i se potrivește”, printre contemporani bolnavi de-o mediocritate infinită. C A P I T O L U L I I (Libertateaă Divagațiile noastre de mai sus În jurul „pozei”, a ratării (a „pozei ratării”!Ă, a sinuciderii ne duc, oarecum logic, la ubicua idee de libertate. Toate acestea „trei” - ca și altele, bineînțeles - sunt forme ele libertății; iar „Exilul”, supratemă a acestui volum, este și el o astfel de „formă”. De altfel, cine caută
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cine caută, cine este obsedat de libertate, o găsește, nu-i așa, peste tot. Libertate, Încă o dată, În forma strict individuală, uneori În consens fericit cu comunitatea căreia Îi aparții, alteori În discordantă relație cu secolul tău sau cu istoria. Ratarea, În cele două ipostaze ale ei - ca poză sau ca realizare -, este o formă a libertății, a găsirii unui drum „propriu”: cel al unui teatru continuu, În polemică cu contemporanii, cu arta convențională, academică; apropo de lupta cu kitsch-ul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sadismul ultim al gardienilor staliniști de a instala În penitenciare sârme de plasă Între etaje, refuzând dreptul ultim al unui om de a se „despărți” de corpul său atunci când acesta, cum spuneam, devine „aliat” al torționarilor!... Iată „măști” ale libertății, ratarea ca poză, creația ca „ratare”, sinuciderea... Sau, revenind la cele de mai sus, „destinul”, când ai curajul, mai bine zis necesitatea adâncă, reală, de a te rupe și izola, de a te „Însingura” de „turma umană”, cea care-ți asigură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de a instala În penitenciare sârme de plasă Între etaje, refuzând dreptul ultim al unui om de a se „despărți” de corpul său atunci când acesta, cum spuneam, devine „aliat” al torționarilor!... Iată „măști” ale libertății, ratarea ca poză, creația ca „ratare”, sinuciderea... Sau, revenind la cele de mai sus, „destinul”, când ai curajul, mai bine zis necesitatea adâncă, reală, de a te rupe și izola, de a te „Însingura” de „turma umană”, cea care-ți asigură o minimă previzibilitate În orizontul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
află pe o banchiză În derivă, vânturile și curenții o duc spre necunoscut, În timp ce propria ei substanță se topește văzând cu ochiiă semăna mai degrabă cu o „bâlbâială” a firii, semne „indubitabile” - pentru aproape toți cei din jur! - ale unei ratări tot mai evidente, o Îndepărtare de rangurile cuminți și „harnice” ale generației mele biologice; iar „pentru mine”, văzută, contemplată „din interior”, această „ezitare de destin” Îmi apărea ca un reflex paranoic, ca o tot mai crasă, tot mai „revoltătoare” nepotrivire
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curajul sau „inconștiența” de a se face remarcat, de a-și pune În valoare unele calități profesionale sau morale. Asupra acestuia erau asmuțite acele instincte primare ce vegetează În mulți, inducându-le la modul pervers psihologic ideea că „limitele” sau „ratarea”, mediocritatea statutului lor social nu sunt o fatalitate și În nici un caz o „vină” a lor, a nașterii sau caracterului; „dreptul fiecăruia la fericire” clamat de marxismul pervers ceaușist (ca și cel nazist-hitlerist, de altfel!Ă se referea de fapt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o dată legitimitatea ideilor și a scrisului, a „construcțiilor” mele epice. Să nu-i credeți pe artiști când reclamă, când „visează” anonimatul; Cioran Însuși, febril și persuasiv ca În toate alegațiile sale, este cel mai puțin convingător când declară anonimatul și ratarea ca forme depline, nobile, regale ale realizării, ale creației. Trebuie Încă o dată să-i aplicăm acea „cheie de cifru” și să Înțelegem altceva din ceea ce vrea să ne convingă cu atâta ardoare; ca și atunci când are nostalgia după „coasta Boacii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
urmă, să dispară, gest care susține finalul deschis al romanului. În concluzie, afirmațiile autorului din prefață, de la care am plecat, sunt, mai degrabă, o provocare lansată cititorului, din moment ce, prin Varvarienii, i se oferă o carte cu valoare perenă, care, în ciuda ratării încadrării despre care amintește, în generația optzecistă, din cauze politic-administrative, poate fi văzută ca o scriere reprezentativă pentru postmodernismul cu care aceasta se identifică, prin autoreflexivitate, prin elementele de metaroman, prin interferența planurilor, prin elemente de deconstructivism etc. "Revista Nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]