3,475 matches
-
întreține mitul unei genialități cu aripile frânte tragic. Destinul pe care l-a avut H. a acaparat și a substituit adesea scrisul ei, receptat sporadic de contemporani și de posteritate. Un prim strat al acestor pagini ar fi dat de reîntoarcerea nostalgică la un timp auroral, copilăria încântată de basme și legende, petrecută într-un peisaj fermecat. În versuri se ivesc deseori, prelucrate, stilizate, motive din poveștile, miturile, doinele și cântecele de leagăn românești, după cum intervine, temperat, și inspirația istorică. Aflată
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
cartea citată a lui Vasile C. Dumitrescu. Despre stigmatul reprezentat de influență legionarilor În acest exil, vezi de exemplu interviul realizat de Silvia Constantinescu cu Horia Georgescu În Constantinescu (1995, pp. 79-80). Este vorba despre Mihai Ursachi și Dan Cristea. Reîntoarcerea celor plecați Înainte de 1968 n-a mai fost probabil luată În calcul din motive evidente (aceștia Își trăiseră deja cea mai mare parte a vieții În țara de primire). Cornel Ungureanu (1995), prin cartea să consacrată exilului, ilustrează În acest
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
preferabilă și se impune. Familia este în criză, iar depășirea ei reclamă o terapie socioculturală, o restructurare de mentalități și conduite la nivel societal. Și cred că aceeași autoare (Sontag, 1994) are dreptate când afirmă că soluția nu este de reîntoarcere la valorile „clasice” familiale ale trecutului (centrate pe dominația masculină), ci de adoptare la modul efectiv a unei noi structuri și ideologii familiale; nu femeile să revină la realitatea anilor ’50, ci bărbații să vină în întâmpinarea unei tot mai
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
unui medalion critic despre Ionel Teodoreanu, prozator în care vede „un amestec ciudat de Proust și Sadoveanu”, ca și al articolului intitulat Sinteza istorică a d-lui Iorga, cu aprecieri destul de puțin favorabile savantului. Lui Petru Comarnescu îi aparține eseul Reîntoarcerea la simplitate, conținând o evaluare globală a artei momentului, în care „ritmul nou al vremii bate puternic”. Ideea se regăsește și într-un text al lui Haig Acterian (Însemnări asupra mișcării noastre artistice după război). Se cuvine menționată, de asemenea
REVISTA UNIVERSITARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289270_a_290599]
-
autonom a cărui libertate era bazată pe abilitatea de a acumula bogăție și de a-i exclude pe alții din domeniul său material era atât de extremă, Încât a amenințat cu dizolvarea naturii sociale a vieții umane și cu o reîntoarcere la războiul coșmaresc al lui Hobbes, război al tuturor Împotriva tuturor. În timp ce filosofii iluminiști au pus accentul pe meritele diferențierii, ei nu au prezentat o viziune asupra manierei În care poate fi reglementată o comportare atât de anarhică pentru a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nereușită. Conservatorii credeau că interesele Americii nu erau bine servite - chiar subminate - de participarea guvernului În tratate globale multilaterale, alianțe și angajamente care ne legau de voința altora, ale căror interese nu rezonau Întotdeauna cu ale noastre. Conservatorii favorizau o reîntoarcere la vechea politica externă americană bazată pe autonomie și sprijinită pe forța militară. Ei argumentau că ne-a servit bine În protejarea intereselor noastre vitale În emisfera americană În secolele al XIX-lea și XX și ar putea să ne
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
reunite și își împărtășesc percepțiile; terța parte (în cazul nostru, cadrul didactic) îi ajută să-și clarifice punctele de vedere și să se înțeleagă ei înșiși pe ei ca grup, precum și pe celelalte grupuri. Cel de-al treilea pas presupune reîntoarcerea grupurilor în camerele separate și cercetarea mai în amănunțime a rezultatelor, diagnoza problemei curente și determinarea modului în care fiecare grup contribuie la conflict. Ultimul pas presupune reunirea grupurilor și împărtășirea noilor perspective; mediatorul are rolul de a-i impulsiona
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
and the ’90 s, Pitești, 1999, 270-272; Maria-Ana Tupan, De la context la text..., LCF, 2000, 2; Iulia Alexa, Melancoliile literaturii, RL, 2000, 22; Marin Mincu, Un redutabil critic și teoretician literar: Monica Spiridon, LCF, 2000, 25; Iulian Băicuș, Melancolia eternelor reîntoarceri, OC, 2000, 35; Corina Tiron, Nostalgia originilor, LCF, 2000, 41; Micu, Ist. lit., 780-784; Adrian Oțoiu, Trafic de frontieră, Pitești, 2000, 28, 39-40, 109, 140; Radu Voinescu, Realismul inefabil, LCF, 2001, 17; Corina Tiron, „Melancolia descendenței”, „Synthesis”, 2000-2001; Petraș, Panorama
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
fântânilor (1998), un eseu despre filosofia lui B. P. Hasdeu, dezvăluie fenomenul opus: dinamica operei avute în vedere e schematizată în funcție de un „model plotinian”, unde cele două secțiuni ale volumului (Kathodos și Anodos) relevă „căderea sufletului în lume (procesiunea)” și „reîntoarcerea sa la divinitate (conversiunea)”. Grila lui Ș. se dovedește mult mai eficientă atunci când nu se mai aplică pe texte ficționale. În Prezență și înțelegere (2000), bunăoară, lectura „pretextuală” transformă aparentele recenzii de carte filosofică și religioasă în eseuri autonome, un
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
37; Gheorghe Grigurcu, Horia Stamatu și folclorul apocrif, RL, 1996, 7; Ștefan Baciu, Însemnările unui om fără cancelarie, București, 1996, 135-137; Rotaru, O ist., IV (1996), 357-360; Matei Albastru [Matei Gavril], O viață în exil. Horia Stamatu, București, 1998; Popa, Reîntoarcerea, 80-88; Paul Miron, Horia Stamatu, RL, 1999, 15; Alexandru Lungu, Răsfoind scrisori de la Horia Stamatu, RL, 1999-2000, 51-52; Dicț. analitic, II, 155-157; Dicț. esențial, 779-781; Micu, Ist. lit., 236-237; Mihai Neagu, Publicistica lui Horia Stamatu, JL, 2001, 21-24; Popa, Ist.
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
doar acest PLECAT. Putea fi la fel de bine mort. Ceea ce, într-un anumit fel, se credea despre exilați”. SCRIERI: Dimineața, București, 1966; Peștele de fontă, București, 1968; Trufie, București, 1974; Pasarela, București, 1979; Le Roman du retour, Montréal, 1992; ed. (Romanul reîntoarcerii), tr. Madeleine Karacașian, București, 1993; De l’Insouciance, Montréal, 1993; ed. (Despre farmecul levantin), tr. Ioana Diaconescu, București, 1995; Fragments frivoles d’éternité, Montréal, 1998; ed. (Fragmente frivole de eternitate), tr. Irina Petraș, București, 2001; La Surprenante dignité d’un
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
Victor Atanasiu, Talent și formulă epică, „Era socialistă”, 1975, 19; Monica Gafița, „Trufie”, CRC, 1975, 17; Ungheanu, Arhipelag, 167-170; Iorgulescu, Scriitori, 248-250, 345-348; Dana Dumitriu, Viața fără surprize, RL, 1979, 50; Vasile Chifor, „Pasarela”, ST, 1980, 9; Ioana Pârvulescu, Hibridul reîntoarcerii, RL, 1993, 49; Nicolae Baltă, Romanul rătăcitorului, VR, 1994, 3-4; Radu Mareș, Proba exilului, TR, 1996, 25; Popa, Ist. lit., II, 891; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 272-275; Dicț. scriit. rom., IV, 401-402. A. Tr.
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
Pseudo-Ferrando și nici de Isidor de Sevilia, îi este atribuit lui Fulgențiu un Psalm contra vandalilor arieni (Psalmus contra Vandalos Arrianos). A fost scris probabil la Cartagina, în perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altora, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. într-adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
non-ființă absolută. Prin natura sa, Sufletul risipit în lume tinde să se reunească cu izvorul său divin, Unul; sarcina sa este așadar aceea de a se elibera din ghearele materiei, de a reintra în sine, purificîndu-se și pregătindu-se pentru reîntoarcere, care se realizează în etape succesive, cea mai elevată dintre ele fiind filozofia, contemplarea adevărului inteligibil. De altfel, aceasta nu reprezintă unirea cu Dumnezeu, care se poate realiza numai prin extaz. Mai tîrziu, Proclus sistematizează această concepție într-o structură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realitate e identică cu sine și rămîne ceea ce este, deși, revărsîndu-se în afara sa, produce o altă entitate. Cele trei faze ale acestui proces dialectic sînt, pentru Proclus, monê, adică persistența ființei în Unul; proodos, adică purcederea care produce altceva; epistrophê, reîntoarcerea în sine. în concluzie, fiecare ființă este părtașă, întrucît propria ființare provine din alta; neîmpărțibilă, pentru este și rămîne unu; însă este și împărtășită, deoarece în virtutea proodos comunică și alteia proprietatea sa. Acest principiu face posibil și guvernează universul, conceput
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cuvîntul (de la o vreme chiar redactori și-l venerau, deopotrivă, pe maestrul lor spiritual Nae Ionescu. Eliade i-a fost chiar student (Sebastian, ca student la drept, nu, dar îi frecventa, adesea, cursurile). Eliade i-a fost, mai tîrziu, după reîntoarcerea din India, asistent și chiar suplinitor lui Nae Ionescu la catedra (de fapt, conferenția) ilustrului profesor. Dar, repet, cei doi tineri erau buni, intimi prieteni. Și-au recenzat, în presă, unul cărțile celuilalt și se stimau, ca scriitori, reciproc. Cînd
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
pâine, o vacă Sau un petec de cer VIAȚA CA UN SPECTACOL Viața e doar spectacol Scena lumii se rotește Oferind tuturor O clipă de miracol Sau o dramă nesfârșită Viața e spectacol Urcușuri și prăbușiri Iubire, patimă și vis Reîntoarceri din sublimuri La rupturi, vaiete, plictisuri Ne dăm în spectacol de dragul artei Și al tumultului de a trăi Apoi vine apusul, lumina se îneacă în marea de dureri Finalul e sfâșietor, scena lumii își oprește rotația, Iar tu, marele erou
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
adâncă între cultura tradițională și cea modernă, explicabilă prin adoptarea unor „forme” occidentale nepotrivite „fondului” românesc. De aici și calificarea culturii românești contemporane drept „formă fără fond” și combaterea ei violentă în numele „adevărului”, care nu ar fi însemnat altceva decât reîntoarcerea la tradiție. Ca purtător al acesteia era considerat poporul, prin care se înțelegea exclusiv populația mediului rural. Burghezia, moșierii și intelectualitatea erau socotite „pături suprapuse”, desprinse de popor și acționând contrar intereselor lui. Prin articolele teoretice ale lui T. Maiorescu
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
pot fi comparați cu recabiții (Ier. 35,6‑10; cf. 3Rg. 10,15) și cu terapeuții lui Philon din Alexandria (De uita contemplatiua). Ideea care se desprinde este că la sfârșitul veacurilor lumea va regăsi starea paradisiacă originară (mitul eternei reîntoarceri); pe de altă parte, în ciuda degenerării omenirii, există întotdeauna un anumit număr de aleși, capabili să trăiască potrivit „legii lui Dumnezeu”. Cf. The Old Testament Pseudepigrapha II, 1985, pp. 443‑462. . Cf., de asemenea, mărturia lui Pliniu cel Bătrân, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
grele venea...” Uneori, gonite de partide potrivnice, de Voievozi ostili sau de tulburări - „răzmerițe” - iscate de războaie, pribegeau văduvele (foste neveste de boieri) însoțite de oameni ai casei și de slujitori, pe care, câteodată, nu uitau să-i răsplătească după reîntoarcerea acasă (așa au făcut Neacșa logofeteasa din Drăgoești și fiii ei, care i-au dăruit prin 1675 ocini lui Manea și fiilor lui pentru „slujba ce a slujit prin țări streine și a hrănit-o cu cheltuiala lui prin cele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
te primim bucuroasă, Că ne-ai fost mămuța noastră; Că sântem mari și cuminți, Dar tot ne trebi părinți: Și măcar că-s mai bătrână, De la mamă aștept milă; Și mi-i drag ca să trăiești, Nu aici să putrezești 460. Imposibilitatea „reîntoarcerii la viață” (poetul vorbește chiar despre o „atracție” a „lumii de dincolo: „Că-n cea lume tare-i bine,/ Cine merge nu mai vine”) se încearcă a fi compensată de „servicii” (în fond, aceleași expresii ale unei profunde dureri) făcute
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca soluție salvatoare. Orice salvare are o profundă semnificație morală și sufletească, Întrucât ea reprezintă un act de reparație, un act consolator, cu valoarea unei veritabile forme de terapie morală a Eului meu. Este actul de restaurare a ființei mele. Reîntoarcerea la starea originară nu va fi echivalentul unei acceptări finale a limitelor de tipul acelui amor fati nietzschean, de Împăcare cu soarta, ci va fi actul prin care eu Îmi Încredințez persoana mea unei autorități situate deasupra mea, pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de la viață. Sunt un damnat. Întreaga situație, care mă Închide, mi se datorează mie. Sunt vinovat. Reversul situației tragice este mântuirea, salvarea care anulează vinovăția tragică, conferindu-mi În mod reparator posibilitatea de redobândire a identității mele pierdute. Este o reîntoarcere la starea anterioară. Tragicul Închide persoana, pe când mântuirea o deschide. În felul acesta, inseparabile una de cealaltă, tragicul și mântuirea sunt ipostaze ontologice complementare și, În esența lor, experiențe psiho-morale ale persoanei umane. Aparent, aflată Într-o situație tragică, persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unui tabu, a unor interdicții morale, sociale sau divine. Prin aceasta, persoana Își pierde valoarea, pe care nu și-o va mai putea redobândi decât prin penitența dată de suferință, ca o condiție obligatorie a mântuirii. Mântuirea nu este numai reîntoarcerea la condiția de puritate originară, anterioară vinovăției. Ea este, ca act de restaurare, regăsirea de sine, redobândirea identității propriului său Eu. Este un act de restituire, prin anularea vinovăției tragice. Prin suferință, „persoana tragică”, de fapt, se opune. Suferința nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aici, În realitatea lumii acesteia. Este efortul unei schimbări. Dar al unei schimbări imposibile. O luptă care sfârșește tragic, prin Învingerea persoanei. Ea nu suferă numai În raport cu lumea, ci suferă și În raport cu sine. Este o sfâșiere interioară, dată de eșecul reîntoarcerii Într-o lume În care are obligativitatea de a trăi și pe care nu o poate părăsi oricând și oricum. În plan psiho-moral Însă, tragicul nu este numai suferință. El este În mod paradoxal, În raport cu mântuirea, și un act de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]