7,813 matches
-
personajelor nu li se mai îngăduie să ascundă nimic. La polul opus pentru trupă (și sigur și pentru impactul cu spectatorul) s-a situat colaborarea cu Alexander Hausvater. Imaginarul exploziv al acestuia, tendința de a converti printr-o dilatare extremă realul în oniric, creează pentru actor dificultăți a căror depășire presupune un efort epuizant. Deseori regulile jocului au la bază o cu totul altă logică decât a textului. Discursul regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
imediată cît și ca experiență interioară: Ion Popescu-Negreni a fost prizonier în Rusia și a cunoscut infernul siberian, Vasile Dobrian a experimentat incoerența istoriei (și toate fracturile derivate) în cercurile avangardiste, în apropierea acelor spirite protestatare care încercau, vehement, remodelarea realului. Acestor mari deosebiri, care privesc atît viața cît și înțelegerea și expresia artistică, li se mai poate adăuga încă una: relația cu scrisul, cu textul, cu lumea virtuală a cuvintelor; cu textul literar în genere și cu textul ca experiență
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
Ilie Constantin În poemul Dar eu zic mereu, Geo Dumitrescu (1920-2004) vorbește - cu farmec și un fel de humor serios, orice avânt metaforic fiind înlăturat - despre cercetarea în real pentru a "stabili adevărul". Sub îndrumarea dascălului lor, niște elevi de o vârstă incertă (deși sunt încă instruiți de un învățător, sagacitatea și limbajul lor sunt cele ale unor studenți de bun nivel!) se străduiesc să pună bine întrebările și
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
puțin adus de spate, cu băgare de seamă, căutând...(...) Sintagmele de discurs: "dacă, poate, cât de cât, oare, însă, una-alta, parcă, totuși", care ilustrează reflecția școlarilor căutători de adevăr, redau admirabil - prin reluarea lor obstinată - tatonările cercetării umane în real. Fascinant, continuând direct problematica poemului de mai sus, îmi pare un monolog la limita incoerenței, Din câte adevăruri. Alătur aceste două texte poetice plecând de la tema ce le este comună: adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
fiindu-i posibil să vadă acele "mari adevăruri solide". Picioarele murdare, somate să rămână afară, nu sunt neapărat cele ale anchetatorilor, ci chiar ale omului ce se retrage în propriul său suflet, lăsând în exterior părți din trupul "murdărit" de real...
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce nu?!, "din irealitatea totalitară". Nu există însă nici o referință istorică ori socială cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un dezolant spațiu imaginar
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
distinge unele de altele. Indiferent la orice schimbări de modă, suportând cu stoicism criticile celor care nu văd în arta sa decât un stil anacronic, artistul continuă să caute - așa cum a făcut-o și fotografa americană Diane Arbus - nu neapărat realul, ci derizoriul, urâtul, grotescul, sufletul prizonier al cărnii. Cu foarte mici excepții, Lucian Freud este interesat de un univers închis, minimal, cel al unui cerc de rude și prieteni plasați într-un același cadru, cel al atelierului său nord londonez
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
străvechi și aer dulce ). Sau amuzant: "este adevărat că cine nu vorbește intră în conflict cu greierii" (Este adevărat...). Sau plastic-sentențios: "o pasăre cu patru aripi și creastă de frunze/ clocește cărbuni în melonul lui Magritte" (Nașterea poemului). Fascinat de realul curent, îndeobște depreciat,autorul Melancoliilor inocente îl echivalează cu un traseu spre un enigmatic simbol pe care-l găsești "o singură dată în viață", de ordinul inefabilului: Acolo în grădină, printre ridichi și foi de salată / printre cioburi de sticlă
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
caracterizeze noutatea țâșnirii lui Malraux: "Ca majoritatea francezilor, nu are harul invenției. Dar imaginația sa debordantă pornește de la fapte. Ai sentimentul că nu se poate detașa de întâmplările pe care le-a observat. Cărțile sale sunt un transfer direct al realului în narațiune. O singură linie a evenimentelor, un singur personaj. Acesta nu este însă el, autorul, e mai degrabă prefigurarea cu accent mitic a eului său, mai subtil e mai concret decât originalul." În frazele lui Drieu se resimte șocul
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
nu se separă, cum comentează Drieu, se distinge semnificația atribuită verosimilului. Se înșela, cred, când deplângea lipsa de aderență a autorului la ficțiune. Dimpotrivă, toată opera narativă, dar și traseul biografiei se vor concentra pe o manevră de substituire, între real și fantezie, între autenticitate și mitizare, în ambele sensuri, substituire pe mai multe etaje. Malraux dădea continuu impresia că ce așterne pe hârtie se petrece aievea, că el, observatorul, nu a fost decât un cronicar fidel al peripeției trăite. Mai
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
să se scufunde în hoardă. Cultiva, cum am spus, o tehnică a simulării, nefiind de găsit la un singur punct și pe plan politic refuzând să se identifice cu o extremă sau alta. Și în artă miza pe amestecul dintre real și legendă. Ca atitudine civică, Malraux a participat între 1930-1940 la lupta antifascistă organizând neobosit demonstrații, mari mobilizări de masă. Era convins că dușmanul periculos era Hitler, care întruchipa dictatura, teroarea, anularea culturii. Malraux s-a aliat atunci cu rușii
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
din Spania obținuse faima de pilot temerar. S-a dovedit însă mai târziu că nu se pricepea în manevrarea mașinilor, nu putea decola, nici ateriza - era agiamiu în materie. Aptitudinea de a fabrica ceea ce e plauzibil, de a proiecta în real o situație cu care anterior nu venise în contact îl va ghida și mai târziu. Când spunem că legenda lua adesea chipul faptului întâmplat nu susținem că Malraux era un impostor, că luptând sau scriind despre revoluție el n-a
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
de baladă; în fond, nici nu s-a exagerat prea mult. Miorița e-n ei sau cu ei; umblă cu ei; o duc și-acum cu ei în vehiculul Aro ce-l posedă; și nu mai știu dacă mitul hrănește realul sau invers. Și îmi aduc aminte de Năsăud și de toată partea de la miazănoapte a țării, unde s-a format limba română și unde, și azi, ea e într-o fierbere curată. Dacă mai sunt inși care să-i prețuiască
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
numai riscurile. Terenul era pregătit de presa proastă pe care calculatorul electronic o avea, încă de la apariția sa, în rândurile unei părți a intelectualității. Astfel, am aflat că internetul nu-i decât o unealtă, că ne poate dezumaniza, prin înlocuirea realului cu virtualul, că amenință cartea, simbol al culturii. Tot așa, în anii ^40 ai secolului al XIX-lea, când în Statele Unite se pregătea introducerea trenurilor, unii dădeau alarma: trenurile vor circula cu viteza amețitoare de 15 mile pe oră, vor
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
al gestului așezat sub orizontul lumii diurne. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din stocul de imagini curente, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
puțin de un deceniu!) hălăduiau in aeternum. în 1977, lucrurile s-au inversat. Pe cînd oamenii în vîrstă trăiesc sub povara istoriei, tinerii încearcă a evada din raza ei, refugiindu-se în onirism, metaforă, ermetism cu sensul de protest la real. Aci intervine, din păcate, un handicap al recepției diaristului, incomprehensiv la noile forme literare: "Fiindcă nu au libertatea să spună ceea ce simt și gîndesc, ceea e năzuiesc (așa cum am avut noi în prima tinerețe), ei recurg la un formalism unde
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
sub cizma comunistă. Scrie Nicolae Breban și nu avem motive să îl contrazicem: În optica mea - și, sper, nu numai a mea! - responsabilitatea, vinovăția, analiza crudă, aspră, aproape a fiecăruia dintre cei care am trăit Ťepoca rușiniiť sunt premisa unui real nou început, a unei solide pietre de fundație pentru o Românie viitoare care să nu poarte în sânul ei conflicte mocnite, prost rezolvate sau false probleme, de care am avut parte cu duiumul în secolul care a trecut. Acest proces
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
comparând paginile scrise de autor cu elementele din realitate care le-au inspirat, cei doi detectivi improvizați realizează - din punctul de vedere al maiorului - involuntar un studiu despre condiția scriitorului în lumea contemporană și despre relațiile care se stabilesc între real și imaginar la nivelul unei opere de ficțiune. Modul în care realitatea este transfigurată în ficțiune este fără îndoială una dintre mizele deloc secundare ale acestei cărți. O alta ar fi dată de specificitatea lecturii. Același text poate reflecta în
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
privire mai atentă, nuvela nu poate fi integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui alt plan decât acela al realității propriu-zise, ea e o fantasmă care apare și dispare, o fata morgana intangibilă. Astfel de alunecări, deplasări de la real la imaginar observăm și în alte povestiri, Vara, vara cu tutun fiind exemplul cel mai bun de proză a reveriilor adolescentine. Bovarismul femeii copleșite de treburi, rămasă ca prin minune, o vreme, singură acasă este însă tot o imagine (în
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
a teoriei la practica ficțională, inadecvată rămâne și asimilarea prozei lui Țepeneag cu aceea a lui M. Eliade: "O obsesie ce revine mereu în întreaga operă este aceea a fantasticului, care irupe, ca la Mircea Eliade, în cronologia firească a realului." Afirmația, de la p. 54, va fi reluată, în termeni identici, și la p. 63. Avem a-i mulțumi, Bârna și eu, primii monografi ai lui Țepeneag, pentru reverența critică neechivocă din nota introductivă a autoarei. Ea vine din respect, dar
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
nu poate ajunge decât la visul suprarealist, și nu la matricea, legea, canonul, paradigma visului abstract, inventat și nu transcris? (p. 79) Ea nu-l contrazice nici pe N. Oprea, atunci când acesta observă că Zadarnică e arta fugii glisează dinspre real spre ireal "nu neapărat după precepte onirice" (p. 73). Fiindcă mă refer acum la bibliografia critică (de altfel suficient de întinsă, nu doar în limba română), să notez că în acest volum citatul stăpânește uneori în totul cantitatea și calitatea
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
că distanța geografică îl limpezește pe Dimov, îl spală de zgura unei afectivități problematice și îl configurează ca incipient scriitor. Creatorul oniric de mai târziu are acum un vis alb, de eden domestic imposibil de atins, în fapt, în ordinea realului. Lucru de care este conștient, așa cum era, în scrisorile către Veronica Micle, și Eminescu. Iată două fragmente de o frumusețe anticipatoare, dimoviană, în care putem vedea cum dintr-un om chinuit se naște poetul: "Am revenit la viață. Trăiesc din
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
revista și ne uităm în gura ei. Mă opresc aici întrucît o afirmație pusă în chenar în Superbebe mă înfioară: Imaginația (copilului n.n.) urmează puterea exemplului. O imaginație ce urmează "puterea exemplului" este pentru mine ca adult și pentru orice real sau potențial copil ceva absolut monstruos, incompatibil cu civilizația. Închid revista și o arunc cu grijă, deși copilul e departe de a ști să citească. În ceea ce mă privește, dacă pot să-mi îngădui un punct de vedere personal, nepervertit
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
explicat-o și prietenilor mei. Pe ce stă epicul, epicul realist, ca al lui Tolstoi. Epicul e o minciună. Ficțiunea e o minciună. Dar de ce lumea o crede? Și de ce are nevoie de ea și de ce e mai reală decît realul? Iată paradoxul, nu? Deci e o minciună, o invenție, scoasă din mintea unui tip dubios social, ca și Dostoievski, care n-avea cu ce să-și plătească... Și cu toate astea, micul burghez sau industriașul sau medicul, care sînt oameni
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
ultima dezlegare, deși erau alături de el cei doi călugări catolici. Mormîntul este marcat de un țăruș de lemn, înfipt între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă un stil sarcastic (răspuns stilistic la sarcasmul realului): "De paispre-zece luni de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț se gustă, din cînd în
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]