7,913 matches
-
a oferit imaginea unui „alt Ev Mediu”, Sorin Antohi și Virgil Nemoianu pun într-o lumină oarecum inedită situația culturală din anii ’50. În răspăr cu poncifele istoriei literaturii, Sorin Antohi afirmă că, `n ce privește reconstituirea mediului social, romanele realismului socialist din anii ’50 sunt superioare celor publicate în anii ’70 pe tema obsedantului deceniu. Dincolo de tezele propagandei comuniste, scrie Sorin Antohi, „ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii «angajați» ai perioadei (...), pe când versiunea ulterioară a
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
nu e, totuși, greșită. Și aș spune că funcționează mai exact în trecutul imediat decât în acela documentar, dacă n-aș citi, în capitolul final, Ideologiile totalitare și literatura, câteva remarcabile apropieri tranșante între comandamentele estetice (vorba vine) legionare și realismul socialist care le va urma, nu peste mult. E știut, orice încercare de circumscriere ideologică a mișcărilor de extremă dreaptă de la noi e peste măsură de dificilă. (Z. Ornea constată cu mâna lui acest inconvenient.) Definite prin extaz continuu, acestea
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
la Artmark, în cadrul licitației de primăvară, este consecința directă a lipsei de interes cu care au fost primite două lucrări ale lui }uculescu la Paris, iar foarte interesanta lucrare de Petrașcu, din perioada lui de trecere de la romantismul nocturnelor la realismul maturității sale depline, nevîndută în aceeași licitație a Casei Artmark, nu poate fi privită, în contextul pieței, decît tot în relație cu splendida lucrare de Petrașcu, rămasă și ea nevîndută la Paris. Concluzia acestei tentative eșuate este una singură: arta
„De la București la Paris“ și retur (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7394_a_8719]
-
lacrimă, detalii ale țesăturii unui veșmânt. Pictează cu aceeași grijă cele mai mărunte elemente din viața zilnică sau ceea ce marele critic german Erwin Panofsky numea "simboluri deghizate" cum ar fi florile de crin, semn al purității Fecioarei. Pentru pictorii perioadei, realismul are o cu totul altă semnificație decât cea modernă. Este un act de devoțiune, un ritual ce invocă o lume ce transcende cea reprezentată. Libertatea de expresie adusă de "inventarea" picturii în ulei în }ările de Jos a făcut posibilă
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
nici un chip. Oricât ar amâna-o, e bun amânată. Pentru onestul cetățean Mitchievici, ficțiunea reprezintă cam ceea ce însemna pentru opulentul cetățean Kane magia cuvântului ultim, Rosebud. Din toate bucățile care compun Cinema-ul, nu cred că vreuna e susceptibilă de realism. Nici chiar ultima, Niște gândaci, în care, sesizează îndreptățit Cernat, fraza devine mai alertă. Și, o dată cu ea, narațiunea ca atare. Să începem, dacă tot am făcut referire la ea, cu aceasta. (Titlul, deși în fond atât de neutru, ne face
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
pentru că sunt deprimați. Voi face asta pentru ei. Iar acest lucru va rămâne mai mult timp în memoria oamenilor decât concertele mele", a adăugat cântărețul, al cărui debit verbal era de o lentoare extremă. Deși proiectul său părea lipsit de realism, un frison de emoție i-a străbătut pe spectatorii prezenți la tribunal, în momentul în care megastarul, vizibil afectat de consumul de medicamente și aflat într-o stare aproape de inconștiență, a evocat copilăria sa, pe care a sacrificat-o pentru
Michael Jackson vroia să înfiinţeze un spital pentru un milion de copii () [Corola-journal/Journalistic/68757_a_70082]
-
În tinerețe, ni se spune, obișnuia să polemizeze, în bibliotecile Cordobei, când în persană, când în ivrit. Ceea ce nu-l împiedică, ceva mai încolo, să-și recunoască deplina incompetență lingvistică. Singura limbă în care se descurcă e, tam-nisam, româna! Iluzia realismului, întreținută cu mână sigură de Ciucă, se destramă pe loc. Codul Regelui cu pene e în mod esențial arbitrar. Faptele sunt și nu sunt credibile, iar psihozele personajelor, la fel, sunt și nu sunt induse din afară. În ce grad
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
să i se pună cătușe la mîini sau lanțuri la picioare. Ceea ce n-a pățit nici Orson Welles, după povestea cu marțienii, cînd convenția și-a ieșit din albie, confundîndu-se cu realitatea". Condiția teatrului se generalizează. Ce i se opune realismului în economia intimității productive a lui Șerban Foarță? Mai puțin acel realism oniric, la mare cinste sub pana unui Leonid Dimov, pe care-l întîmpină cu ondulații ale prudenței: „Nu, nu cred că sunt un filistin onirofob, - Dumitru Țepeneag avînd
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
n-a pățit nici Orson Welles, după povestea cu marțienii, cînd convenția și-a ieșit din albie, confundîndu-se cu realitatea". Condiția teatrului se generalizează. Ce i se opune realismului în economia intimității productive a lui Șerban Foarță? Mai puțin acel realism oniric, la mare cinste sub pana unui Leonid Dimov, pe care-l întîmpină cu ondulații ale prudenței: „Nu, nu cred că sunt un filistin onirofob, - Dumitru Țepeneag avînd, pe vremuri, amabilitatea de a vedea în mine, de nu chiar un
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis-Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai pe scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi, cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat parțial de Mircea Deac în cartea sa Mattis Teutsch și realismul constructiv, Editura
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi, cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat parțial de Mircea Deac în cartea sa Mattis Teutsch și realismul constructiv, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1985, carte în care se și publică vreo cîteva fragmente, și de Mihai Nadin care îl amintește în contextul discuției despre Ideologia artei, în prefața la varianta românească a acesteia, Editura Kriterion, București, 1975. Dictat în
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
de Mihai Nadin care îl amintește în contextul discuției despre Ideologia artei, în prefața la varianta românească a acesteia, Editura Kriterion, București, 1975. Dictat în limba germană și redactat în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irina Lukász, Realismul constructiv este finalizat, așa cum se înregistrează, cu o rigoare nemțească și ea, într-o notă de la finele textului, în ziua de 18 decembrie 1959, adică în ultimul an al vieții artistului. Deși acest text se așază într-o continuitate perfectă
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
se detașează, totuși, de aceasta, prin natura observațiilor și prin finalitatea analizei. Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii artistului, Realismul constructiv, prin orientarea sa netă către componenta morală a creației, către înțelegerea și explicarea existenței noastre individuale și colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. În fapt, Hans Mattis-Teutsch, în mod real un intelectual
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
fapt, Hans Mattis-Teutsch, în mod real un intelectual de stînga, în sensul stîngii democratice europene, are o nevoie fundamentală, în plină stalinizare a României - ca o ironie a sorții, chiar ca locuitor al orașului Stalin - și în plină ofensivă a realismului socialist, de o rediscutare teoretică a unui parcurs artistic deja realizat, și de aclimatizarea unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos și abstract, pe unul circumstanțiat social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească..." sînt doar cîteva dintre încercările de problematizare
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine, și programul teoretic, dar și ampla demonstrație practică a Realismului constructiv.
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
nu puteau fi decât niște oameni foarte siguri pentru regim, conștienți, în același timp, că se află sub o permanentă supraveghere. Chiar și așa unii dintre ei (prezenți în presa timpului cu articole cât se poate de dogmatice în spiritul realismului socialist) știau să le transmită studenților acele semnale discrete menite să-i facă să înțeleagă faptul că valoarea se află în altă parte. Ovid S. Crohmălniceau și Paul Georgescu sunt doar două dintre personajele care, zugrăvite de Gabriel Dimisianu își
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
demers, mai degrabă sanitar decât prozastic, o părere prea grozavă. Fiindcă ceea ce, înainte de prăbușirea regimului, avea conturul ferm al comandamentului moral, se transformă, imediat după, într-o destul de exsanguă opțiune politică. Care se pliază fie pe scriitura bolovănoasă a unui realism de tranziție, fie pe răzbunarea tardivă a carnavalescului pur și simplu indigest. Totuși, nu cred că, de vreme ce găsesc romanului destule calități, prejudecata mea e una, intelectual vorbind, malignă. Ea acționează doar din loc în loc, în punctele, ce-i drept, nodale
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
întâlnesc cu râvna elaborării, finețea cu inteligența, relativizarea cu fermitatea, înțelegerea cu explicația. Recitirea aduce și aici puncte de vedere personale, cum ar fi refuzul unor prejudecăți prin care Nicolae Filimon, aflat la răscruce de drumuri, era limitat la un realism de tip mimesis și la un romantism de școală. "Revizuirile" lui E. Lovinescu înseamnă, de fapt, o rescriere prin comprimare și ordonare, de unde trebuie reținută neapărat ideea de autorevizuire. E drept că mai încoace s-a văzut că, în unele
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
mulți decibeli, la care, vrând, nevrând, direct sau indirect, participă tot cartierul. Viața la periferie este aspră, iluziile sunt mărunte, mizele minore, iar existența se derulează monoton, într-un areal foarte redus, pe coordonate cât se poate de previzibile. Prin realismul său viguros, caracterul dur, fără urmă de sentimentalism al narațiunii, materia colțoasă din care sunt modelate personajele, primul roman al lui Radu Aldulescu poate fi privit ca un fel de variantă citadină a romanului lui Marin Preda, Moromeții. Un Moromeții
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
acțiuni imaginare, uneori cu aspect fantastic, petrecute în locuri ireale, în insule utopice sau niciunde. Autorii au considerat, se vede, că fata de gîndurile și acțiunile personajelor, o situare topografica precisă este superflua. Dar lucrurile nu stau mereu așa. Pentru că realismul literar, ca și fantasticul ivit în cadrul cel mai banal, pretind locații verosimile sau chiar precise. Din lucrările de ficțiune se pot învăța multe: sociologie, economie, politică și istorie, mai ales istorie, si mai ales atunci cînd autorul s-a documentat
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
foarte mare și era înconjurată de parc și completată cu acareturi. Grajdurile adăposteau căi, iar șoproanele pe puțin două trăsuri, căci boierul cînd pleacă la moșie, părăsindu-și infidela soție, o cere la scară pe cea mare. Culmea-Veche și culmea realismului... Din Culmea Veche se poate porni o plimbare printr-un cartier eminamente livresc. În apropiere, tramvaiul 21, cel frumos cîntător, trece limpede că cristalul pe Podul Tîrgului De-Afară (azi Calea Moșilor), de la Sf. Gheorghe Nou spre Moși. Trecea pe
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
sublimul titlu de cireșar, să-l identifice pe camionagiul care ar înjura de pămătuf. După 1989, restricțiile la cuvinte cad. De acest lucru a beneficiat mai ales teatrul unde limbajul crud este folosit și azi din belșug pentru a sublinia realismul acțiunii. Așa a apărut piesa Ziua futută a lui Nils de Ștefan Peca și Morți și vii de Ștefan Caraman. În aceasta, personajele sînt niște autopsieri. Ei nu pot rosti nicio frază care nu conține cuvinte convențional denumite "obscene". Cum
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
delimitarea, analiza lui echivalînd cu o sancționare. Suntem în măsură a ne confrunta cu Răul prin luciditate, printr-o vigilență a moralei ce nu-și propune neapărat spectaculoase rezultate, un idealism meliorist anevoie de aplicat, ci un comportament "obișnuit", un "realism" al bunului simț: "Răul mă obsedează ... Unde Malum? Să cunoști Răul nu înseamnă să-l accepți, dar să-l integrezi - necondiționat - existenței. Viața de fiecare zi este Ťimpregnatăť de Răul cotidian, sub toate formele lui: de la minciuna banală pînă la
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
de două străzi distanță! Evident că astfel de performanțe sunt pură ficțiune, dar ele nu sunt mai puțin credibile decât soluțiile date de scriitori unor situații neobișnuite. Într-o spectaculoasă carte-interviu, Parfumul de guayaba, Gabriel Garcia Márquez afirmă că faimosul "realism magic" prezent în unele din romanele sale nu e decât realism pur și simplu, născut din convingerea că "realitatea nu se termină la prețul roșiilor sau al ouălor". El aduce drept exemple de realități certe mărturia unui explorator american care
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]