1,167 matches
-
orice explorator. Eu nu obișnuiesc a dezinforma, așa cum mă feresc și de a informa. Mă psihanalizez zăcând în hamac și constat că nori lungi trec pe șesuri. Mulțumită lor, înțeleg că starea în care mă aflu e o stare de reculegere, specifică comemorărilor. O comemorare te poate ajunge din urmă mai repede decât o bucurie, o reculegere te poate răzbi ca orice oboseală. În urmă cu un an, cam pe vremea asta, se anunța că un nor de hidrogen, lung de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
zăcând în hamac și constat că nori lungi trec pe șesuri. Mulțumită lor, înțeleg că starea în care mă aflu e o stare de reculegere, specifică comemorărilor. O comemorare te poate ajunge din urmă mai repede decât o bucurie, o reculegere te poate răzbi ca orice oboseală. În urmă cu un an, cam pe vremea asta, se anunța că un nor de hidrogen, lung de 20 ani-lumină, se îndreaptă spre Calea Lactee, atras de ea cu o viteză de 150 km/s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de juniori, asta e cea mai mare dorință a mea. Rezultatele primei zile a Memorialului “Marcel Păunică” Luni, la prânz, s-a dat startul celei de-a treia ediții a Memorialului “Marcel Păunică” la handbal juniori. După un moment de reculegere în memoria fostului mare șlefuitor de talente băcăuan, lovitura de începere a turneului i-a aparținut fostului internațional Adrian Petrea, invitat special la eveniment. Meciurile au fost arbitrate de înșiși antrenorii echipelor participante, inclusiv Gabriel Armanu exersându-și abilitățile de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pretind în schimb să ne facem, la rândul nostru, timp de ele. Există încăperi care, deși conțin numeroase cărți, rămân neprimitoare. Intrând în ele, simți o ostilitate surdă. E limpede că nimeni n-a mai petrecut acolo o oră de reculegere. Cârpa de praf a gospodinei și-a făcut periodic datoria și atât. Cotoarele colorate și-au pierdut strălucirea. Cărțile au ochii stinși. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz și în așteptare. Sunt în rafturi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pentru a servi scopurile Adei, nu lipsea decât ocazia. Aprobarea lui rămânea încă tacită. Vorbea puțin, în genere, și pălă-vreala neobosită a Adei ajuta mult cordialitatea dejunurilor ele familie. Foarte deșteaptă, cu oarecare instrucție, Ada, care nu cunoștea meditarca și reculegerea, conversa permanent. Conversa banal, fără pretenții, așa că nu era obositoare. Puteai răspunde sumar sau puteai să nu-i răspunzi. Era ca un ziar cotidian din cele bune pentru lector: fără opinii si fără stil, dar informat și lesne do parcurs
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe acele privilegii. Amenință cu plecarea și cerea dreptul de a scrie. Deși cordial și glumeț, subiectul tachinării lor era nou și gingaș, de aceea rămâneau adesea șovăitori și gânditori în comentariul lor. Atunci, de comun acord și cu o reculegere sinceră, plângeau pe bietul condamnat. Buletinele pe care le primea Ada de la sanatoriu erau tot mai pesimiste: Facem ce se poate! Sperăm într-o prelungire! . .. Starea înaintată! Nimic exclus! Un consiliu de familie reunise pe cei trei care se ocupau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rim . S-a isprăvit rău!" Sia nu-i inspira nici o compătimire, fie chiar postumă. Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de gală, ursuza de Sia, și fără nici o afecțiune aproape de ea. Deși era în totul decență și reculegere, lipsea tristeța. Lina avea o figură congestionată de gânduri, ce păreau însă absente de la ceremonie, iar Rim, pe măsură ce serviciul devenea mai lugubru, căpăta o expresie de neplăcere vădită. Se simțea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
afacerile cu țevi, m-a învățat cum se face un nod de mărime medie la cravată. Alții își frecau încălțările să strălucească, alții își fixau părul cu apă cu zahăr. Fiecare arăta ca scos din cutie. Călugărul nostru cufundat în reculegere își lăsa mâinile să-i dispară în mânecile rasei și se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită, de îndată ce, plini de euforie, de parcă mergeam să scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână. Mie îmi era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fluiere și să sară câte trei trepte deodată... Da, până și asta era interzis... Și trebuia să mănânce totul, felii groase de pâine cu untură... Nu, să-i ajute pe săraci sau pe bolnavi, nici pomeneală, tot mereu numai pocăință, reculegere și de-astea... Voia să iasă de aici și să plece, cât mai repde cu putință... Da, astăzi chiar... Dar apoi, după o scurtă ezitare și cu lacrimile rostogolindu-i-se încă pe obraji: „Dar șefa novicilor e severă, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sora mea nu a reacționat decât dând din cap cu supușenie. Lentilele lui Alfons Maria semnalizau triumful. Iar noi am plecat. După ce sorocul de nouă zile trecuse, o scrisoare ne informa într-o grafie ce rămăsese infantilă că rugăciunile și reculegerea umilă ar fi fost destul de puternice pentru a se împotrivi cu puterea credinței tentațiilor, în general și, mulțumită harului divin, ispitirilor lui Satan în special și că renunța totuși la lume. Mie, fratelui, îmi revenea, chiar dacă nerostit, rolul diavolului. Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
După mii de miliarde de ani lumină această muzică încă se mai aude. Noi această vibrație cosmică o avem înregistrată din diferite Universuri unde bigbangurile le-a adăugat căte ceva special, ceva într-adevăr divin. O ascultăm în clipele de reculegere și de odihnă. Profesorul: în fond ce-a fost înainte de Marea Implozie? Evelin: Nimeni nu știe exact; doar un ou atomic care a explodat. După explozie materia s-a pus în mișcare, a prins viteză, s-a răcit formănd galaxii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cheamă țara pe câmpul de onoare, ți se cere dragoste, avânt și spirit de sacrificiu... Să le fie țărâna ușoară băieților noștri care ne-au părăsit atât de curînd!... Și acum, să ne ridicăm și să păstrăm un moment de reculegere pentru cei dispăruți, care vor fi veșnic în amintirea noastră, așa cum i-am cunoscut: plini de viață și fără de astâmpăr... și să ne limpezim gândurile privind spre Cișmigiu! care a fost pentru dumneavoastră, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
urmărește instruirea și educarea credincioșilor. Semnificația teologică a picturii este în strânsă legătură și cu arhitectura și cu încăperile bisericii. Mergând de la pridvor spre altar, se constată o creștere a semnificației teologice. Intrând în biserică credinciosul este pregătit treptat pentru reculegerea cuvenită. Scenele din partea superioară a bisericii sugerează lumea cerească. O judecată de amănunt se poate face doar atunci când toată pictura se va curăța și se va îndepărta adaosul. Pictura Mănăstirii Cetățuia reprezintă o frescă a vieții umane în ce are
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
model pentru ucenicii care-i vor urma exemplul. Înaltpreasfințitului Bartolomeu Anania, în lucrarea Memorii, dă mărturie despre dragostea cu care starețul Mitrofan Băltuță îi primea pe scriitorii și poeții veniți la Iași pentru a petrece o seară în cadrul liniștii și reculegerii mănăstirii. Aici toți aveau garantate momente de înălțare spirituală și de creație literară. Iată în câteva cuvinte portretul unui stareț al mănăstirii, care ne face cinste și ne dă curaj să fim monahi ai acestei distinse chinovii. Unul dintre ucenicii
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
însă el nu le ia în seamă, strivit cum era de apăsarea unui destin ce-l anihila treptat sub povara sa. Și totuși adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don Avito Carrascal, cel pedepsit, în Dragoste și pedagogie, pentru hybrisul său intelectualist), rugăciunile finale ale lui Augusto și meditațiile funebre ale câinelui Orfeu o recuperează sau măcar o reamintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
castel, operă a lui Vauban, majoritatea caselor de pe ea fiind anterioare Revoluției, case în care au dormit trei veacuri. Pe strada aceea nu pot urca, slavă Domnului, automobilele colecționarilor de kilometri. Și acolo, pe acea stradă a păcii și-a reculegerii, ar vizita la prison des evesques, închisoarea episcopilor de San Juan, temnița Inchiziției. Îndărătul ei, bătrânele ziduri ce adăpostesc mici grădinițe încarcerate. Și vechea închisoare se înalță în spate, învelită în iederă. Apoi, sărmanul meu cititor tragic s-ar duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
jur la încăperea micuță scufundată în penumbră. — De asta rugăm clientele să își lase toate echipamentele electronice în seif. Și nu e voie cu telefoane mobile. Și nici cu computere portabile. Își întinde larg brațele. — Acesta este un loc de reculegere. O oază departe de lumea dezlănțuită. Aha, încuviințez cu jumătate de gură. Probabil că nu e cel mai bun moment să-i dezvălui că am un BlackBerry ascuns în chiloții de hârtie. — Păi să începem. Maya zâmbește. Întinde-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Știți ceva, cred că o să ies puțin la aer să mă plimb... Mă retrag repede, înainte să mai apuce să zică ceva. Mă strecor pe lângă strane, întrebându‑mă ce să fac acum, când observ o capelă micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță bătrână stând pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știți, o gramadă de oameni au strane acasă, în zilele noastre. Sunt foarte la modă, am văzut chiar și un articol în Harpers... — Copila mea... Călugărița ridică o mână pentru a mă întrerupe. Copila mea, ăsta e un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită. De‑asta am și intrat. Pentru liniște. Foarte bine, spune călugărița și nici una dintre noi nu mai zice nimic. În depărtare, un clopot începe să bată și o văd pe călugăriță că începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la fel. Și Iisus și Îngerii lui te vor binecuvânta pentru ea. Mă apucă strâns de braț. Haide, du‑te și uită‑te. Haide, te conduc eu... În clipa în care părăsim capela, călugărița închide ușa și scoate afișul cu Reculegere spirituală. — Nu vă mai întoarceți azi? o întreb. Nu, azi nu, zice, aruncându‑mi o uitătură cam stranie. Îmi ajunge pentru azi. Chiar așa e, cum se spune - virtutea își e propria răsplată. Când ajung, mai târziu, înapoi la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe, cât mai departe. În sânul lui Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toate apartamentele, lumea nu se mai culcase, speriată de cele întâmplate. Ajunseră, în cele din urmă, la ultimul etaj, etajul 10, tocmai acolo se cocoțase pianista. Un apartament elegant și mic. În jurul unei candele se rugau vreo șase-șapte personae. Totală reculegere, în timp ce radioul transmitea, în franceză, știri despre cutremurul de la București. Nu, postul de radio național nu anunțase încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da, într-adevăr, chiar se întâmplase ceea ce trăiseră cutoții cu doar câteva ore în urmă, stațiile seismice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unde sunt figurile? îl întreb, îmi spune ceva pe limbă lui, Copilul vorbind întruna, fèrè sè-mi dea totuși vreo atenție, fiind preocupat acum de înèlțarea ciudatului edificiu, numind, dupè cunoștințele lui, obiectele pe care le transportè din colțul lor de reculegere provizorie și nemișcètoare înspre noul loc de joacè din mijlocul camerei, Tresèrind, când, printre jucèriile lui, întrezèresc vechea cutie de șah a lui Vlad, o primise de la tatèl lui în clasa a șasea, isi scrisese numele cu pix, în interiorul cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a cimitirului, pe o alee cu un tei uriaș. Deși părăsit, cavoul cu pricina, o construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care-și spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care-și spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]