1,138 matches
-
asigura majoritatea în parlament. Rolul parlamentului a fost întărit pentru că guvernul să-și caute sprijin pe majoritatea parlamentară. În 1911 a fost introdus votul universal masculin. A fost introdus un sistem de asigurări sociale. În 1909, socialiștii se scindează în reformiști care doreau vot universal pentru femei, descentralizare politică, desființarea armatelor permanente, formarea unei armate naționale, sistemele de asigurări, reforme fiscale că impozitul progresiv; și revoluționarii care susțineau introducerea socialismului. În funcție de echilibrul de forțe, ziarul Avanti era controlat când de reformiști
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
reformiști care doreau vot universal pentru femei, descentralizare politică, desființarea armatelor permanente, formarea unei armate naționale, sistemele de asigurări, reforme fiscale că impozitul progresiv; și revoluționarii care susțineau introducerea socialismului. În funcție de echilibrul de forțe, ziarul Avanti era controlat când de reformiști, când de revoluționari. În 1910 este creată o confederație de sindicate-Confederația Italiană Generală a Muncii care era într-o relație foarte strânsă cu Partidul Socialist. Partidul Socialist controla această confederație, dar există și o minoritate de sindicaliști care militau pentru
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
asociațiilor religioase interzise. Astfel, decizia 5734 din 29 ianuarie 1925 a Ministerului cultelor declară la art. 1: „Sunt cu desăvârșire oprite asociațiile cu caracter religios /secte religioase/: 1. nazarinenii / pocăiții /, 2. asociația internațională a studenților în Biblie /mileniști/, 3. adventiștii reformiști, 4. secerătorii, 5. penticostaliștii, 6. inochentiștii, întrucât doctrinele pe care le propagă sunt de natură a aduce atingere legilor și instrucțiunilor statului și prin practicile lor contravin ordinii publice”. La fel, regulamentul sectelor religioase din 11 iunie 1938 trece cultul
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
părere că prezența lui Stalin la conducerea URSS era mult prea rigidă și restrictivă, fiind puțin probabil să conducă la Cosmopolisul la care spera. În cursul vizitei făcute în Uniunea Sovietică în 1934, el a dezbătut împreună cu Stalin meritele socialismului reformist în comparație cu Marxism-leninismul. Ca și teorie, Wells credea în eugenie, dar se îndoia că nivelul cunoștințelor umane ar fi avansat suficient ca să o facă viabilă. În 1904 a discutat pe marginea unui articol al lui Francis Galton, cofondator al eugeniei, spunând
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
îngaduința de a mânca cega, pește care ar corespunde preceptelor biblice, oficierea ceremoniei de căsătorie în interiorul sinagogii, rostirea rugăciunilor în limba ebraică și germană; aceste practici au fost preluate de comunitatea din Pesta, dar au provocat dispute între conservatori și reformiști. A ajutat construirea unei sinagogi și a unei școli evreiești în Arad. A avut relații bune cu curtea imperială, iar mărturia acestor bune relații sunt confirmate și consemnate prin vizita la Arad a baronului Orczi, comisar regal, la 17 august
Áron Chorin () [Corola-website/Science/314881_a_316210]
-
a murit la 24 august 1844, iar la funeraliile sale a luat parte o mare masă de arădeni, indiferent de naționalitate sau confesiune religioasă. După moartea rabinului Aron Chorin, noul rabin, Jacob Steinhardt, a continuat să conducă comunitatea pe drumul reformist inițiat de Aron Chorin. Prin scrierile sale, rabinul Aron Chorin s-a antagonizat față de iudaismul ortodox, cu care a avut un conflict ideologic prelungit.
Áron Chorin () [Corola-website/Science/314881_a_316210]
-
МВД СССР (Despre restructurarea activității organizației comsomoliste a Ș.S.A.P. a M.A.I. al U.R.S.S.), evenimentul se consuma pînă la lansarea ideii de perestroika de către Gorbaciov. Părăsește această funcție în septembrie 1987, după ce intră, ghidat fiind de aspirații reformiste, în conflict iremediabil cu Partcomul și Politotdelul instituției, structuri conduse de comuniști conservatori. Salvându-l de răzbunarea acestora, comandantul Ș.S.A.P., generalul Anatol Gavrilov, îl numește, fără consențământul acestora, lector la Catedra Criminologie și profilaxie a infracțiunilor, spunându-i
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
multe dintre imunitățile lor legale. Codul legal progresist al lui Zamoyski, cu elemente de reformă constituțională, a întâmpinat opoziția șleahtei conservatoare și a puterilor străine și nu a fost adoptat de Sejm. Evenimentele din lume au luat un curs favorabil reformiștilor. Vecinii Poloniei erau prea ocupați cu războaiele — Prusia cu Franța, Rusia și Austria cu Imperiul Otoman — și cu propriile probleme interne și nu își mai permiteau să intervină forțat în Polonia. În timpul Marelui Sejm (Sejmul de Patru Ani) din 1788-1792
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
din 1790 s-au ales noi deputați care s-au alăturat celor deja existenți. O nouă alianță pruso-polonă părea să aducă siguranță în fața unei posibile intervenții rusești, și regele Stanisław August s-a apropiat de liderii Partidului Patriotic, o grupare reformistă. Regele a alcătuit o propunere pentru o nouă consituție, cu contribuții din partea lui Stanisław Małachowski (președintele Sejmului), Ignacy Potocki, Hugo Kołłątaj, Stanisław Staszic, secretarul italian Scipione Piattoli al regelui, și alții. Susținătorii propunerii, deși amenințați cu violențe de către Partidul Moscovit
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
de Paște, au reușit să mute discutarea Actului Guvernamental cu două zile mai devreme, față de cum era planificat inițial pentru 5 mai. Dezbaterea și adoptarea Actului Guvernamental a avut loc într-un context asemănător unei lovituri de stat: mulți deputați reformiști au sosit mai devreme, în secret, iar intrările în Castelul Regal unde se întrunea Sejmul au fost păzite de garda regală, care a împiedicat moscoviții să întrerupă discuțiile. Legea constituțională („Actul Guvernamental”) a fost citit și adoptat cu o majoritate
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
Constituției. Cum războaiele dintre Turcia și Rusia și cel dintre Suedia și Rusia se terminaseră, țarina Ecaterina era furioasă din cauza adoptării constituției din 3 mai, care amenința influența rusească în Polonia. Rusia considera Polonia protectorat al său "de facto". Legăturile reformiștilor polonezi cu Adunarea Națională Revoluționară Franceză erau considerate de vecinii Poloniei drept dovezi ale unei conspirații revoluționare și o amenințare la adresa monarhiilor absolutiste. Omul politic prusac Ewald von Hertzberg a exprimat temerile conservatorilor europeni: „Polonezii au dat "lovitura de grație
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
au fost doar cele de a readuce Uniunii și polonezilor libertate, și mai ales tuturor cetățenilor țării siguranță și fericire.” La 18 mai 1792, peste soldați ai Confederației au trecut granița în Polonia, împreună cu de soldați ruși. Regele Poloniei și reformiștii au reușit să adune o armată de doar de oameni, mulți dintre ei recruți neinstruiți. Armata poloneză, condusă de nepotul regelui, Józef Poniatowski și de Tadeusz Kościuszko, au repurtat câteva victorii în fața rușilor, dar Regele însuși a dat o lovitură
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
însuși a dat o lovitură cauzei poloneze: în iulie 1792, când Varșovia era amenințată cu asediul de către ruși, regele s-a convins că victoria este imposibilă în fața superiorității numerice a rușilor, și că singura alternativă la înfrângerea totală și masacrarea reformiștilor este capitularea. La 24 iulie 1792, regele Stanisław August Poniatowski a abandonat cauza reformistă și s-a alăturat Confederației Targowica. Armata polonă s-a dezintegrat. Numeroși lideri reformiști, văzându-și cauza pierdută, s-au autoexilat. Regele nu a reușit, însă
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
cu asediul de către ruși, regele s-a convins că victoria este imposibilă în fața superiorității numerice a rușilor, și că singura alternativă la înfrângerea totală și masacrarea reformiștilor este capitularea. La 24 iulie 1792, regele Stanisław August Poniatowski a abandonat cauza reformistă și s-a alăturat Confederației Targowica. Armata polonă s-a dezintegrat. Numeroși lideri reformiști, văzându-și cauza pierdută, s-au autoexilat. Regele nu a reușit, însă, să salveze Uniunea. Spre surprinderea membrilor Confederației Targowica, a urmat o a doua împărțire
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
numerice a rușilor, și că singura alternativă la înfrângerea totală și masacrarea reformiștilor este capitularea. La 24 iulie 1792, regele Stanisław August Poniatowski a abandonat cauza reformistă și s-a alăturat Confederației Targowica. Armata polonă s-a dezintegrat. Numeroși lideri reformiști, văzându-și cauza pierdută, s-au autoexilat. Regele nu a reușit, însă, să salveze Uniunea. Spre surprinderea membrilor Confederației Targowica, a urmat o a doua împărțire a Poloniei. Rusia a ocupat , iar Prusia . Uniunea rămânea cu un teritoriu de doar
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
lucrări din literatura etică iudaică. Așa au fost ieșivele de la Slobodka, Telz, Mir și Novardok. În fața avântului mișcării Haskala de emancipare evreiască și a tendințelor de aculturare, inclusiv de promovare a unor schimbări în teologia și liturghia iudaică în cadrul iudaismului reformist de tip reformat sau conservativ, o parte din liderii ieșivelor ortodoxe au reacționat prin respingerea marii majorități a încercărilor de înnoire și prin prezervarea și mai înverșunată a obiceiurilor și a modului de educație tradițional. A excelat în aceasta ieșiva
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
numiți „țadikim” sau „admorim”. Cea mai cunoscută, mai activă, ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general, este cea numită „Habad”. - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni (litaim) opuse hasidimilor. Curentele religioase reformiste - reformat și conservator - au apărut în sec. XIX pe teritoriul Ungariei (spre exemplu, până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria, Slovacia, Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog) și al Germaniei (Frankfurt, Berlin, Breslau), dar predomină mai ales
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
a numelui, "Michel de Kogalnitchan", care era ușor greșită (folosea cazul partitiv de două ori: odată în particulă franceză "de", si a doua oară în sufixul românesc "-an"). După ce a trezit suspiciunile prințului Sturdza prin susținerea fățișa a tineretului intelectual reformist din acele zile și prin opoziția față de regimul "Regulamentului Organic", Kogălniceanu a fost împiedicat să-și finalizeze doctoratul și a revenit la Iași în 1838, unde a primit funcția de adjutant al prințului. În următoarele decenii, el a publicat un
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
la "Societatea Studenților Români" împreună cu Ghica, Bălcescu și Rosetti, prezidată de poetul francez Alphonse de Lamartine. El a frecventat și "La Bibliothèque Roumaine", aderând la Francmasonerie, mai precis la lojă denumită "L'Athénée des Étrangers" („Ateneul Străinilor”), împreună cu majoritatea românilor reformiști din Paris. În 1846, a vizitat Spania, încercând să fie martor la nunta reginei cu ducele de Cádiz, fiind însă curios și în ce privește dezvoltarea culturii spaniole. La sfarsitul călătoriei, a scris "Notes sur l'Espagne" („Note despre Spania”), un volum
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
la Ruginoasa. Ulterior, Kogălniceanu a scris: „Cuza a făcut mari greșeli, dar [proclamația "Către locuitorii sătești" din 1864] nu va dispărea niciodată din inimile țărânilor și nici din istoria României”. El a continuat să fie liderul grupării politice a liberalilor reformiști moderați din România; într-o ușoară opoziție față de guvernul Partidului Conservator condus de Lascăr Catargiu (1875), a inițiat convorbiri cu facțiunea liberală radicală (din care făceau parte, printre alții, Ion Brătianu, Dimitrie Sturdza, Ion Ghica, C. A. Rosetti, Dimitrie Brătianu
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Moscova indică o fermă și clară opțiune de politică externă pro-occidentală a Guvernului Petre Roman. În martie 1992, la Convenția Națională a FSN, Petre Roman câștigă în confruntarea politică cu moțiunea sa “Viitorul Azi!”- un program politic social-democrat european și reformist - care devine noua platformă politică a FSN. Imediat după Convenție, adepții lui Ion Iliescu se retrag din FSN și înființează FDSN, care ulterior se va transforma în PDSR. În mai 1993 FSN se va transforma în PD/FSN și ulterior
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
Berlinului în 1989 și dizolvarea întregului bloc estic. Pentru evitarea violențelor în cadrul procesului, în 1990, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace. Dar Gorbaciov a fost supus unor presiuni interne mari. Cadrele vechi din partid, tradiționaliste, au sabotat reformele. Pentru reformiștii de orientare occidentală, eforturile lui Gorbaciov nu erau suficiente. Situația economică catastrofală a dus la izbucnirea grevelor. URSS devenea tot mai dependența de ajutorul financiar din partea vestului. Situația s-a înrăutățit, iar în aprilie 1986, în Ucraina a avut loc
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
crearea de consilii la nivel regional formate din sindicaliști, bancheri și consumatori, libertatea de întrunire și abolirea cenzurii, precum și chiar abolirea dictaturii partidului comunist și introducerea pluripartidismului. Temându-se că populațiile din celelalte state-satelit să nu fie contaminate cu virusul reformist,sovieticii se gândesc să treacă la acțiune. La 20 august 1968, trupele Pactului de la Varșovia, exceptând România lui Ceaușescu, au invadat Cehoslovacia, punând capăt experimentului care se anunță un succes. Dubcek și echipa sa au fost înlăturați, iar militarii au
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
matematică drept semn al inteligenței sale academice. Apoi a studiat la academia militară din Monastir (azi Bitola) din 1895, absolvind ca locotenent în 1904 și apoi a fost trimis în Damasc. Curând s-a alăturat unei societăți secrete de ofițeri reformiști numită "Vatan" (patria), devenind un inamic activ al regimului otoman. După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a alăturat Comitetului pentru Uniune și Progres ("Junii Turci"). Junii Turci au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
decis revenirea la domniile pământene. Pe tronul Munteniei și al Moldovei au urcat Grigore al IV-lea Ghica și Ioniță Sandu Sturdza. Dar atmosfera generală era predominată de dorința de schimbare și de modernizare. Primele domnii pământene au inițiat proiecte reformiste: Constituția Cărvunarilor a lui Ionică Tăutu din 1822, proiectele de reforma promovate de Eufrosin Poteca în1827. Criza orientală de la sfârșitul secolului XVII a afectat Principatele Române. După revenirea la domniile pământene, Imperiul Rus s-a implicat vizibil în problemele interne
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]