1,126 matches
-
din centrul Vietnamului. În Laos crește o vegetație formată din arbori de bambus, liane, stuf și palmieri. Fauna este formată din pantere și un numări mic de tigri, elefanți asiatici și leoparzi. Elefantul a fost și este un simbol al regalității laoțiene, și a fost prezent pe steagul Regatului Laos până în 1975, dar, de-a lungul vremii, a fost domesticit și folosit ca animal de povară. O rasă autohtonă de bivol de apă este folosită ca animal de tracțiune. Speciile de
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
orientale în domeniul industriei textile și al prelucrării metalelor. În Europa s-au introdus unele culturi noi ca: orezul, pepenele, caisul, lămâiul. Din punct de vedere politic, cruciadele au înlesnit, în Europa Apuseană, procesul de centralizare și de afirmare a regalității, ca urmare a slăbirii unei părți a nobilimii și a știrbirii provocate autorității papale. Pentru țărănime, expedițiile în Orient au însemnat o sporire a obligațiilor, pentru a acoperi cheltuielile ce le făceau nobilii. Dar, în același timp, ele au stimulat
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
în mod special, de crearea unor eroi ideali, legați indisolubil de soarta statului, înzestrați cu cele mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Stilul rococo evoluează în secolul al XVIII-lea și este succesorul barocului. Este asociat cu regalitatea franceză și, în special, cu domnia lui Ludovic al XV-lea. Bogăția ornamentației vecină cu opulența, curbele ornamentale infinit încolăcite folosite cu obstinație, respectiv accentuarea cu precădere a artelor decorative și a designului interior, au creat un fel de tratare
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
a tunetului. Este adeseori asociat cu zeii Indra și Jupiter. Freyr este un zeu al fecundității, al ploii și al fertilității. Unele izvoare îl plasează într-o relație specială cu teritoriul și poporul suedez și este considerat un întemeietor al regalității. Cel mai vechi zeu al populațiilor germanice era însă Tyr (Tiwaz), un zeu al războiului, ale cărui atribuții erau de a hotărî victoria în diferite bătălii. De asemenea Tyr era și un zeu al luminii și al cerului, apărător al
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
de operele lui François Rabelais. În 1549 apare "Défense et illustration de la langue française" (Apărarea și slăvirea limbii franceze) a lui Joachim Du Bellay, o pledoarie pentru impunerea limbii franceze în locul latinei în toate domeniile culturii scrise. În același timp, regalitatea caută să înlocuiască latina în administrație și în justiție, impunând franceza în aceste domenii prin Ordonanța de la Villers-Cotterêts (1539). Secolele XVII (cel al clasicismului) și XVIII (Epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice și de trecere la franceza modernă. În secolul
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
După căsătorie și-a păstrat propria religie. Cuplul a rămas în Rusia un an de zile. Anna Pavlovna a fost șocată de diferența dintre Rusia și noua ei țară, în special atunci când era vorba de nivelul social, unde diferența dintre regalitate și cetățeni nu era așa de mare ca în Rusia iar ea a avut dificultăți de adaptare la acest lucru. Cuplul a trăit la Bruxelles până când revoluția belgienilor i-a forțat să părăsească orașul în 1830. Căsătoria a fost furtunoasă
Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317527_a_318856]
-
Berlin, a pus capăt rupturii dintre Casa de Hanovra și Casa de Hohenzollern, care a început după anexarea din 1866 a Regatului de Hanovra în Regatul Prusiei, în urma războiului austro-prusac. Nunta lor a fost unul dintre marile evenimentele sociale ale regalității europene înainte de Primul Război Mondial. Acesta a fost sărbătorită în prezența regelui George al V-lea al Regatului Unit și a Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, precum și alte familii regale importante. Cinci ani mai târziu, în urma Primului Război Mondial, Wilhelm
Prințesa Victoria Luise a Prusiei () [Corola-website/Science/317794_a_319123]
-
întors în Polonia, iar în 1599 a fost detronat. Acest lucru și decizia sa de a încorpora Livonia în Republică a dus la războiul polono-suedez, care a durat până în 1629. Războiul s-a terminat cu Suedia care a câștigat Livonia. Regalitatea a fost cedată în cele din urmă lui Carol. Sigismund nu a renunțat la cererea sa la tronul suedez. Acest lucru a dus la războaie între cele două țări, încheandu-se numai după Marele Război al Nordului. În 1605, Sigismund a
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
confiscat și ars scrierile. Biserica avea o posibilitate redusă pentru a-i pedepsi într-adevăr pe eretici în perioada primară, în afară de excomunicare, o pedeapsă spirituală, sau, în cazul lui Arie, asasinarea (Cu toate că acest lucru este discutabil, el fiind sprijinit de regalitate iar sfârșitul lui a fost unul mai mult decât ciudat. Ne este descrisă astfel: Pe când Arie călătorea pentru a sluji Sfânta Liturghie cu episcopul, care fusese obligat la acest lucru pentru a arăta poporului că nu este într-adevăr nici o
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
întors în Polonia, iar în 1599 a fost detronat. Acest lucru și decizia sa de a încorpora Livonia în Republică a dus la războiul polono-suedez, care a durat până în 1629. Războiul s-a terminat cu Suedia care a câștigat Livonia. Regalitatea a fost cedată în cele din urmă lui Carol. Sigismund nu a renunțat la cererea sa la tronul suedez. Acest lucru a dus la războaie între cele două țări, încheandu-se numai după Marele Război al Nordului. În 1605, Sigismund a
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
o fostă cetate a comitatului Crasna. În evul mediu a jucat un rol important în istoria regiunii. Cetatea se află în actuala localitate Sub Cetate din județul Sălaj. În urma unor invazii tătare devastatoare și a creșterii amenințării dinspre Imperiul Otoman, regalitatea maghiară a ridicat un sistem de fortificații în Transilvania, sistem care se extindea și în partea de sud-vest a actualului județ Sălaj. Din acest sistem făcea parte și , ridicată pe dealul numit „Plai”, la poalele Munților Plopiș, nu departe de
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
de Provence și Otte-Guillaume de Burgundia, ale căror comitate se vor detașa progresiv de suveranitatea regală. La moartea lui Conrad în 993, tonul îi revine lui Rudolf al III-lea. Acesta este considerat de istorici ca un rege slab, puterea regalității germane făcându-se din ce în ce mai simțită. După anul 1000, clerul devine din ce în ce mai independent, și pentru a se asigura de susținerea acestora fiind obligat să le cedeze din ce în ce mai multe drepturi feudale. În 1011 se căsătorește cu Hermengarda căreia îi oferă un domeniu
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
domeniile caselor de Zähringen și Habsburg, iar teritoriul din centru a intrat în componența Elveției și a Comitatului Savoia, predecesorul Regatului Sardiniei, nucleul Italiei moderne. Atașarea Provenței la coroana Franței, în 1483, a pus capăt oricărei idei de restabilire a regalității, despre care nu a mai fost vorba, în această provincie.
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
și de marii coloriști venețieni Tițian și Veronese. Popularitatea sa a fost atât de mare, încât a înființat numeroase ateliere, în care numeroși asistenți îl ajutau să ducă la bun sfârșit numeroasele comenzi pe care le primea din partea municipalității, bisericii, regalității și a unor întreprinzători privați. Vasta sa operă include portrete, redarea unor subiecte mitologice, religioase și istorice, toate exprimând exuberanța stilului baroc și vitalitatea spiritului artistului. Stilul lui Rubens, plin de culoare vibrantă, în care lumina și întunericul contrastează în
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
cu perșii, și astfel și-a atras asupra sa și a patriei sale ura tuturor grecilor din est, ale căror nădejdi erau îndreptate spre atenienii stăpânitori ai Sestosului. Ulterior s-a constat că Pausanias plănuia să instaureze un regim de regalitate liberală în Laconia, cu ajutorul perșilor, în programul căreia intra și îmbunătățirea statutului hiloților. Până la urmă aceste planuri ambițioase l-au costat viața. Deocamdată, după ce a pus stăpânire pe Byzantion, obținând astfel controlul asupra traficului maritim în Pont, Pausanias a cucerit
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
parte a Sfântului Imperiu Roman și a domnit cu suveranitate deplină. Frederic a fost ajutat în negocierile sale de juristul și diplomatul francez Charles Ancillon. Frederic s-a auto-încoronat la 18 ianuarie 1701 la Königsberg. Pentru a indica faptul că regalitatea lui Frederic era limitată la Prusia și nu reducea drepturile împăratului în teritoriile imperiale, el a trebuit să se numească "rege în Prusia" în loc de "rege al Prusiei". Cu alte cuvinte, în timp ce el era rege în Prusia, era încă doar un
Frederic I al Prusiei () [Corola-website/Science/315313_a_316642]
-
ținut cont de nemulțumirea tatălui. Tatăl Victoriei s-a căsătorit în secret în aceeași seară cu amanta sa, Alexandrine de Kolemine, fosta soție a însărcinatului cu afaceri rus la Darmstadt. Căsătoria lui cu un om de rând divorțat a șocat regalitatea din Europa și prin presiuni diplomatice și ale familiei tatălui Victoriei, el a fost nevoit să solicite o anulare a căsătoriei sale. În următori ani, Victoria a avut patru copii: Cuplul a trăit în mai multe case din Chichester, Sussex
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Un lucru este evident: Franța, această țară a castelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentrație de astfel de clădiri din întreaga lume. Simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți. Castelele de pe Valea Loarei sunt castele situate în regiunile Centre (Touraine, Blaisois, Orléanais, Berry) și Pays de la Loire (Anjou
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
Charles Joseph, conte de Flahaut, reprezentând-o pe Clémentine și ambasadorul belgian baronul O'Sullivan, reprezentându-l pe August. La 20 aprilie 1843, Prințesa Clémentine s-a căsătorit cu Prințul August la Castelul Saint-Cloud, în prezența a multor membri ai regalității europene. Cuplul a avut cinci copii: Revoluția franceză de la 1848 a dus la sfarsitul domniei tatălui ei și prințesa a părăsit Franța împreună cu tatăl ei și mulți membri ai familiei regale. S-a instalat în Anglia, apoi la Cobourg și
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]
-
său vitreg (și ilegitim) Zwentibold, din anul 900. Cei mai influenți dintre consilierii lui Ludovic au fost arhiepiscopul Hatto I de Mainz și episcopul Solomon al III-lea de Konstanz. Aceștia doi au fost cei care au avut grijă ca regalitatea să decidă în favoarea familiei Conradinilor împotriva casei de Babenberg în chestiunea stăpânirii în Ducatul de Franconia, ei fiind cei care l-au numit pe nepotul lui Ludovic, Conrad ca duce. În 903 Ludovic a promulgat primele regulamente cutumiare din Germania
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
deși acest lucru poate fi atribuit de fapt la îmbătrinirea reală). Vegeta este arțăgos, arogant și crud ca urmare a distrugerii planetei sale de origine, și el a suferit din cauza abuzului rasei sale care a căzut în mâinile lui Frieza. Regalitatea lui pare să-i fi dăruit un sentiment de superioritate, care-l deține el însuși de mai sus aproape toată lumea îl întâlnește. El este extrem de mândru de moștenirea lui de Saiyan și consideră că rasa sa este cea mai puternică
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]
-
înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La 26 mai 1805, Napoleon Bonaparte s-a încoronat ca rege al Italiei la Milano. Învestit cu "insignia" regalității de către cardinalul arhiepiscop de Milano, el a luat Coroana de fier, exclamând "Dieu me la donne, gare à qui la touche" - "Dumnezeu mi-a dat-o, vai de cel ce se atinge de ea!". Cu acea ocazie, Napoleon a fondat
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
al Țărilor de Jos Austriece și că mătușa Theresei, regina Charlotte, a sprijinit acest lucru; acestea s-au dovedit a fi zvonuri nefondate, Charlotte și soțul ei, George al III-lea credeau că soțul Theresei deține un rang insuficient pentru regalitate.
Therese de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324908_a_326237]
-
care Guillaume le-a suprimat. Domnia lui Guillaume s-a încheiat într-o stare de pace (1166), însă fiul său, Guillaume "cel Bun", era minor. Pe perioada regenței, care a durat până în anul 1172, regatul a cunoscut numeroase tulburări, însă regalitatea a reușit să obțină câștig de cauză, astfel încât domnia lui Guillaume al II-lea coincide cu o perioadă de două decenii de pace și prosperitate. Cu toate acestea, moartea sa fără moștenitori din 1189 a aruncat regatul într-o stare
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
creat de către influența Regatului Ungariei care a început să se facă simțită în această zonă spre sfârșitul secolului al XIII-lea și de preluarea în prima jumătate a secolului al XIV-lea a inițiativei strategice față de Hoarda de Aur de către regalitatea maghiară și ulterior și de către cea poloneză, a făcut ca la umbra acestor 3 mari puteri care-și disputau influența asupra spațiului carpato-dunărean - se se constituie Țara Moldovei. O parte dintre istorici (Gheorghe Brătianu, Șt. Purice - argumente documentare, Dragoș Moldovanu
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]