1,354 matches
-
apărut o mișcare cu simpatii naziste. Naziștii locali din Liechtenstein au identificat-o pe Elisabeth ca „problema lor evreiască”. În martie 1938, imediat după anexarea Austriei de către Germania Nazistă, principele Franz l-a numit pe vărul său, principele Franz Joseph, regent și prinț moștenitor. Franz a murit în luna iulie a aceluiași an, iar Franz Joseph i-a urmat pe tron. Franz Joseph al II-lea se mutase în Liechtenstein pentru prima oară în 1938, la câteva zile după anexare. În timpul
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
și 12 000 de infanteriști cruciați englezi, francezi și germani, conduși de cavalerii nobili ca Raimond al IV-lea de Toulouse (Conte de Toulouse, marchiz de Provența și conte de Tripoli), Tancred de Taranto (cavaler normand, Principe de Galileea și regent al Antiohiei), Robert al II-lea de Flandra, Robert Curthose și Godefroy de Bouillon (Senior de Bouillon, Duce al Lotharingiei Inferioare și viitor suveran al regatului Ierusalimului). Cetatea era apărată de doar 400 de călăreți fatimizi , trupe musulmane și mercenari
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
În 1927 a fost inaugurat primul aeroport din Belgrad, iar în 1929 prima stație de radio sârbă a început să transmită emisiuni radiofonice. Podul de la Panciova, care traversa Dunărea, a fost deschis în 1935. Pe 25 martie 1941, guvernul prințului regent Paul a semnat Pactul Tripartit, alăturându-se Puterilor Axei în speranța că nu va intra în al doilea război mondial. Acest pas a fost urmat imediat de proteste în masă la Belgrad și o lovitură de stat militară condusă de
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
membri ai familiei, au fost papi: Leo X și Clement VII la începutul secolului al XVI-lea. Catherine de Medici s-a căsătorit cu regele Henric al II-lea al Franței și, după moartea sa în 1559, a domnit ca regent în Franța. Medici au condus Marele Ducat al Toscanei, începând cu Cosimo I de Medici, în 1569, până la moartea lui Gian Gastone de'Medici, în 1737. Biblioteca "Laurenziana" a lui Michelangelo; Ponte Vecchio; Universitatea (1321), Academia de Artă, muzee renumite
Florența () [Corola-website/Science/296726_a_298055]
-
gravă a fost cea a Ciocănarilor ("les Maillotins") din Paris, în martie 1382. Unchii regelui se îngrijesc mai mult de interese personale decât de treburile regatului. Comunele flamande se revoltă împotriva contelui care nu este altul decât socrul unuia dintre regenții Franței, Filip cel Îndrăzneț. În bătălia de la Roosebeke (27 noiembrie 1382) flamanzii sunt zdrobiți. În 1384 moare Ludovic de Anjou învins în Italia și de atunci adevăratul conducător al Franței a fost Filip cel Îndrăzneț. Tot el negociază în 1385
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
rămâne unite și vor aparține unei aceleiași persoane, și anume fiul nostru regele Henric atâta timp cât va trăi și după el mai departe urmașilor săi." Delfinul Franței, Carol, este dezmoștenit iar în așteptarea morții regelui Carol al VI-lea, Henric este regent al Franței. Henric al V-lea moare la Vincennes înaintea lui Carol al VI-lea, la 31 august 1422. Două luni mai târziu moare și Carol al VI-lea nu înainte de a specifica că Tratatul de la Troyes rămâne integral în
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
() (31 martie 1718 - 15 ianuarie 1781) a fost regină a Portugaliei și soția regelui Iosif I. A fost de asemenea regent al Portugaliei. Ea are descendenți variind de la actualul rege al Spaniei, Marele Duce de Luxembourg, regele Mihai I al României, Ducele de Parma (linia Parma a fost înființată de al doilea frate, Filip, Duce de Parma) precum și un pretendent francez
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
Ludovic I al Spaniei și Louise Élisabeth d'Orléans; o altă propunere era cea dintre Philippine Élisabeth d'Orléans și Infantele Carol al Spaniei. Philippine Élisabeth și Louise Élisabeth erau amândouă fiicele lui Filip al II-lea, Duce de Orléans, regentul Franței. Ultima căsătorie n-a avut loc, în cele din urmă Philippine a fost trimisă acasă. Regentul care aranjase căsătoriile murise iar noul prim-ministru, Louis Henri Duce de Bourbon se temea de haos în cazul în care tânărul Ludovic
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
d'Orléans și Infantele Carol al Spaniei. Philippine Élisabeth și Louise Élisabeth erau amândouă fiicele lui Filip al II-lea, Duce de Orléans, regentul Franței. Ultima căsătorie n-a avut loc, în cele din urmă Philippine a fost trimisă acasă. Regentul care aranjase căsătoriile murise iar noul prim-ministru, Louis Henri Duce de Bourbon se temea de haos în cazul în care tânărul Ludovic XV ar fi murit fără moștenitori de sex masculin. Infanta în vârstă de 7 ani era departe
Infanta Mariana Victoria a Spaniei () [Corola-website/Science/317579_a_318908]
-
avut de suportat o rușine nemaivăzută: venețienii l-au reținut pe suveranul bizantin și i-au cerut să-și plătească datoriile, amenințându-l cu închisoarea pentru datornici, ca pe cel mai amărât milog. Andronic IV, care rămăsese pe tron ca regent , n-a depus nici un effort ca să-și salveze tatăl. Nefericitul monarh a fost scos din nevoie de fiul său mijlociu, Manuel, despotul Thessalonicului, și de Ioasaf Cantacuzino-ei au adunat suma cerută și, în octombrie 1371, Ioan V a fost eliberat
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
viteazul marelal Boucicaut, care scăpase din prizonieratul turcesc, iar marele cneaz ortodox al Moscovei, Vasilii I, a trimis bani. Atunci basileul , urmând exemplul tatălui său, a hotărât să se ducă personal în Europa. La 10 decembrie 1399, lăsându-l, în calitate de regent pe nepotul său de frate, Ioan VII, și încredințându-și familia despotatului Moreei, Theodor I (a cărui curte se afla atunci la Monembasia), Manuel II Paleologul a plecat, cu corăbiile lui Boucicaut, din capitala asediată. El a trecut prin Veneția
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
susține că împreună cu fiii ei, ea a intenționat o lovitură de stat împotriva țarului în iarna 1916-1917, care ar fi forțat abdicarea și înlocuirea țarului cu fiul lui Țareviciul Alexei, și fiul ei, Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei ca regent. Nu există nici o dovadă documentară pentru a sprijini acest lucru, deși ea a spus președintelui Dumei, Mihail Rodzianko, că împărăteasa trebuie să fie "anihilată". Cuplul a avut cinci copii: Fiul cel mare și moștenitorul lui Vladimir, Marele Duce Kiril Vladimirovici
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
murit și a fost succedat de cumantul Carolinei, regele Carol al X-lea. În 1830, a fost forțată să părăsească Franța când Carol al X-lea a fost răsturnat în timpul Revoluției din Iulie. Caroline a trăit la Bath și la Regent Terrace din Edinburgh pentru o vreme.. În 1831 s-a întors cu familia la Neapole via Olanda, Prusia și Austria. Mai târziu, totuși, cu ajutorul lui Emmanuel Louis Marie de Guignard, viconte Saint Priest, a încercat fără succes să restabilească dinastia
Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry () [Corola-website/Science/317791_a_319120]
-
că n-a mai fost susținută de miniștrii ei liberali. În cele din urmă, armata și liberalii i-au cerut să renunțe la regență. În 1840, comandantul armatei, generalul Baldomero Espartero, Conte de Luchana a înlocuit-o în funcția de regent. Noul guvern a cerut ca fosta regentă să părăsească Spania. După o încercare nereușită de a recăpăta puterea, Maria Christina s-a retras permanent în exil în Franța după 1844. O revoluție a îndepărtat-o de pe tron pe fiica ei
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
o serie de răscoale ale claselor defavorizate și a trebuit să facă față unui val impostori. După moartea fără urmași a țarului Fiodor, cumnatul și cel mai apropiat consilier al său, boierul Boris Godunov, care condusese de fapt Rusia ca regent al țarului bolnav, a fost urcat pe tron de către Adunarea Boierilor Țării ("Zemski Sobor"). Scurta domnie a lui Godunov, (1598-1605) nu a fost tot atât de reușită precum a fost perioada regenței. În perioada 1601-1603 s-au înregistrat recolte extrem de slabe, iar
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
salute, în general erau puși sub arest. A fost profund conservatoare în punctele ei de vedere și ofensată de disoluția uniunii suedezo-norvegiene (1905), de victorile din alegerile electorale ale radicalilor, socialiștilor și liberalilor iar când fiul ei a fost temporar regent în 1912, l-a sfătuit în scrisori din Italia să nu fie prea intim cu guvernul ales. Regina Victoria a pierdut mare parte din popularitate în Suedia pentru atitudinea sa pro-germană. În timpul Primului Război Mondial a dat un cadou personal fiecărui suedez
Victoria de Baden () [Corola-website/Science/318132_a_319461]
-
susțină luteranismul suedez, a fost încoronat rege al Suediei în 1594; pentru o perioadă scurtă de timp a existat o uniune personală între Republică și Suedia (Uniunea polono-suedeza). A încercat să conducă Suedia din Polonia, lăsând Suedia sub controlul unui regent, unchiul său Ducele Carol. În 1596 el a reușit să creeze Uniunea de la Brest, prin care încerca să aducă o parte a religiei ortodoxe în cea catolică. În același an, el a transferat capitala Poloniei de la Cracovia la Varșovia. După ce
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
naștere. De-a lungul căsătoriei lor, Augusta a stat de partea soțului ei în conflictul cu părinții lui. După moartea lui Frederic, rolul ei ca mamă a moștenitorului tronului a devenit unul mult mai important și ea a fost numită regent prospectiv, lucru care a provocat o controversă politică. La scurt timp după aceea, ea a început să fie influențată de către John Stuart, al 3-lea conte de Bute, tutorele fiului ei, și s-au răspândit zvonuri că cei doi au
Prințesa Augusta de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/315877_a_317206]
-
Nicholas di Roma (română: Nicolae de Roma, n. 1875, d. 1960) a fost fiul Contelui Petru de Roma (greacă: Peter) și al Prințesei Maria Roma-Vogoridi. Prințul Nicolae a fost botezat în cinstea bunicului său matern Principele Nicolae Vogoride, Regent al Moldovei. Nicolae de Roma s-a născut la Brăila în Conacul Roma, de pe Moșia Viziru, în anul 1875, fiind al doilea copil al cuplului nobiliar Petru și Maria. La nașterea sa, fratele mai mare, Petru, avea 1 an. Nicolae
Nicolas Conte de Roma () [Corola-website/Science/315903_a_317232]
-
pedeapsă pentru încălcarea promisiunii este orbit și este obligat să renunțe la titlurile Regale și Imperiale. După aceasta se retrage în Provence unde contiună să domnească până la moartea sa, cu ajutorul lui Hugues de Arles. La moartea lui Ludovic în 929, regentul Hugues, devenit Rege al Italiei, revendică regatul Burgundiei în 932 îl cedează lui Rudolf al II-lea de Burgundia, regele Burgundiei Transjurane, în schimbul renunțării de către acesta la pretențiile asupra coroanei Italiei. La moartea regelui Lotharingiei Lothar II, teritoriul acestuia este
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
regatul îi revine fiului său Richard al II-lea. Acesta încearcă să mărească domeniile printr-o serie de campanii în Italia. Este încoronat rege al Italiei în 922, dar în 926 nobilii italieni îi cer sprijinul lui Hugues de Arles, regentul din Burgundia Cisjurană, în lupta lor împotriva lui Richard. În 933, cei doi ajung la un compromis prin care Richard devine Rege al Burgundiei Cisjurane și Provence în schimbul renunțării la pretențiile asupra coroanei Italiei. În 937, Rudolf este succedat de
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
la 23 noiembrie 1589. La 22 decembrie, Iacob a vizitat noile rude la Castelul Kronborg din Elsinore, unde tinerii căsătoriți au fost întâmpinați de regina Sophie, de regele Christian al IV-lea în vârstă de doisprezece ani și cei patru regenți ai lui Christian. Cuplul s-a mutat la Copenhaga la 7 martie și a participat la nunta surorii mai mari ai Anei, Elisabeta, cu Henry Julius, Duce de Brunswick. Două zile mai târziu au plecat spre Scoția, unde au ajuns
Ana a Danemarcei () [Corola-website/Science/315098_a_316427]
-
orașele prospere și la înaltul cler. Un personaj religios important a fost abatele Suger de la Saint-Denis, care a întărit autoritatea regală centrală, a combătut vasalii nesupuși, a recrutat soldații pentru a doua cruciadă împreună cu Bernard de Clairvaux și a fost regent pentru regele Ludovic al VII-lea al Franței cât timp a participat în cruciadă. Capețienii au încercat să-și extindă teritoriile pe care le dețineau prin căsătorii plănuite. În 1137, Ludovic VII s-a căsătorit cu Eleonora de Aquitania, moștenitoarea
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Ioan II al Franței. Prin tratatul de la Bretignu din 1360, Ioan a fost eliberat în schimbul unei recompense și a cedării unor teritorii. Nu și-a putut plăti cauțiunea și a fost luat din nou prizonier, murind în 1364. Carol V, regent în timpul captivității tatălui sau, a devenit rege. S-a confruntat cu o răscoala țărănească în nord-estul Franței, pe care a înăbușit-o. În 1369, și-a reindreptat atenția asupra războiului împotriva Angliei și a reușit să câștige toate teritoriile deținute
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
intra, în vara anului 1228, o cruciadă excomunicată, condusă de un împărat excomunicat, ce părea că nu se simte deloc stânjenit de postura în care se afla și nici intimidat că, făcând un popas în Cipru, fusese prost primit, iar regentul Jean d’Ibelin nu-i recunoscuse nici un drept asupra insulei. Nici la Acra nu a fost întâmpinat cu mai multă plăcere. Clericii nu voiau să se compromită colaborând cu o persoană excomunicată, baronii erau bănuitori, căci nu uitaseră purtarea împăratului
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]