1,192 matches
-
e amplul eseu Scandalul Sokal, unde P. arbitrează, cu gravitate mimată și ironie subterană, părțile beligerante, pentru a mărturisi la sfârșit că nu citise textul fondator al scandalului, culegându-i doar ecourile. Există, totuși, un plan în care se suspendă relativismul ironic, și acesta este al judecății etice. Nisipul mișcător al „adevărurilor” ce pot fi spuse cu egală (indiferentă) dreptate în spațiul culturii se transformă în solul ferm al adevărului unic, pe care P., ca gestionar privilegiat al său, se simte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
respinge posibilitatea unor forme vizuale sau muzicale ale narațiunii și exclude textele în care nu apare un narator explicit sau care nu reprezintă evenimentele în mod retroactiv. O poziție incompatibilă cu studiul transmedial al narațiunii se regăsește și în doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
O poziție incompatibilă cu studiul transmedial al narațiunii se regăsește și în doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
elegant, plin de idei și de o expresivitate remarcabilă. El însuși, ca om, are în relațiile obișnuite de viață un comportament de o distincție, aș spune, aristocratică. Ușor retractil, de o corectitudine și o discreție ce contrastează cu volubilitatea și relativismul nostru valah, moldoveanul Alexandru Zub este o figură distinctă în comunitatea intelectuală de azi. Nu-i cunosc bine biografia, dar felul lui de a fi mă face să bănuiesc, ca și în cazul lui Ștefan Aug. Doinaș, că s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
puțin decît să fondeze o nouă metafizică în jurul noțiunii de "contingență", pornind de la constatarea derivei generate de proasta înțelegere a lui "Dumnezeu a murit" (devenit, cumva, sinonim cu "fiecare crede ce vrea"), care a condus la generalizarea aleatoriului și a relativismului contemporan. În dezacord cu discursul actual asupra sfîrșitului metafizicii, gînditor al contingenței, unic reper în absența Absolutului exilat, Meillassoux nu-l putea ignora pe marele poet al hazardului, mai ales că dilema lui Mallarmé seamănă bine cu a sa: cum
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
său exemplar este combătut de ceea ce am numi fondul său românesc de toleranță și apetență pentru contradictoriu. Există o mulțime de proverbe, bancuri sau ghicitori populare românești care ating paradoxul, pentru a sugera complexitatea vieții, pentru a introduce un anume relativism ontologic, dar și pentru a șoca, a descumpăni auditoriul, unele mai limpezi, altele mai sofisticate, jucînd pe sensurile concret respectiv figurat ale cuvintelor, iar unele chiar aporetice, construite pe modelul scolasticii medievale (de pildă: Dacă astăzi sunt zero grade și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
logica obișnuită? Dacă există mai multe puncte de vedere asupra adevărului, poate că, pur și simplu, toate sunt valabile, iar exigența coerenței, așa cum am învățat-o noi, nu e decît o capcană. Desigur, e periculos să faci asemenea afirmații, pentru că relativismul absolut ar conduce la haos și de fapt, Cioran nu a susținut niciodată așa ceva. Dar considerăm că, dincolo de toate cîrcotelile și incriminările sale universale, dincolo de cruda subliniere a fărîmițării noastre, în adîncul sufletului său, a aspirat cu ardoare la această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reprezintă de fapt singurul scut al oamenilor simpli în fața abuzurilor din partea celor puternici din punct de vedere economic și/sau politic. Politologi și analiști politici (fără ghilimele [...] ) vor găsi argumente în favoarea unei idei maltratate în perioada modernă dominată de un relativism cultural transformat într-un relativism al logicii elementare. Poate că unii dintre acești analiști vor înțelege că pragmatismul invocat de cei care critică "fundamentalismul" principiilor nu reprezintă de fapt decât o scuză pentru incoerența internă a pseudosoluțiilor care nu sunt
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
al oamenilor simpli în fața abuzurilor din partea celor puternici din punct de vedere economic și/sau politic. Politologi și analiști politici (fără ghilimele [...] ) vor găsi argumente în favoarea unei idei maltratate în perioada modernă dominată de un relativism cultural transformat într-un relativism al logicii elementare. Poate că unii dintre acești analiști vor înțelege că pragmatismul invocat de cei care critică "fundamentalismul" principiilor nu reprezintă de fapt decât o scuză pentru incoerența internă a pseudosoluțiilor care nu sunt fundamentate pe principii. Ziariștii se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
limbajul ca mediu al constituirii cunoașterii sau experienței lumii, Gadamer va afirma că „înțelegerea lucrurilor însăși trebuie mai întâi să ia forma limbajului”, că limbajul este „mediul universal în care se produce înțelegerea” (apud R. Neculau, 2001:187,189). Iar relativismul lingvistic whorfian accentuează ideea că limba produce o organizare a experienței sau că limba maternă determină o anume experiență a lumii. Odată constituită, cunoașterea sau experiența au nevoie de un mediu în care să se fixeze; iar limbajul este, în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
își primește semnificația de la sistemul de semne, de la limbajul căruia îi aparține. Într-un cuvânt: a înțelege o propoziție înseamnă a înțelege un limbaj. S-ar putea spune că propoziția are viață ca parte a sistemului de limbaj.” (1993:29). „Relativismul lingvistic” extrem a lui Sapir și Whorf merge pe ideea: nu numai că sensul (gândirea) și referința (raportarea gândirii la realitate) depind de limbaj (limba actualizată ca discurs), ci depind de însăși limba maternă, care devine un „filtru național” al
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
adaptare oarbă și pragmatică la necesitățile relațiilor internaționale. Ca istoric și ca persoană ce se simte responsabilă pentru acțiunea politică, Carr a refuzat această abordare deterministă a politicii. Realismul devine cu totul nerealist cînd este dus la extrem, pentru că nici relativismul, nici fatalismul, nici stagnarea nu caracterizează de fapt domeniul internațional. Acțiunea politică poate schimba ceva. Odată ce Carr a construit asemenea tipuri opuse, sinteza sa se putea cu greu situa la un nivel conceptual sau teoretic. Așa că el a propus o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sus, disputa paradigmelor caută să impună și într-adevăr asta face un sens tare al incomensurabilității, care să sugereze că există rațiuni epistemologice pentru care dezbaterile dintre diferitele școli de gîndire sînt neconcludente. Aceasta ne apropie de o versiune a relativismului. Or, poziția lui Kuhn este convenționalistă. Ea nu este relativistă, pentru că progresul științific este hotărît de judecata în cunoștință de cauză a comunității științifice. Ea nu este nici în mod abstract raționalistă, pentru că raționalitatea convingerilor depinde ea însăși de factori
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
International Political Economy, lansată în 1994. Cealaltă întîlnire weberiană cade parțial în afara matricii, pentru că ea se leagă de interesul reînnoit pentru teoria normativă. Discuția în jurul "eticii responsabilității" sau a oricărei forme de etică practică, precum și a părerii lui Weber asupra relativismului și raționalității, reprezintă moștenirea weberiană. Aceasta leagă într-adevăr realiștii clasici (Aron 1962; Hoffmann 1981; Hassner 1995) de școala engleză a relațiilor internaționale (Bull 1977; Vincent 1974, 1986), teoreticienii critici (Hoffmann 1987, 1988; Linklater 1990; Brown 1992; Patomäki 1992, 1995
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
American Political Science Review 86, 2 (June), pp. 301-22. Berg-Schlosser, Dirk, Herbert Maier and Theo Stammen (1981) Einführung in die Politikwissenschaft 3rd edn, München: Beck. Berki, R.N. (1981) On Political Realism, London: Dent & Sons. Bernstein, Richard (1983) Beyond Objectivism and Relativism: Science, Hermeneutics, and Praxis, Philadelphia: University of Pennsylvania Press. Blaug, Marc (1975) 'Kuhn versus Lakatos, or paradigms versus research programmes in the history of economics', History of Political Economy 7, 4, pp. 399-433. Bobbio, Norberto (1981) ' La teoria dello stato
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
întrucât fac posibilă susținerea argumentată a două concluzii "interconectate", utile pentru definirea curentului: 1) profunda implicare a pluralismului critic în domeniul cultural al postmodernismului; 2) limitarea acestui pluralism, în sensul că el reprezintă, într-o oarecare măsură, "o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne". La aceste concluzii, Ihab Hassan adaugă o constatare deosebit de importantă pentru demersul Cameliei Grădinaru, întrucât este avansată ca perspectivă adoptată "în general" în ceea ce privește conceptul de postmodernism. Este vorba de două motive pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stadiu istoric al civilizației occidentale, care începe în jurul anului 1875 și vine să completeze alte trei mari epoci: Evul Mediu timpuriu (675-1075), Evul Mediu (1075-1475) și epoca modernă (1475-1875). În viziunea sa, perioada postmodernă desemnează o epocă de criză, anarhie, relativism și dezintegrare, o adevărată ruptură față de epoca precedentă, caracterizată de progres, stabilitate și raționalism. Nu este de mirare că Toynbee a fost adesea comparat cu Nietzsche și Spengler în ceea ce privește "diagnoza" oferită postmodernismului, și care conține ca element comun nihilismul, sentimentul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului în genere sunt și acelea ale paradigmei sale: aceasta nu trebuie privită în termenii unui program închis, complet sau finalizat; dimpotrivă, deși o paradigmă postmodernă pare a fi, după unii critici, o realitate care se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
există vreo șansă ca proiectul modern să fie salvat, aceasta este doar depășirea lui, soluția nu poate fi pe deplin satisfăcătoare din moment ce subzistă întrebarea: "Cum poate fi depășit modernismul?". Descriind mai multe posibile riscuri ale discursului postmodern (cum ar fi relativismul) și strategii proprii (cum ar fi deconstrucția modernismului cu intenția de a-l rescrie), Foster ajunge la concluzia că postmodernismul poate fi cel mai bine conceput drept un conflict dintre vechi și nou, conflict din care se conturează două tipuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și cel "de opoziție" ("oppositional postmodern discourse"). În timp ce postmodernismul de opoziție construiește noi forme de critică, de schimbare socială și discursivă, postmodernismul ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceea a abandonării sale complete, pornind de la modelul "creației distructive", reliefată de către Nietzsche. Filosofia postmodernă se manifestă așadar prin refuzul raționamentului abstract și al oricărui proiect care încorporează emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări, diferențe și complexitatea culturilor și intereselor sunt resimțite drept caracteristici prin intermediul cărora
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne. De asemenea, un lucru demn de remarcat este o altă concluzie la care acest critic ajunge la sfârșitul articolului său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context". Interesul pentru postmodernism a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
NIETZSCHE, Friedrich, " Despre adevăr și minciună în sens extramoral", în Opere complete, II, trad. de Simion Dănilă, Editura Hestia, Timișoara, 1998. NIETZSCHE, Friedrich, Voința de putere, trad. și studiu introductiv de Claudiu Baciu, Editura Aion, București, 1999. NORRIS, Christopher, Against Relativism. Philosophy of Science, Deconstruction and Critical Theory, Blackwell Publishers, Oxford, 1997. NORRIS, Christopher, Deconstruction: Theory and Practice, Methuen, London and New York, 1982. OLESEN, Søren Gosvig, " Filosofia franceză mai recentă", în Anton Hügli, Poul Lübcke (coord.), Filosofia secolului XX, vol. I
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
său de mesaj și de semn". 63 Steven Best, Douglas Kellner, Postmodern Theory. Critical Interrogations, p. 21. 64 Pentru problematica deconstrucției, a se consulta, de exemplu, Christopher Norris, Deconstruction: Theory and Practice, Methuen, London and New York, 1982, Christopher Norris, Against Relativism. Philosophy of Science, Deconstruction and Critical Theory, Blackwell Publishers, Oxford, 1997, Jonathan Culler, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism, Routledge & Kegan Paul, London, Melbourne and Henley, 1983, Barbara Johnson, The Critical Difference: Essays in the Contemporary Rhetoric and Reading
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]