2,299 matches
-
nu o dată povești despre femei la care testul de sarcină a fost negativ, dar s-au trezit gravide. Dar în seara aia Alison știa, cu siguranță, că nu se întâmplase nimic, așa că l-a anunțat pe Luca pe un ton relaxat, deși, în mod ironic, în vreme ce dansau pe melodia „Baby Love“. —Nu-ți face griji, draga mea, îi spusese el și-o sărutase pe obraz. O să se întâmple. O să vezi. Stând acum lângă Susan, Alison a clipit repede ca să-și oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Probabil faptul că existau mari șanse ca Jade să-i povestească lui Paul, iar Paul să-i povestească lui Deborah. —Ei, știi și tu cum e - trăiește și lasă-i și pe ceilalți să trăiască mai departe, a glumit ea relaxată. În plus, e o persoană încântătoare. Julia se uluia pe sine cu talentele ei de actriță. — Da, mi s-a părut drăguță. În puținul timp cât am vorbit cu ea. Oamenii începuseră să se așeze pentru cină, iar Jade s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am gândit c-ar fi drăguț să mergem în Florida. Acum e cald acolo... Julia s-a strâmbat. —Ca în majoritatea locurilor din lume. Fiona trecuse deja la al doilea pahar de șampanie și-ncepuse deja să se simtă mai relaxată. Ochii i s-au umplut de lacrimi. Nu-mi vine să cred că ești aici. După ce te-am văzut întinsă pe trotuarul ăla, n-am prea crezut c-o să-ți mai revii. Da, am fost cam varză, nu? i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și ușor grizonat îi stătea cam în dezordine. —Vreau să-l încurajez să discute cu mine... nu să țină secrete față de mine. — Ai perfectă dreptate, a exclamat Fiona clătinând din cap cu entuziasm, în încercarea de a menține o atmosferă relaxată. Însă era conștientă de ceea ce avea să urmeze. După care aflu că băiatul n-a ținut întâmplarea secretă față de toată lumea, ci că soția mea a știut de la început numai că nu s-a obosit să-mi spună și mie. Tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am simțit prinsă între ciocan și nicovală. Dacă nu-ți spuneam nimic, te dezamăgeam pe tine. Dacă-ți spuneam, atunci îl dezamăgeam pe Jake și asta într-un moment crucial al relației noastre, care știi că n-a fost tocmai relaxată. David avea acum o expresie mai puțin furioasă, dar privirea din ochi era aceea a unui om mort. — Aș fi putut să mă prefac că nu știu nimic. Sigur? a zis Fiona uitându-se la el întrebătoare. Ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu pereche de jeanși Levi’s decolorați, un tricou pe care scria „Când IQ-ul îți ajunge la 80, vinde!“ și o perche de adidași albi Nike. O vestimentație relaxată, în care, în urmă cu o lună de zile, Julia nu s-ar fi înveșmântat nici moartă. —Uau, arăți fantastic! a exclamat Fiona cu sinceritate. Arăți cu zece ani mai tânără. Susan se uita la Julia cu gura deschisă. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
reflex să nu țină vinul la vedere, să tragă câte o dușcă printre dumicați, asigurându-se că n-o vede nimeni. Cu bătaia își intră numaidecât în ritm, dar cu băutul îi mai trebuie ceva timp până să devină mai relaxată. Mesteca temeinic câteva minute, până i se ștergea de pe față expresia aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: Nu știu, Adriene, mă fut. Pentru mine-i destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-o pe gât dintr-o dată, am umplut-o din nou, apoi am pornit Într-o doară către locul În care stătea. — Ai cam scos untul din noi. Ea Îmi zâmbi dindărătul prosopului. — Cam mult pentru tine, ai? Părea nespus mai relaxată acum. Exercițiile fizice au de obicei efectul ăsta. Eu Însămi eram pe un val de adrenalină. — Ai vrea tu, i-am răspuns cu spiritul abil care Îmi va aduce cândva faima de a fi Dorothy Parker de Camden Town. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
genul acelor oameni care Încheagă o conversație cu persoane pe care nu le cunosc. I-am zâmbit În cel mai puțin dement fel de care eram În stare. Ea mi-a Întors zâmbetul și mi-a răspuns pe un ton relaxat și amical: — Vă referiți la clubul acela de sub Underworld? Da, am fost acolo, acum vreo două sâmbete. — Așa e! am exclamat eu, amintindu-mi dintr-o dată. Erați cu Derek, nu? Lucrez la sala Chalk Farm, de asta Îl cunosc. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de pe coperta unui roman de dragoste de la Mills& Boon. Devon privea În sus către părinții lui, cu un aer de aprobare evident. M-am uitat lung la chipul frumos al lui Derek, cu pomeții Înalți și buzele pline, părând la fel de relaxat ca de obicei. Nici urmă de Încordare, nemaivorbind de durere, nu-i Întuneca trăsăturile. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să reflectez la ce simțea el cu adevărat legat de uciderea Lindei (tristețe, remușcare, chiar vină?), dar, În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
politețe. Însă, chiar acum nu pot. Vino la unu, În pauza de prânz. Poate reușesc atunci. O cameră de interogatoriu din sediul poliției nu era exact genul de ambianță În care anticipasem că va avea loc schimbul nostru sincer și relaxat de confidențe. — Nu, asta sună foarte neplăcut, am zis. Ce-ai zice de un fast-food sau ceva de genul ăsta? Am sugerat un fast-food, pentru că știam că polițiștii considerau cafenelele drept prea puțin macho pentru imaginea lor. Nici un polițai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui Jim Ashley, dar aceasta era impenetrabilă. Betty Încuviința din cap pe fundalul perorației lui Felice, iar coafura ei părea În stare să suporte fără nici o problemă o astfel de mișcare. Prin comparație, coama castaniu-roșcată a lui Felice arăta extrem de relaxată. Betty se Îmbrăcase cu pantaloni ajustați pe corp, un pulover de mătase, sacou bej elegant și În picioare avea o pereche de adidași strălucitor de albi. Efectul ținutei era de-a dreptul schizofrenic. Duggie părea a fi ajuns la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e și din cauză că sunt fericită, Înțelegi? Fericită să-l văd intrând iarăși pe ușă, neschimbat... Aceasta era prima zi În care Derek Își relua lecțiile la sală. Avea dreptate Lou: arestul părea a nu-l fi afectat deloc. Era la fel de relaxat ca Întotdeauna. — Dar, urăsc și să mă gândesc că Rachel e În locul ăla, indiferent de ce-ar fi făcut. Își recăpătase controlul și stătea mai dreaptă pe scaun. — Gândul ăsta e insuportabil, repetă ea, scuturând din cap. Cum arăta? — Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
umbre ale norilor? Se aude înfundat o sirenă, iar eu ies de după ușile dulapului cu un tricou alb și o pereche de pantaloni de trening, pentru a fi ușor de îmbrăcat, îi trag tricoul peste cap, gâtul lui pare mai relaxat acum, ca și când îi face bine să știe că va părăsi această casă, chiar și mâinile sale cooperau, doar picioarele îi erau încă țepene, incapabile de mișcare, îi trag pantalonii peste gambe, peste fese și iată-l îmbrăcat, arată de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el și ce anume se va întâmpla cu Noga, iar în clipa în care îmi amintesc de ea, lacrimile încep să îmi curgă, voi fi nevoită din nou să o dezamăgesc, cu siguranță că așteaptă să ne întoarcem mâine acasă relaxați și fericiți și să o închidem înăuntrul fericirii noastre ca într-un palat minunat. Pe coridoare înaintează spre noi aspiratoarele, grăbind oaspeții să iasă din camere, să se lase absorbiți de plăcerile ce-i așteaptă pe bandă rulantă, doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să nu fie nevoie să îmi fac griji pentru nimeni, așa că înaintez repede înainte să mă răzgândesc, în mintea mea se conturează imaginea cerului strălucind deasupra mea filtrat prin fire de iarbă, când stăteam culcată pe câmpie cu toate membrele relaxate, înfometate și însetate, ofensate și în așteptare. Pe măsură ce mă îndepărtez, străzile devin din ce în ce mai înguste, iar ochii mei se limpezesc, chiar și în mijlocul verii sclipesc aici livezi ca niște oaze limpezi, privindu-mă cu ochii lor curioși, de când murise tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arătat apartamentul, care era cochet, deși destul de simplu - cameră de zi, dormitor, bucătărie și baie. Nu era încărcat cu mobilă sau cu ornamente, dar nici nu era excesiv de sobru. Nu avea nimic special, și totuși îmi plăcea, pentru că mă simțeam relaxat, ca și înainte, când am stat de vorbă cu Reiko. În camera de zi era o canapea, o masă și un balansoar. În bucătărie era o alt\ masă. Pe ambele mese se aflau scrumiere mari. Dormitorul avea două paturi, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut brusc dor de râsete, de strigăte, de trăncăneli. Era exact gălăgia pe care nu am mai putut-o suporta în ultimele luni, dar acum că eram aici, într-o atmosferă de liniște, chiar stranie aș spune, nu mă simțeam relaxat. Atmosfera din cantină se asemăna cu cea de la un târg de mașini-unelte - un loc în care se adună specialiști interesați de un domeniu restrâns de activitate și care fac schimb de informații pe care le înțeleg doar ei. După cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am spus. N-a mai existat nimeni în viața mea, nici înaintea lui, nici după el, pe care să-l fi putut considera prieten. — De aceea îmi plăcea să fiu cu voi amândoi. Nu-i vedeam decât calitățile. Eram foarte relaxată și nu mă mai îngrijora nimic atunci când eram toți trei. Erau momentele mele cele mai fericite, cu toate că nu prea îmi dau seama cum te simțeai tu atunci. Iar eu mă întrebam mereu cum privești tu situația, am zis eu, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l sparg și să-l curăț de coajă. Da, dar ce grozav a fost în duminica aceea! continuă ea. Sus, pe teras\, privind focul, bând bere, cântând... Nici nu mai țin minte de când nu m-am mai simțit atât de relaxată. De obicei, mereu am câte ceva de făcut, mereu mi se dă ceva de făcut. Cel puțin, tu mă lași în pace. — Păi, eu nu-ți cer nimic pentru că încă nu te cunosc bine. Vrei să spui că dacă m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu. — Oribilă! a zis el. — Da, nici nu arăta prea grozav, am subliniat eu, cu un zâmbet. Tatăl lui Midori nu părea hot\rât dacă să deschidă ochii sau să-i închidă. Mă întrebam dacă știa cine sunt. Părea mai relaxat numai în prezența mea, fără Midori de față. Probabil mă confunda cu cineva... sau cel puțin așa voiam eu să cred. — E frumos afară! am spus, cocoțat pe scaun, cu picioarele sub mine. E toamnă, duminică, vreme superbă și aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
țipe așa. Povestea mea n-are nimic spectaculos, continuă Davey. Nu pare să-i fie ușor - e valabil pentru oricine- dar se vede că nu i se întâmplă pentru prima dată și asta mă face să mă simt puțin mai relaxată. Dacă Davey ar fi emoționat, cred că mi-aș roade unghiile în locul lui. Când am vorbit pentru prima oară, m-am simțit jenat că nu am nimic dramatic să vă povestesc. Aproape că mi-a fost rușine. Dar mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ce e nevoie să dăm o mână de ajutor mecanismelor emoționale. Așa că ne-am conformat fără prea mare greutate. Mă ridic să declar deschisă întâlnirea, dar nu înainte de a bea câteva pahare, care să mă facă să mă simt mai relaxată. Acum jumătate de oră aveam cu toții nervii întinși la maxim; în acest moment ne simțim însă cu mult mai degajați. În total suntem șapte. În afară de mine, Finn și Daisy, au mai venit patru străini, singurii ale căror răspunsuri la anunțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
A vrut să vină direct în Palm House și acum înțeleg de ce. Aici totul e liniștit: aburul, palmierii cu frunze enorme, înalți până la acoperișul de sticlă. Sub razele soarelui, acesta capătă reflexe verzi. În ciuda aglomerației de duminică după-amiază, devin din ce în ce mai relaxată. Când ajungemîn partea cealaltă și ne îndreptăm spre scara circulară ce duce la ieșire, mă simt atât de împăcată, că de-abia îmi mai amintesc ce era așa de urgent încât a trebuit să-l sun pe Jake în mijlocul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]