1,222 matches
-
mai întâlnite fiind "roua cerului", "foaia grasă" și "otrățelul bălților". În pădurea Prejmer, printre stejari, cresc "laleaua pestriță" și "garoafa de munte". Prezența acestor specii la Prejmer, Hărman și Dumbrăvița demonstrează faptul că pe teritoriul Țării Bârsei au fost răspândite relicve glaciare. Restrângerea lor în jurul izvoarelor reci s-a produs o dată cu evoluția climei și a solului către starea actuală. Fauna Țării Bârsei este asemănătoare celei existente în Europa Centrală. Dintre toate, fauna de mamifere este puternic reprezentată. Prin pădurile de conifere
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
Sardinia, pentru a elimina raidurile musulmanilor asupra coastelor Italiei și Spaniei. Din cauza acestor războaie continue, ideea unui Război Sfânt împotriva musulmanilor nu era neplauzibilă printre națiunile europene. Musulmanii ocupaseră centrul universului creștin, Ierusalimul, care, împreună cu regiunea înconjurătoare, avea statutul unei relicve uriașe, locul unde Cristos a trăit și a murit. În 1074, Papa Grigore al VII-lea a cerut ca "milites Christi" ("soldații lui Cristos") să îi ajute pe bizantini în Orient. Aceștia suferiseră o înfrângere majoră în fața turcilor selgiucizi la
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian. se află la 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia. Din templul original, considerat una din cele șapte minuni ale lumii nu au rămas decât puține relicve. Templul a fost construit timp de 120 de ani de către împăratul Adrian cel Mare. Clădirea a fost construita de 51m și de 105 m lungime. 127 de coloane de 18 m înălțime susțineau acoperișul. În interiorul templului se afla statuia de
Templul zeiței Artemis din Efes () [Corola-website/Science/304776_a_306105]
-
din Bruges (Belgia) Câteva (presupuse) picături din ar fi fost aduse, ca relicvă sacră, în secolul al XII-lea de către Thierry d’Alsace (1099-1168), la întoarcerea sa din Palestina, fiind conservate în „Basilica du Saint-Sang” din Bruges. Primele mărturii sunt relatate pentru prima dată în „Chronicon Sancti Bertini”, scrisă în 1380, de Jean
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
fiind conservate în „Basilica du Saint-Sang” din Bruges. Primele mărturii sunt relatate pentru prima dată în „Chronicon Sancti Bertini”, scrisă în 1380, de Jean de Long d'Ypres, starețul abației Saint-Bertin din Saint-Omer (Franța). Prima mărturie care descrie mutarea acestei relicve a fost „Commentarii”, redactată între 1538-1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea relicvei pe data de 7 aprilie 1150, dar nu face nicio referință la vreun izvor scris. Câteva cercetări științifice
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
de Jean de Long d'Ypres, starețul abației Saint-Bertin din Saint-Omer (Franța). Prima mărturie care descrie mutarea acestei relicve a fost „Commentarii”, redactată între 1538-1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea relicvei pe data de 7 aprilie 1150, dar nu face nicio referință la vreun izvor scris. Câteva cercetări științifice critice au susținut că relicva provenea probabil de la Constantinopol (Istanbul), unde fusese până atunci păstrată în „Capela Mariei” din palatul imperial. După
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
între 1538-1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea relicvei pe data de 7 aprilie 1150, dar nu face nicio referință la vreun izvor scris. Câteva cercetări științifice critice au susținut că relicva provenea probabil de la Constantinopol (Istanbul), unde fusese până atunci păstrată în „Capela Mariei” din palatul imperial. După cucerirea Constantinopolului de către latini în 1204, mai multe (presupuse) relicve de la patimile lui Isus au fost aduse în Occident. Flaconul ar fi fost
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
nicio referință la vreun izvor scris. Câteva cercetări științifice critice au susținut că relicva provenea probabil de la Constantinopol (Istanbul), unde fusese până atunci păstrată în „Capela Mariei” din palatul imperial. După cucerirea Constantinopolului de către latini în 1204, mai multe (presupuse) relicve de la patimile lui Isus au fost aduse în Occident. Flaconul ar fi fost realizat în Răsărit, dintr-un cristal de munte și a servit ca recipient de transport până la Bruges. Înca se poate vedea destul de distinct sângele coagulat, lipit pe
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
Issy les Molineaux, un alt inginer român, Vasesco, educat la Școala Centrală, conducea în 1880, pe străzile Parisului, unul din primele automobile cu vapori care era construit în scopul transportului de pasageri, acest automobil fiind invenția sa și ale cărei relicve se găsesc la loc de onoare la Muzeul Școlii Politehnice din București, printre ai cărei profesori s-a numărat cu distincție și inginerul Vasesco. România a fost printre primele țări care au introdus automobilul în circulație, înainte de sfârșitul secolului al
Automobilism în România () [Corola-website/Science/304908_a_306237]
-
lui Lorenzo. În 1489, Inocențiu a început să se ocupe de problema turcească, prin negocieri cu sultanul Baiazid al II-lea. Pentru a-l ține captive în Roma pe fratele sultanului, papa a primit un tribut anual generos și o relicvă de valoare, Iancea cu care se crede că Hristos fost străpuns într-o parte a trupului, în timpul crucificării. În 1490, papa s-a îmbolnăvit și vulturii, în special unul dintre fiii săi, s-au năpustit asupra prăzii. Papa s-a
Papa Inocențiu al VIII-lea () [Corola-website/Science/305436_a_306765]
-
nevoi de a mânca, fără de care simplul post ar fi nefolositor și superfluu. Venerarea templelor datează încă din cele mai vechi etape ale jainismului, precedând nașterea lui Mahavira. În textele mai vechi, zeii sunt descriși ca aducând omagii imaginilor și relicvelor tirthankarașilor în templele celeste. Deoarece Mahavira nu s-a pronunțat pentru sau împotriva iconografiei și a lăcașelor de cult, venerarea imaginilor a devenit o componentă esențială a tradiției jainiste. Numeroase reprezentări ale tirthankarașilor de la începutul primului mileniu au fost descoperite
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
de preoți din parohii (...). Din păcate, a început ploaia care nu a încetat până la sfârșitul festivităților noastre diminuând măreția monumentului. Au sosit puțini oameni, procesiunile fie că s-au oprit, fie că au fost puțin numeroase. Frumoasa procesiune cu sfintele relicve a trebuit scurtată, dar ce grozav ar fi fost dacă vremea ar fi fost bună, când Excelența sa arhiepiscopul Bilczewski, însoțit de arhiepiscopul Weber și precedat de un numeros cler, ducea, pe o pernă purpurie, relicvele Sfinților Martiri pe care le-
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
numeroase. Frumoasa procesiune cu sfintele relicve a trebuit scurtată, dar ce grozav ar fi fost dacă vremea ar fi fost bună, când Excelența sa arhiepiscopul Bilczewski, însoțit de arhiepiscopul Weber și precedat de un numeros cler, ducea, pe o pernă purpurie, relicvele Sfinților Martiri pe care le-a depus într-un cort special ridicat în apropierea bisericii. A sosit consilierul Curții, dl. Barleon, ca adjunct al noului președinte al țării care, ocupat cu deschiderea seimului, n-a putut veni, dar și-a
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
câțiva kilometri. Până în 1956, pe dig se ridică statuia lui Ferdinand de Lesseps (1805-1894), inginerul francez al canalului Suez. Naționaliștii egipteni au considerat însă monumentul un simbol al colonialismului și s-au descotorosit de el, aruncandu-l în mare. O relicva mai rezistentă a trecutului Egiptului s-a dovedit farul maritim, înalt de 53 m, a caruit lumină e vizibilă de la o distanță de 23 de mile marine. Pe partea estică a Canalului Suez se află suburbia Port Fouad, întemeiata în
Port Said () [Corola-website/Science/314607_a_315936]
-
peșteri este scufundarea efectuată pentru explorarea și cercetarea peșterilor și sifoanelor submerse. Scufundarea la epave reprezintă cercetarea de epave aflate sub apă. Scufundarea de noapte este scufundarea efectuată pe timpul nopții. Arheologia subacvatică are ca obiect găsirea, recuperarea și studierea diverselor relicve istorice aflate sub apă. Este scufundarea ce utilizează un aparat autonom de respirat sub apă având propria rezervă de gaz respirator fiind independent de orice alimentare de la suprafață. Scufundarea profesională este o activitate de scufundare întreprinsă sub apă de către un
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
m³. În aplicațiile practice specifice scufundării, apa este considerată un lichid practic incompresibil. Apnee - Oprirea voluntară a respirației. Scufundarea în apnee se practica din cele mai vechi timpuri. Arheologie subacvatică - Parte a arheologiei ce are ca obiect descoperirea și studierea relicvelor istoruce aflate sub apă. Arheologia submarină utilizează metode speciale de localizare, identificare, recuperare și conservare a relicvelor subacvatice. Atenuator de zgomot - Instalație pentru reducerea nivelului de zgomot produs de gazele ce ies dintr-o conductă de înaltă presiune alcătuit de
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
respirației. Scufundarea în apnee se practica din cele mai vechi timpuri. Arheologie subacvatică - Parte a arheologiei ce are ca obiect descoperirea și studierea relicvelor istoruce aflate sub apă. Arheologia submarină utilizează metode speciale de localizare, identificare, recuperare și conservare a relicvelor subacvatice. Atenuator de zgomot - Instalație pentru reducerea nivelului de zgomot produs de gazele ce ies dintr-o conductă de înaltă presiune alcătuit de obicei dintr-o materie poroasă aflată pe orificiul de ieșire. Atenuatorul de zgomot este folosit cu precădere
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
de-o parte pot distruge clădirile cu ușurință ceea ce unitățile normale nu prea pot. Eroii sunt experți când e vorba de eliminarea unităților mitologice dar nu se descurcă foarte bine cu cele umane, de asemenea, eroii pot lua cu ei ""relicve"", care dacă sunt aduse la un templu, aduc un anumit bonus militar sau econimic civilizației jucătorului. Majoritatea trupelor pot fi modernizate prin cercetarea tehnologiilor facându-le mai bune în luptă. Ca și unitățile, cladirile pot fi împărțite în trei categori: "clădiri
Age of Mythology () [Corola-website/Science/314065_a_315394]
-
unde o întâlnesc pe Amanra, lidera unui mare grup de mercenari egipteni, slujitori ai faraonului și adepți ai zeiței Isis . Aceasta le cere ajutorul pentru a scoate din piatră o uriașă sabie din aur. După ce reușesc să scoată din piatră relicva, Amanra le spune celor trei că sabia a fost folosită cu mult timp în urmă de către zeul Horus pentru al înfrânge pe maleficul zeu Seth. După acel eveniment, Horus i-ar fi dat sabia unui gardian uriaș cu cap de
Age of Mythology () [Corola-website/Science/314065_a_315394]
-
Când treci pe lângă o troiță și te închini înaintea ei parcă simți că te apropie ceva de ea, parcă o energie te atrage, îți dă mângâiere, liniște" (Arhim. Ioachim Pârvulescu, 2004) În opinia altor cercetători, troițele maramureșene ar fi ultimele relicve ale crucilor dacice (cele trei extremități superioare depășesc cercul), ca simbol păgân al unui ancestral cult solar practicat de populația geto-dacă (v. R. Vulcănescu, 1987, p. 202, 367, 472). Troițele, din lemn sau din piatră, sunt nelipsite din curtea bisericilor
Troiță maramureșeană () [Corola-website/Science/314167_a_315496]
-
și cu o diagonală, pentru a-i fixa, și care se deschidea într-o parte). Maramureșul a fost, deci, la un moment dat, o enclavă imperială unică, populată cu țărani de viță nobilă. Porțile cu stâlpi sculptați și șindrilă sunt relicva unei organizări sociale care a funcționat până în secolul al XX-lea. În 1977, Francisc Nistor scria următoarele: Construcția, incizarea motivelor și actul de trecere pe sub pragul porții suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credințe profunde (cu conotații mai
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
fost inițial puncte de răscruce pe aceste drumuri. Primul sistem monetar a fost introdus în jurul lui 625 î.Hr. în Lidia (Anatolia de Vest), pe teritoriul Turciei actuale. Monumentele funerare dinastice de tip "Silla" au fost descoperite în Coreea; acestea conțineau relicve precum pocaluri de vin produse în Iran În primul mileniu î.Hr., vechile civilizații ale Greciei și Feniciei au fondat adevărate imperii comerciale în zona bazinului mediteran. În jurul anului 1.000 , arabii au dominat rutele comerciale din zonele Oceanului Indian, Asiei de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și început să acționeze asupra acestor oameni simpli și creduli și nu o dată aveau să-i împingă la acte necugetate. Orice făcea Petre Pustnicul, orice spunea, era socotit ca ceva divin, până și părul catârului său era prețuit ca o relicvă, nota un contemporan al acelor vremuri-Guibert de Nogent care a considerat faptul extraordinar și demn de transmis posterității. Presat de mulțime, lui Petru nu-i rămânea decât să pornească la drum imediat, lucru pe care nu-l prevăzuse și nu
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Sfanțul Ioan Botezătorul" din Torino și pe care se află imprimata imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului, a generat numeroase controverse. Astfel, credincioșii creștini îl consideră o relicva: lințoliul în care ar fi fost învelit Iisus Hristos după crucificare. Oamenii de știință și o parte din opinia publică (inclusiv persoane creștine) consideră că este vorba de un artefact. Neîncrederea în autenticitatea giulgiului nu se opune dogmei sau cultului
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
uimiți de cele aflate despre Iisus Hristos, de vederea cuielor, suliței, bureților pentru oțet și giulgiului. În jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curții Bizantine și patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capelă "Sf. Maria", pune giulgiul, alte relicve și numeroase alte obiecte considerate sfinte într-o lădița și le transfera pentru mai multă siguranță în Biserică Mănăstirii din Vlaherne, notând: „"Giulgiul este din pânză obișnuită de în, miroase încă tare a smirna"”. Cel mai mult au fost atrași
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]