1,450 matches
-
a supune atenției un conținut aluziv care se servește de celebritatea formei inițiale pentru a fi mai pregnant, fie pentru a demasca lipsa de valoare a modelului. Actul parodic pare să fi fost, în cazul lui Eugen Ionescu, unul involuntar. Rememorând etapele procesului de creație finalizat cu cea dintâi variantă a piesei, cu titlul semnificativ Englezește fără profesor, autorul pretinde că acea magmă interioară de nestăvilit a produs formațiuni de nerecunoscut: " S-a petrecut un fenomen ciudat, nu știu cum textul s-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
repede, judicios. Vine vorba de ceva, de o producție, de-un context, de o încercare, iei frumușel ce vrei să spui, presari cu grijă una sau două expresii, te faci om!73 În lucrarea autobiografică Lupul și Chitanța, Costache Olăreanu rememorează figura unui alt descurcăreț de acest fel, un coleg de facultate, Corcodel, care nu înțelegea nimic din discuțiile despre greci și latini, despre Proust și Călinescu, în schimb era preocupat de "vânarea puilor de mici burghezi"74. După studii prealabile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pierdută. Fie că asistăm la conversațiile caraghioasei bătrâne Vica, fie că suntem intruși în universul lăuntric al gândurilor și al amintirilor acesteia, exprimarea deficitară și obsesia culinară ne amintește de insațiabila coană Lucsița din La Moși. Iată, de pildă, cum rememorează madam Delcă împrejurările legate de moartea fratelui ei: [...] ce erea în sufletu ei numa ea știa... Să stai să iei carne pentru pomană... Da' frigider n-avea ei, n-apucase să ia frigider, bietu Ilie, și-n rest, cui să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-le de revoltă. În ciuda opiniei generalizate conform căreia piesa respiră optimism, devenind un imn dedicat vieții, curajului, speranței și credinței, nu trebuie uitată echivalarea obsesivă în textul sorescian a morții cu începutul și a nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția momâilor-ursitoare în partea mediană a piesei, interesate nu de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile Ștefănescu, Ștefan Basilescu, Mihai Dobrescu, Dobre Mihăilescu din Cum se naște o revistă), recidivează la Mircea Horia Simionescu. În Nesfârșitele primejdii, un George Pelimon moare și este plâns de "selenara" Helga, iar omonimul său rememorează, în romanul pe care-l scrie, dispariția iubitei cu același nume. În Toxicologia găsim într-o notă autobiografică sursa acestei preocupări pentru straniile coincidențe existențiale: Dublii din cărțile mele s-au născut din observarea, mai bine de patruzeci de ani
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
desenate, cu toate că mai târziu se extinsese și în domeniul publicațiilor de calitate devenise patronul ziarului Paris-Jour." Beznă vizibilă, p. 13.(s.m.) De cealaltă parte, Umberto Eco admite capacitatea benzii desenate de a se constitui în eficient element de mediere culturală, rememorând clipele pătrunderii trupelor aliate în Italia la finalul celui de-al Doilea Război Mondial: "primul yankeu pe care l-am întâlnit era un negru, Joseph, care mi-a făcut cunoștință cu aventurile lui Dick Tracy și ale lui Li'l
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fosforescente pe care le lipise Martin de tavan când ea avea zece ani. Nu puteai să ștergi întâmplări cu buretele și să uiți de ele de parcă n-ar mai fi contat deloc. Deși se străduia câteodată, mai des încerca să rememoreze momentele din ultimii zece ani când pierduse controlul evenimentelor, când făcuse alegeri greșite sau când alții aleseseră în locul ei... în fine, încerca să rememoreze clipele acestea și se întreba dacă, procedând altfel, ar fi obținut rezultate mai bune. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ele de parcă n-ar mai fi contat deloc. Deși se străduia câteodată, mai des încerca să rememoreze momentele din ultimii zece ani când pierduse controlul evenimentelor, când făcuse alegeri greșite sau când alții aleseseră în locul ei... în fine, încerca să rememoreze clipele acestea și se întreba dacă, procedând altfel, ar fi obținut rezultate mai bune. Dar ce voia mai mult? Nu îi ajungea că era fericită cu slujba și cu viața ei, că, deși atât mama, cât și surorile ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
remarcabile. Dar gazda nu se supără că privirile noastre (ale mele cel puțin) insistă asupra colecției de sculptură. Discretă și distinsă, ne dă explicații reținute în care se amestecă umbre și amintiri despre Diego Rivera... Noaptea, la Del Prado, îmi rememorez impresiile. Xochimilco e departe, totul s-a petrecut, parcă, demult, într-un oraș ireal, al cărui locuitor aproximativ am fost și eu câteva ceasuri. nevoia de mit O legendă mexicană spune că niște exploratori s-au rătăcit într-o peșteră
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
exista dincolo de mantaua lui groasă încinsă cu un șal femeiesc pe la mijloc, Poate trebuia să-i dăm o bere! zise Doru, s-ar fi exprimat și el mai frumos, cei doi tineri încep să râdă bine dispuși, apoi încep să rememoreze cu mare haz din figurile celebre de nebuni ai orașului, ascult și nu ascult spusele lor, m-aș ridica să plec, dar n-aș vrea să fiu nepoliticos, Milu! O figură de milioane, cu barba deasă ca a unui filosof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă ele au sau nu acest tic de a simți, egal cu al personajelor din carne, din oase și din sentimente); le-a luat decis (asta am putut să-mi dau seama; nu-i tremurau mâinile ca unora ce-și rememorează amintirile prin intermediul scrisorilor), le-a răsfoit cu o mână sigură, cum ai răsfoi un teanc de bani, să vezi dacă nu sunt ascunse printre hârtii și unele false, le-a dus la nas; ei, iată un gest ce merită câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aș spune, totul e fals. Eu nu o iubesc decât pe E. Eu nu visez decât la ea. De ce să mă mint? În acest jurnal, observ că, orice aș face, mă reîntorc către acel timp al adolescenței pure și-l rememorez pentru că o caut pe ea; o doresc numai pe ea. Doar ea are dreptul să mă iubească. (azi) Sunt Îngrozitor de obosit, parcă Îmi curge plumb prin vene; Îmi simt picioarele grele ca niște butuci. Mi se pare că sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al unui asistent. - Înțeleg, spuse Sachs. Și am putea avea o listă a tuturor care cunosc acest truc? - Nu cred. E foarte răspândit printre iluzioniști. Omul Dispărut... Sachs își aminti că suspectul își schimbase hainele și trecuse drept îngrijitor. Totodată, rememoră lipsa de cooperare a lui Balzac și privirea calmă și rece pe care o avea când vorbea cu Kara. - Trebuie să știu unde era în dimineața asta. - Cine? - Domnul Balzac. - Aici. Adică în clădire. Locuiește chiar deasupra magazinului. Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în cartiere diferite. Care ar fi totuși legătura? - Ceva sexual de data asta? Dar cum prima dintre crime nu avusese nicio componentă de acest gen, Rhyme nu fu deloc surprins când auzi răspunsul lui Sachs: - Nu. Doar dacă nu cumva rememorează scena acasă în pat... și se masturbează. Scoase apoi un teanc de fotografii și le proiectă pentru ca toți să le poată vedea. Rhyme se apropie de ecran și studie cu atenție imaginile. - Bolnav la cap, concluzionă sec Sellitto. - Care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
parte a vieții noastre este iluzorie. Rhyme râse. În calitate de logician, de om de știință, ar fi vrut să lovească din plin în micul ei raționament. Dar nu fu în stare. Avea dreptate, concluzionă el. Își petrecuse atât de mult timp rememorând ce era Înainte și gândindu-se cât de tare se schimbase viața lui După. Și viitorul? De multe ori se oprea acolo. În afară de Sachs și Thom, aproape nimeni nu știa, dar Rhyme își petrecea mult timp în fiecare zi exersând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
creată. Ar trebui... Încerca acum să rostească o rugăciune, dar, în ciuda faptului că Grady era unealta diavolului, ideea de a cere ajutor lui Dumnezeu pentru uciderea unui alb neînarmat și pe deasupra creștin îl deranja teribil. Până la urmă, se hotărî să rememoreze un verset din Biblie. Am văzut un înger coborând din Rai, cu puteri nemăsurate; și pământul se lumină de atâta strălucire... Pastorul simțea că nu mai poate aștepta. Cu nervii întinși la maxim, cu nervii întinși la maxim... Se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de folos. Se așeză apoi din nou pe scaun, trăgându-se mai aproape de Rhyme. - Hai să ne întoarcem puțin, Rhyme. Spune-ne ce s-a întâmplat. La modul general. Criminalistul ezită puțin, insistând cu privirea pe reportofon. Apoi începu să rememoreze evenimentele în ordinea în care și le amintea. Apariția Magicianului, apoi faptul că acesta recunoscuse furtul uniformei de poliție și uciderea agentului, apoi ce îi spusese despre cadavrul lui Larry Burke. E destul de cald... Făcu apoi o observație: - Vorbea ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o omidă devine... Își deschise palma și un fluture își luă zborul, dispărând în spatele scenei. Rhyme făcuse patru ani de latină în școală. Își aduse aminte de chinul său de a traduce câteva versuri din Ovidiu pentru o temă. Erau, rememoră el, 14 sau 15 mituri în formă poetică. Ce punea la cale Kara? Să țină predici despre literatură unor mame avocați și unor copii care se gândesc doar la consolele lor Xbox sau Nintendo (deși observase că, prin costumul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mâna fiului ei, cu ochii în ochii lui. Augusto simți cum i se răcea mâna, simți cum ochii îi încremeneau. Își eliberă mâna după ce depuse pe răceala ei un sărut cald și închise ochii. Căzu în genunchi lângă pat și rememoră acolo istoria acelor ani uniformi. Și-acum se afla aici, în Alameda, sub ciripitul păsărilor, gândindu-se la Eugenia. Și Eugenia avea un logodnic. „De un lucru mă tem, copile drag - obișnuia să-i spună maică-sa -, și anume când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din nimic prezent. De când bietul meu Apolodoro, victima mea - și, vorbind, vocea îi tremura de plâns -, a murit, adică s-a omorât, nu mai există prezent posibil, nu mai există știință sau realitate valabilă pentru mine; nu pot trăi decât rememorându-mi-l sau așteptându-l. Și m-am pripășit atunci în sălașul tuturor iluziilor și-al tuturor dezamăgirilor: în biserică! — Așadar, acum credeți? — Știu eu!... Deci nu credeți? Nu știu dacă sunt sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta. Întotdeauna am fost de acord în privința celor mai multe lucruri, Steven Spielberg și nu Ingmar Bergman, bomboane gumate asortate și nu somon afumat, Elvis și nu Bach, muzicaluri și nu opere. Ne plac până și aceleași haine. Lisa a clipit scurt rememorând o viață întreagă în care eu și Mark am chinuit-o cu combinații de blugi și tricouri alese fără nici o logică. — Nu schimba subiectul. Dacă crezi că am să încep să mă leg de hainele voastre uitând despre ce vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ridică paharele, iar Burgess rostește: — În sănătatea domnului James, fie ca Domnul să Îl aibă În pază. Minnie simte o lumină caldă răspândindu-i-se prin Întregul corp, În timp ce soarbe cu Înghițituri mici vinul gros, stacojiu. Relaxat de scotch, Burgess rememorează anii petrecuți În slujba dlui James, experiențele din America și de pe la conacele importante din Anglia. Chiar și Joan Anderson, de obicei taciturnă, devine aproape cochetă. — Pe vremea aia n-aveai mustață, Burgess, spune ea după una dintre anecdote. Îți stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șanțuri, care despărțeau ogoarele aurii de grâne care așteptau să fie secerate și livezile grele de mere coapte. Dezbătură avantajele și dezavantajele comitatului Suffolk ca loc de refugiu la țară, căzând de acord că balanța Înclina Împotriva lui, iar Henry rememoră cu jind atracțiile tentante ale lui Lamb House. Două zile mai târziu se Întoarse la Londra, unde găsi, așteptându-l, o scrisoare de la fierarul din Rye: Stimate dle James, Dacă vă mai interesează Lamb House, vă sfătuiesc să veniți până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
strecoară literalmente prin ea. Dar oare ce mai căutam eu în afară de ceva de mestecat? De vreme ce nu mai exista credință în victoria finală, ce altceva îl mai putea mișca pe tânărul cu numele meu? Numai o lipsă? Și cum poate fi rememorată senzația de rosătură pe care se spune că o produce foamea persistentă? Să fie oare golul din stomac un spațiu ce poate fi umplut retroactiv? Oare nu ar fi mai important să vorbesc acum în fața unui public sătul despre jalea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
maestru. Ne grăbim să avertizăm că reflecțiile noastre corespund unei reacții personale, desigur, neautorizată de Bonavena. În unica ocazie când am convorbit, el a respins posibilitatea oricărei transcendențe estetice sau științifice a lucrării căreia Îi dedicase Întreaga sa viață. Să rememorăm, după atâția ani, seara aceea. Înainte de 1936, eu lucram la suplimentul literar al ziarului Ultima oră. Directorul său, un bărbat a cărui curiozitate neadormită nu neglija fenomenul literar, mi-a Încredințat, Într-o tipică duminică de iarnă, misiunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]