1,047 matches
-
risipite, nomade,/ Cuvintele, fermecat minereu”; „Prietene, vinul atunci era amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau cu noi,/ Vinul în culori de chihlimbar/ Urca neînvinse luminile prin ploi” (Era o toamnă amară). Fascinația plecării, incluzând și presimțirea marii treceri, cu reminiscențe din spiritul lui Lucian Blaga, transpare și în lirica târzie: „Pe ape se lasă lințolii de ceață./ O luntre parcă se mai vede în larg,/ În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
din ce în ce mai departe, corporalitatea unui necunoscut, a strămoșului. Este ea veridică sau nu? Poate că nu este cum a fost, ci cum ar fi putut fi. Putem ajunge foarte departe în urmă, ca și cum s-ar trezi memoria. Este un fenomen de reminiscență, ca și cum ne-am aminti de Performer-ul ritualului primar. De fiecare dată când descopăr ceva am sentimentul că de acest lucru îmi amintesc. Descoperirile sunt în urma noastră și trebuie să facem o călătorie în urmă pentru a ajunge până la ele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Prima carte, Ortodoxie păgână, îi apare în 1941. După o lungă perioadă de interdicție a semnăturii, revine în presa literară, colaborând mai ales la presa clujeană („Steaua”, „Tribuna”, iar după 1990, „Clujul liber”, „Nu”). Va publica volumele Țărâna serilor (1967), Reminiscențe (1969), Trecerea pragurilor (1972), Elegii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Nimburi (1977), Pâinile punerii nainte (1979), În lumina înserării (1982), Înstelatele oglinzi (1984), Orfica tăcere (1988), Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
ca și bunei și tandrei Nicanora, care se stinge bolnavă de cancer. Literatura gulagului și a detenției își găsește în memorialistica lui M. o reușită de excepție. SCRIERI: Ortodoxie păgână, București, 1941; Țărâna serilor, București, 1967; Tărâmul izvoarelor, București, 1968; Reminiscențe, București, 1969; Trecerea pragurilor, București, 1972; Elegii, București, 1975; Nimburi, Cluj-Napoca, 1977; Pâinile punerii nainte, Iași, 1979; Frumoasa risipă, Cluj-Napoca, 1980; În lumina înserării, București, 1982; Înstelatele oglinzi, Cluj-Napoca, 1984; Înaltele acele vremi, Cluj-Napoca, 1987; Orfica tăcere, Cluj-Napoca, 1988; Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
ST, 1967, 9; Adrian Marino, „Țărâna serilor”, VR, 1967, 10; Nicolae Manolescu, „Țărâna serilor”, CNT, 1968, 2; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 113-119; Dumitru Cesereanu, „Tărâmul izvoarelor”, TR, 1969, 13; Lucian Raicu, „Tărâmul izvoarelor”, RL, 1969, 19; Dumitru Micu, Reminiscențe, RL, 1969, 28; Mircea Vaida, Sub semnul mitului, TR, 1969, 29; Nicolae Manolescu, „Tărâmul izvoarelor”, CNT, 1969, 37; Mincu, Critice, I, 161-164; Camil Baltazar, Teohar Mihadaș, IL, 1970, 4; Vasile Igna, „Trecerea pragurilor”, TR, 1972, 41; Mircea Iorgulescu, „Trecerea pragurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
nu puțini nostalgici ai Războiului Rece" care nu ar avea nimic împotriva revenirii zilelor Yaltei. Aceștia resping manifestările autodeterminării din Balcani, considerîndu-le drept o "calamitate europeană", "tribalism", un "djinn scăpat din sticlă" etc.3 Astfel de nostalgici ai Yaltei constituie reminiscențe sinistre ale lui Disraeli (căruia nu-i păsa de "o existență ideală pentru creștinii din Balcani") sau ale incalificabilului dispreț al lui Churchill față de Gavrilo Princip. Și nici asta nu este totul. Într-o sclipire de făurire a politicii externe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să fie Învins”. Willy Brandt, care s-a opus realmente celui de-al Treilea Reich de la Început până la sfârșit, observă flegmatic În memoriile sale că „atunci când se schimbă amintiri din război, falsul și autenticul sunt greu de despărțit”. Dar, dacă reminiscențele erau poate iluzorii, interesele comune erau cât se poate de reale. URSS urmărea de mulți ani recunoașterea oficială a câștigurilor sale postbelice și a noilor granițe europene, de preferință În cadrul unei conferințe de pace. Aliații vestici, În special Statele Unite, refuzau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care monotonia gri a exponatelor era o amintire recentă. Însă reacția vizitatorilor sugera un grad de afecțiune și chiar de regret care i-a surprins pe curatori. Ostalgia, cum i se spunea În Germania, se hrănea din același gen de reminiscențe incomplete. Dacă ne gândim că RDG - ca să adaptăm afirmația lui Mirabeau despre Prusia sub dinastia Hohenzollern - era doar un serviciu de securitate dotat cu un stat, ea dovedea retrospectiv o capacitate remarcabilă de a trezi simpatia și chiar regretul. Pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consumatorul nu are așteptările pe care le-ar avea în fața unui pahar de vin Grand Cru. Acest vin este un vin foarte apreciat de locuitorii orașelor deoarece le dă senzația unei redescoperiri a bucuriilor simple ale vieții de la țară, o reminiscență a sărbătorilor culesului viilor. Este un vin de sărbătoare, care le dă oamenilor prilejul de a regăsi gustul bucuriei de a trăi și de a petrece. Despre celebrarea lui vorbește și scriitorul francez, René Fallet (1927-1983), în cartea sa pe
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
limbajul științific, limba literară va părea defectuoasă din anumite puncte de vedere. Ea abundă în ambiguități ; 47 ca orice limbă istorică, ea e plină de omonime, de categorii arbitrare sau iraționale, cum ar fi genul gramatical ; ea este saturată de reminiscențe, asociații și accidente istorice, într-un cuvânt, ea este plină de implicații secundare, în afară de aceasta, limba literară este departe de a fi pur referențială. Ea are latura ei expresivă ; ea indică tonul și atitudinea vorbitorului sau scriitorului. Și ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
un reflex literar al picturii germane, menit a accentua aici o sensibilitate simbolistă, cu toate că pictorul nu asumă direct reprezentarea unui anumit episod literar, preferând vagul unui simbolism difuz. "În încercarea sa de a crea un stil original se află o reminiscență a acelui spirit literar al picturii germane, preocupată de alegoria istorico-filozofică, pictură în care subiectul reprezintă însăși rațiunea de a fi a operei de artă"172. Caracterul simbolist al picturii rezidă, cum am menționat, și în crearea unei atmosfere de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Viața Românească, Tzigara-Samurcaș remarca sarcofagul de bronz expus de Storck în rotonda Ateneului Român. Criticul sesiza influențe bizantine în câteva cazuri de monumente funerare concepute pentru familiile boierești. "În primul rând se impun capelele născocite într-un stil particular, cu reminiscențe bizantine de către d. Mincu, precum și acele ale talentatului arhitect Clavel"197. În ceea ce privește statuile celor patru evangheliști destinate capelei lui Evloghie Gheorghief din cimitirul Bellu și sarcofagul comandat de Elisabeta Alexandrescu destinat plațului familiei din cimitirul Sineasca din Craiova, Tzigara-Samurcaș sublinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre sculpturile sale inspirate de Ramayana, criticul adoptă jargonul medical utilizat de colegul său francez, Francis de Miomandre, pentru a reda o reflecție de ordin artistic pe marginea unor cazuri clinice, care servesc drept model: "În splendidele sale realizări, are reminiscențe anatomo-clinice și din sălile de clinică nervoasă. Femeia pe care monstrul (în basreliefurile prilejuite de lectura Ramayanei, o ține într-unul dintre apendicele sale, e o realizare impresionată în piatră a arcului Hysteric pe care a văzut-o desigur la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creație în linia unui decorativism relevabil sub aspectul ilustrației de revistă, al afișelor și panourilor decorative. Preferința pentru flori, care se menține pe tot parcursul creației sale, scoase ulterior de sub semnul decorativismului Jugendstil, este interpretată de Paul Constantin ca o reminiscență a acestei perioade. O asociere cu poezia simbolistă o face și Tudor Vianu: "S-a văzut mereu în Luchian pictorul florilor, așa cum contemporanul lui, D. Anghel, a fost poetul lor"435. Theodor Enescu, Petru Comarnescu 436, Maria Benedict 437 sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi subsumată celui de-al patrulea tip de explicație, neșansa socială, dar pe care am preferat să o analizăm separat deoarece relația individ-stat este una specială în România postcomunistă, în multe cazuri indivizii având niște expectații aparte de la stat datorită reminiscențelor paternalismului comunist. Datele prezentate în figura 3 indică faptul că în România explicația cel mai larg acceptată pentru existența sărăciei este cea legată de structura socială, 38% dintre respondenți atribuind sărăcia nedreptății din societate. Pe locul al doilea în ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi ușor reperate în schema utilizată de marele istoric ieșean. Istoria poporului român este, în continuare, reflectată prin prisma paradigmei primordialiste. Chiar dacă fixează debutul istoriei poporului român cu două secole și jumătate mai recent
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
distanțarea politică a statului român de sub tutelajul sovietic. Pe planul simbolic al originii, această evoluție politică s-a soldat cu eliminarea slavilor din etnogeneza românească, declarată încheiată înainte de contactul cu slavii. Spre exemplu, manualul de Istoria Patriei (un titlu cu reminiscențe staliniste, vădind doctrina patriotismului socialist, dar care își va continua cariera didactică în această formă până în 1989) afirmă sentențios "Dacii și romanii au fost strămoșii poporului român" (Almaș și Petric, 1966, p. 16). Cât despre slavi, unii dintre ei "au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întreagă masă de oameni de diferite categorii și segmente sociale, numărul mare al participanților, ca și cărțile de blestem, ce emanau cu acest prilej pentru a „nu fățări și a arăta hotarele cele drepte”, reprezentând, din punctul nostru de vedere, reminiscențe ale modului de distribuție și statornicire a limitelor teritoriale inițiale, operații și reguli păstrate și folosite de-a lungul veacurilor. Până în epoca modernă, din acte nu lipsește menționarea megieșilor, a răzeșilor, „oamenii buni și bătrâni”, acesta din urmă fiind un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
est pe Herătău sau Călmățui, întocmai ca Bozieștii; -așezările de pe cursul apelor trebuia să aibă în vechime și aveau drept de stăpânire și de folosință pe ambele maluri ale apei pentru vaduri de mori sau de poduri, deci de trecere, reminiscență din străvechime, astfel că și comunitatea noastră se va fi aflat integrată inițial în rigoarea respectivă, căci, așa cum scrie istoricul P. P. Panaitescu, „cursul apelor reprezenta o folosință, nu un hotar”; -fenomenul de însorărire, descris mai sus, implica hotar unic
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
copărtașii la lucru, deci o autoatribuire prinsă (cu sensul cuprinsă) de către cel ce urma să facă lucrarea, loc pe care nimeni altul nu-1 putea prelua sub nici un motiv. Și lucrul acesta era așa de natural și de obișnuit pentru că era reminiscența unor practici multiseculare. Dar prima dovadă a organizării în obște familială ab initio o găsim în denumirea comunității, cu forma de plural în sufixul -ești, Umbrărești, cu fireasca evoluție spre obștea sătească teritorială medievală când, urmare a sporului demografic și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
contribuției fiecărei familii la apărarea și propășirea obștii și în funcție de rolul și importanța social-administrativă și politică, pe care unele familii le dețineau periodic (cum ar fi funcția de vornic, vătăman), diferiți slujitori ai domniei, preotul etc., criterii ce reprezintă vechi reminiscențe din organizarea și administrarea obștilor sătești românești. Situația se constituie într-un argument prin care se demonstrează că devălmășia venea atât de departe în timp, că era atât de înrădăcinată în mintea și obișnuința sătenilor, încât, vrând-nevrând, a trebuit să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la întocmirea lucrării, dar și aici trebuie admis că fiecare strat social din cele trei și-a trimis reprezentanți proprii. Respectiva formă de organizare social-politică și administrativă nu credem că e de sorginte modernă, adică recentă, ci, mai degrabă, o reminiscență a vechii alcătuiri devălmașe, structură ce nu trebuie luată și înțeleasă ca o simplă îngrămădire de oameni ajunși din întâmplare într-o poziție și un anume strat social, ci ca rezultat al unei îndelungi practici de conducere și reprezentare a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]