5,064 matches
-
cîteva ore să răsfoiesc toate paginile care se refereau la el. Nu mai știusem de timp. Stătusem În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare cînd se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să-mi notez cît mai multe date despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că viața lui nu fusese părelnică, fiindcă existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
știri despre traci sunt datorate Poemelor Homerice (Iliada și Odiseea) care amintescă despre regii tracilor, participanți la războiul dintre greci și troieni, despre caii lor ce „n-au seamăn de mari și de mândri, albi ca zăpada și la fugă repezi ca vântul”. Din marele neam al tracilor s-au desprins geto-dacii care sunt „unul și același popor, vorbescă aceeași limbă”, după cum ne informeaz 188 geograful grecă Strabon, popor cunoscut din izvoarele istorice grecești și romane pentru cultura și civilizația sa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a dat ocazia să trăiască în capitală. Cuvintele Acei domni, pronunțate cu o mișcare a buzelor care picura dispreț în fiecare silabă, ca să nu spunem în fiecare literă, nu se adresau celor care, rămânând în casă până la ora patru, se repeziseră brusc să voteze ca și cum ar fi primit un ordin căruia nu-i putuseră rezista, ci ținteau către guvernul care sărbătorise succesul înainte de vreme, către partidele care începuseră deja să jongleze cu voturile în alb ca și cum ar fi fost o vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Strickland zăcea într-un pat deloc comod, pentru că era prea mic pentru el, și se învelise cu toate hainele ca să-i fie cald. Dintr-o privire se vedea că are febră mare. Cu glasul spart de emoție, Stroeve s-a repezit la el: — O, bietul meu prieten, ce-ai pățit? Habar n-am avut că ești bolnav. De ce nu m-ai anunțat? Trebuia să știi că aș fi făcut orice pentru tine. Te-ai gândit la ce ți-am spus? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru tine.“ Ea nu-i răspunsese. Fața ei era neclintită și el văzuse că nu face decât s-o plictisească. Blanche își pusese haina și pălăria, se îndreptase spre ușă și el înțelese că într-o clipă o să plece. Se repezise la ea, îi căzuse în genunchi și-i apucase mâinile renunțând la orice fel de demnitate: „Ah, scumpa mea, nu pleca! Nu pot trăi fără tine! Am să mor. Dacă am făcut ceva care te-a supărat, te implor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apartamentul meu și am lăsat-o pe ea să deschidă ușa. Peste o clipă am auzit glasul lui Stroeve întrebând dacă sunt acasă. Fără să mă mișc i-am strigat să intre. A dat buzna în odaie și s-a repezit la masa la care stăteam: — S-a omorât, mi-a spus eu glas răgușit. Ce vrei să spui? am strigat speriat. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi vorbit, dar nu izbuteau să scoată nici un sunet. Gâlgâia prostește. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
găsi nimic care să-i slujească scopului. Începu să-și răvășească uneltele de pictură. Nu pricepea cum, dar nu găsea ce-i trebuia. Era înnebunit. În cele din urmă găsi ceea ce căuta, un cuțit mare de răzuit paleta, și se repezi la el cu un strigăt de triumf. Îl luă în mână ca pe un pumnal și se năpusti asupra tabloului. În timp ce-mi spunea toate acestea, Stroeve se tot monta, ajungând la fel de tulburat ca atunci când se produsese incidentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă pe Strickland, căruia îi sângera brațul și avea hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu părea dispus să cedeze la asaltul căldurii. Din când În când, se oprea, sprijinindu-și piciorul pe câte o piatră, și Își scotea din traistă tăblițele cerate, unde scrijelea ceva cu un vârf metalic. La o fântână publică, se repezi spre țeava de bronz, sorbind Îndelung. Părea stăpânit de o sete de nepotolit. Dante se apropie de el, salutându-l cu politețe. Bernardo Îi răspunse la salut, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu dosul mânecii. - De mult voiam să schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de codice prețioase. Vreo cincizeci de volume erau Împrăștiate pretutindeni, În parte aliniate pe un raft din lemn de stejar, În parte pe masa de scris sau Îngrămădite pe jos, asemenea unor turnulețe de Înțelepciune. De cum trecu pragul, Dante se repezi să le examineze, cuprins de o poftă de neînvins. Trecu repede În revistă câteva frontispicii, Însă mai apoi puse la loc brusc ultimul volum pe care pusese mâna. Se Întoarse către Însoțitorul său cu câteva cuvinte de scuze, roșind. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
brațele. Rămase astfel nemișcat, dramatică parodie a răstignitului pe care Îl luase În derâdere În urmă cu o clipă. În sfârșit, lunecă Într-o parte, făcându-se nevăzut după cotitură, pe aceeași stradă pe unde dispăruse și Monerre. Dante se repezi În acea direcție, Încercând să Îl ajungă din urmă. Însă, când dădu colțul, din filosof nu mai era nici urmă. 9 După-amiaza zilei de 14 august, la Priorat Ultima adunare a Consiliului priorilor fusese convocată pentru ora a treia. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și el făcea parte din conjurație, deși puterile Îi erau pe sfârșite. Ori poate că fusese implicat În ciocnire din Întâmplare? Fără să se gândească la riscuri, Înaintă, Îndreptându-se către portalul larg deschis. Când Îl văzură, câțiva oameni se repeziră spre el, cu spadele În mâini. Peste cămășile de zale purtau tunici multicolore, diferite de ale celorlalți luptători. Dante se feri de primul, pe al cărui piept se remarca un cap de leopard. Apoi, lăsându-se În jos, izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se anunța? Însăși autoritatea sa avea să se sfârșească peste câteva ore. Începu să Își frângă mâinile, pe sub mânecile hainei, simțind În inimă toată durerea neputinței. Dar nu trebuie să cedez În fața disperării, hotărî el. O porni Înainte cu grijă, repezindu-se la adăpostul unei mici coloane. În jurul lui, pardoseala era plină de cadavre sfâșiate. Câte unul, Încă În agonie, gemea Încetișor, Încercând să se târască spre un adăpost de neatins. Nici unul din trupurile de pe jos nu purta vreuna din uniformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rănile s-au închis cu greu, mai ales cele care sunt cu adevărat dezgustătoare, și care se infectează încetul cu-ncetul, în serile de monotonie și ranchiună. Din amor propriu sau din prostie, o țară întreagă era gata să se repeadă la gâtul alteia. Tații își îndemnau fiii. Fiii își îndemnau tații. Numai femeile, mame, soții sau surori, mai priveau toate astea cu inimile îndoite de prevestirea unei nenorociri și de o luciditate care le făcea să vadă dincolo de aceste după-amieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
direct din ea. Clămence vine lângă mine. Mi se apleacă peste umăr. Îi simt răsuflarea încă tânără pe țeasta mea acoperită de păr grizonat. — Să bei atâta de dimineață, e rușine... Până la prânz, o să fiți deja beat. E Berthe. O reped. Îi spun să mă lase în pace. Să-și vadă de ceapa ei. Ea ridică din umeri. Mă lasă singur. Respir adânc. Apuc iarăși pana. Când am zărit casa, inima a început să-mi bată cu putere. Era în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a condus În micuțul bârlog al visurilor sale, unde ardea un foc plăcut, În fața unei canapele pe care te cufundai până la pământ. Peste câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zvon de voci, un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
braț la braț, s-au plimbat umăr la umăr În sus și-n jos pe promenadă, intonând un cântecel monoton despre valurile triste ale mării. Pe urmă, Kerry a observat În mulțime un chip care i-a atras atenția și, repezindu-se, a reapărut după o secundă cu una dintre cele mai urâțele fete văzute vreodată de Amory. Gura ei palidă se Întindea de la o ureche la cealaltă, dinții Îi erau proiectați În afară, ca un ic solid, și avea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intra Îl arăta cu degetul pe cel din urma sa. Sloane, care Încheia plutonul, negase că i-ar cunoaște sau că ar fi răspunzător de Îndată ce pretenii săi se amestecaseră cu publicul. Pe urmă, când un plătitor de bilet Înfuriat se repezise Înăuntru, Îl urmase cu nonșalanță. Mai târziu s-au regrupat lângă cazinou și și-au făcut planuri pentru noapte. Kerry a smuls de la paznic permisiunea de a dormi chiar acolo, pe promenadă, și, după ce au strâns o uriașă colecție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
victorios: — E cât se poate de mort. Mașina s-a dat peste cap. Doi dintre ei, care n-au pățit nimic, tocmai i-au dus pe ceilalți Înăuntru, dar cu ăsta nu mai e nimic de făcut. Amory s-a repezit În casă și ceilalți l-au urmat purtând masa inertă, pe care o așezară pe canapeaua din sărăcăciosul salon de la intrare. Sloane, cu o gaură În umăr, stătea Întins pe altă canapea. Delira pe jumătate și-i striga Întruna cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Vorbeam adineauri cu Burne, care crede că este concluzia inevitabilă, asta dacă o persoană inteligentă se gândește suficient de mult la sistemul social. Au convocat o „masă pentru discuții“ și cineva a propus subiectul „abolirea cluburilor“, așa că toți s-au repezit să-l discute. Ideea exista În capetele tuturor - Într-o măsură mai mare sau mai mică - și nu era nevoie decât de o scânteie ca să explodeze. — Grozav! Pe cuvântul meu că va fi o distracție pe cinste! Cum se simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
drumul de Întoarcere ea a vorbit, cu poticneli, numai despre sine, iar iubirea lui Amory a descrescut Încet, asemenea astrului nopții. La ușa ei au dat să se sărute, cum le era obiceiul, dar ea nu i s-a putut repezi În brațe și nici acele brațe nu erau Întinse ca ea să se cuibărească În ele, ca săptămâna trecută. Au rămas câteva minute față În față, urându-se reciproc cu tristețe amară. Dar de vreme ce Amory se iubise pe el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele de pe marginea vagoanelor repezindu-se spre tine, rânjind ca niște pisălogi bătrâni care te Înhață de braț, gata să-ți mai Îndruge o anecdotă; Îngrijorarea ca nu cumva cineva din vagon să se sprijine de tine; un bărbat care se hotărăște să nu cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea, se desprinse de șoldul ei și se repezi cu ghearele în pulpa domnului Popa. - Futu-ți gura mă-tii astăzi și mâine! Contesa înmărmuri din nou. - Mă iertați, Contesă. Sunt un necioplit. N-am educație... Eu am lucrat pe șantier, nevastă-mea n-are facultate, a fost casnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]